ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 19.04.2016

1ra-851/16 — art.217/1 alin.3 lit.f, 264/1 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
19.04.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.217/1 alin.3 lit.f, 264/1 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.16 CPP
Citează această cauză
1ra-851/16 — art.217/1 alin.3 lit.f, 264/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-851/16

Curtea Supremă de Justiție

19 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

examinînd recursul ordinar declarat de avocatul Axentii Aurica în numele

inculpatului Danuța Constantin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Danuța Constantin Nicolae, născut la 23

august 1990, originar și domiciliat în

com.Țînțăreni, r-nul Anenii Noi.

Termenul examinării cauzei:

a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal la 3 ani închisoare;

- în baza art.2641 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 350 de unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani și cu privarea de dreptul de a deține funcții legate de administrarea substanțelor

narcotice, psihotrope sau analoagele lor pe un termen de 3 ani.

Conform art.84, 87 alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 350 de unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe o perioadă de 3 ani și cu

privarea de dreptul de a deține funcții legate de administrarea substanțelor narcotice,

psihotrope sau analoagele lor pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

procedură penală, a constatat că inculpatul Danuța Constantin, a săvîrșit următoarele fapte

infracționale:

- la 08 iunie 2015, aproximativ la ora 16.00, deplasîndu-se în marginea s.Țînțăreni,

r-nul Anenii Noi, i-a vîndut ilegal lui Simon Alexei 10,26 grame marijuană, contra sumei

de 450 lei care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.09 din 11 iunie

2015, se atribuie la categoria substanțelor narcotice, iar cantitatea respectivă constituie

proporții mari;

1

- la 17 iunie 2015, aproximativ la ora 14.50, aflîndu-se în or.Anenii Noi, pe

str.Chișinăului, s-a apropiat de Balan Lilian, care se afla cu automobilul de serviciu pe

piața de lîngă Banca de Economii și drept cadou i-a transmis ultimului un pachet în care

se afla 1,11 grame de marijuană care, conform raportului de constatare tehnico-științifică

nr.034 din 01 iulie 2015, se atribuie la categoria substanțelor narcotice, iar cantitatea

respectivă constituie proporții mici;

- de la o dată nestabilită și pînă la 17 iunie 2015, păstra în automobilul său de

model „Fiat Punto”, n/î AN BD 199, cu scop de înstrăinare, marijuană în cantitate de

65,93 grame, împachetată în 7 pliculețe de hîrtie, care a fost depistată de colaboratorii de

poliție în urma percheziției automobilului la 17 iunie 2015, ora 15.10, în or.Anenii Noi,

str.Chișinăului care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.033 din 01

iunie 2015, se atribuie la categoria substanțelor narcotice, iar cantitatea respectivă

constituie proporții mari;

- la 17 iunie 2015, aproximativ la ora 15.10, conducea automobilul de model „Fiat

Punto”, n/î AN BD 199, în or.Anenii Noi, str.Chișinăului, fiind în stare de ebrietate

produsă de substanțe narcotice, fapt confirmat prin procesul-verbal nr.26 din 17 iunie

2015 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei și prin raportul de constatare medico-legală nr.72 din 06 iulie 2015.

în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui C.Danuța să-i fie

stabilită pedeapsa: - în baza art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope

sau analoagelor lor pe un termen de 3 ani; - în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, amendă în

mărime de 350 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 3 ani.

În baza art.84 alin.(1)–(3) și 87 alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul total al pedepselor aplicate, de stabilit inculpatului pedeapsa definitivă de 4

ani închisoare și amendă în mărime de 350 de unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani și cu privarea de

dreptul de a deține funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope sau

analoagelor lor pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În argumentarea soluției, procurorul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului

este prea blîndă, greșit individualizată și neproporțională cu pericolul social al acțiunilor

criminale comise; - instanța stabilind pedeapsa pentru fiecare infracțiune, în baza art.2171

alin.(3) lit.f) Cod penal, nu s-a expus asupra pedepsei complementare, iar în baza art.2641

alin.(1) Cod penal, a stabilit ca pedeapsă complementară o pedeapsă neprevăzută de

sancțiunea articolului; - argumentele instanței, precum că inculpatul a recunoscut vina și

are un copil minor la întreținere, nu reduce pericolul social al infracțiunilor comise,

suspendarea condiționată a executării pedepsei nefiind întemeiată și rezonabilă.

fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii pedepsei

inculpatului C.Danuța și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care lui C.Danuța i-a fost stabilită pedeapsa în baza

art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3

2

ani; în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, amendă în mărime de 350 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare și

amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și a exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani,

precum și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art.87 Cod

penal, pedepsele stabilite urmînd a fi executate separat. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că vina inculpatului în comiterea infracțiunilor

incriminate, cert a fost dovedită, iar acțiunile acestuia just au fost încadrate în baza

art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal - păstrarea în scop de înstrăinare, distribuirea și

înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții mari și în baza art.2641

alin.(1) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice.

A indicat instanța de apel că, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a stabilit situația de

fapt și de drept a speței deferite spre examinare.

Concomitent, instanța de apel a considerat că prima instanță, la aplicarea pedepsei,

nu a ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de faptul că inculpatul și-a creat o afacere din realizarea substanțelor narcotice,

fapt care trebuie împiedicat prin stabilirea unei pedepse reale sub formă de închisoare,

ceea ce ar fi un element de profilaxie pentru cei care comit asemenea infracțiuni, pe fonul

creșterii numărului de infracțiuni de acest gen; că infracțiunea comisă prezintă un pericol

deosebit pentru societate și că inculpatul a realizat substanțe narcotice o anumită perioadă

de timp, recunoscînd că afacerea îi aduce venit și că în automobilul său mai păstra

substanțe narcotice cu scop de înstrăinare, cu masa totală de 65,93 grame, de atitudinea

negativă a acestuia față de regulile generale de conduită în societate, precum și ignorarea

totală a regulilor de securitate la trafic.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că argumentele

primei instanțe potrivit cărora, inculpatul a recunoscut vina și are un copil minor la

întreținere, nu reduc din pericolul social al infracțiunilor comise, iar suspendarea

condiționată a pedepsei închisorii nu-și v-a atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea

statuată la art.2641 alin.(1) Cod penal, prima instanță a stabilit o pedeapsă complementară

care nu este prevăzută de lege.

în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.16) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel în partea executării pedepsei

închisorii de 4 ani în penitenciar de tip semiînchis și menținerea hotărîrii primei instanțe,

pe motiv că norma de drept aplicată în hotărîrea recurată contravine deciziei Curții

Supreme de Justiție din 17.03.2015 (dosarul nr.1ra-170/2015), care s-a expus prin prisma

aceleiași norme, inculpatului fiindu-i aplicate prevederile art.90 Cod penal, pentru

infracțiunile prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.b), f) și art.322 alin.(1) Cod penal. Astfel, în

3

privința lui C.Danuța, la fel urmează a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal, or, acesta

cade sub incidența unui șir de circumstanțe atenuante, și anume - a recunoscut integral

vina, s-a căit de cele comise, a cerut examinarea cauzei penale în ordinea art.3641 Cod de

procedură penală, anterior nu a fost judecat, are la întreținere un copil minor, este oficial

angajat în cîmpul muncii.

ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea

recursului ordinar, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea

hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar ținînd seama, după caz, de opinia părților

expusă în referință ori în ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs.

Drept temei pentru casarea deciziei instanței de apel, avocatul invocă prevederile

art.427 alin.(1) pct.16) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei

hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Totodată, din conținutul recursului rezultă că partea apărării este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică decizia instanței de apel, care a casat sentința în latura stabilirii

pedepsei lui C.Danuța, și i-a numit pedeapsa fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

considerînd că norma de drept aplicată în hotărîrea recurată contravine deciziei Curții

Supreme de Justiție din 17.03.2015 (dosarul nr.1ra-170/2015), care s-a expus prin prisma

aceleiași norme, inculpatului fiindu-i aplicate prevederile art.90 Cod penal, pentru

infracțiunile prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.b), f) și art.322 alin.(1) Cod penal.

La acest capitol Colegiul penal constată că, instanța de apel, prin admiterea apelului

declarat de procuror cu casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri în

partea stabilirii măsurii de pedeapsă inculpatului, fără suspendarea condiționată a

executării ei pe termen de probă, a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 și 76

Cod penal. Instanța a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului potrivit prevederilor

art.61, 75 Cod penal, iar aceasta s-a soldat cu numirea unei pedepse echitabile, ce

corespunde faptelor comise.

Colegiul penal atestă că, pedeapsa penală se aplică numai de către instanțele

judecătorești. Legiuitorul stabilește prin lege pedepsele pentru infracțiuni și criteriile de

individualizare a lor. Călăuzindu-se de aceste criterii, instanța de judecată, la stabilirea și

aplicarea pedepsei infractorului, realizează voința legiuitorului, și nu a sa.

Potrivit dispozițiilor art.7, 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

4

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune, și cînd este capabilă să contribuie la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșiri de

noi infracțiuni atît de condamnat, cît și de alte persoane.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avînd

în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea

specială, sînt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvîrșite, care constă în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de art.

art.2171 alin.(3) lit.f) și art.2641 alin.(1) Cod penal, fiind respectate și prevederile art.3641

alin.(8) Cod penal.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilire a duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

inculpatului, acesta trebuie să o execute real ori sub raportul personalității acestuia de a se

corecta și reeduca, poate fi trasă concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin

suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

Colegiul menționează că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viața acesteia.

Totodată, Colegiul remarcă că, textul art.90 alin.(1) Cod penal specifică: „…dacă

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd

numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei…”. Prin sintagma „poate”, se oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o suplimentară motivare de ce trage

concluzia că nu este rațional ca vinovatul să execute real termenul pedepsei stabilite. Din

examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă

5

că aceasta nu este un drept al vinovatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Reieșind din cele reținute, instanța de recurs constată corectă concluzia instanței de

apel, privind imposibilitatea corijarea inculpatului fără izolarea lui de societate, reieșind

din gravitatea infracțiunii săvîrșite, de faptul că inculpatul și-a creat o afacere din

realizarea substanțelor narcotice, fapt ce trebuie împiedicat prin stabilirea pedepsei reale a

închisorii, ceea ce ar fi un element de profilaxie pentru cei care comit asemenea

infracțiuni; că fapta comisă prezintă un pericol deosebit pentru societate și că inculpatul a

realizat substanțe narcotice o anumită perioadă de timp, făcînd din aceasta o afacere ce îi

aduce venit și că în automobilul său mai păstra substanțe narcotice cu scop de înstrăinare

în proporții mari, precum și de ignorarea totală a acestuia a regulilor de securitate la trafic,

conducînd automobilul în stare de ebrietate narcotică, punînd în pericol nu doar viața și

sănătatea sa, dar și a altor persoane.

Colegiul penal constată că la stabilirea pedepsei inculpatului, s-a acordat deplină

eficiență faptului că, infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor

contra sănătății publice și convețuirii sociale, infracțiune ce atentează la viața și sănătatea

persoanelor, la dezvoltarea fizică, intelectuală, morală, spirituală și sănătoasă normală a

acestora, săvîrșite cu intenție directă.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că

pedeapsa stabilită lui C.Danuța de instanța de apel corespunde prevederilor art.7, 61, 75

Cod penal, fiind motivată, corect individualizată, respectîndu-se și dispozițiile art.3641

Cod de procedură penală, hotărîrea dată fiind legală și întemeiată, deoarece în cazul dat

pedeapsa închisorii este în limitele prevăzute de sancțiunea normelor penale în baza

cărora inculpatul a fost condamnat și care va duce la echitatea procesului penal, la

corijarea și reeducarea lui și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atît de inculpat, cît și

de alte persoane.

Referirea recurentului la temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.16) Cod de

procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat atunci cînd

norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare. Acest temei

este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la invocarea temeiului respectiv de

drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la

cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze similare,

anterior a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

Astfel, Colegiul penal reține că cauza penală, la care a făcut referire recurentul în

recurs - nr.1ra-170/15, nu are aplicabilitate speței în cauza, deoarece circumstanțele cauzei

nu sînt similare speței date, unde inculpatul a fost condamnat pentru faptul că avînd

scopul de a transmite în penitenciar substanțe narcotice, doar a aruncat peste edificiile de

pază un obiect în care se aflau substanțe narcotice, fiind reținut în flagrant de către

colaboratorii penitenciarului.

Pe cînd în speța dată, inculpatul C.Danuța a fost condamnat pentru două episoade

consumate de înstrăinare a substanțelor narcotice altor persoane, păstrarea a șapte

pachețele de marijuană cu scopul de înstrăinare, fapt ce denotă că inculpatul și-a creat o

afacere din realizarea substanțelor narcotice, precum și pentru conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate narcotică, punînd în pericol nu doar viața și sănătatea sa, dar

și a altor persoane, infracțiuni ce prezintă un pericol sporit pentru societate.

6

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referire avocatul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În contextul celor statuate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar declarat de

avocat în numele inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Axentii Aurica în

numele inculpatului Danuța Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016, în cauza penală în privința inculpatului Danuța

Constantin, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-05-17
0,95
1ra-928/16 — art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-928/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 17 mai 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun judecînd în șed
CSJ 2017-06-21
0,94
1ra-867/17 — art.217 alin.2, art.217/1 alin.3 lit.f CP
Dosarul nr.1ra-867/17 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 30 mai 2017 mun.Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion G
CSJ 2016-07-19
0,94
1ra-1255/16 — art.264 alin.1, 264-1 alin.3 CP
Dosarul nr.1ra-1255/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, judecînd,
CSJ 2018-01-23
0,94
1ra-1643/2017 — art. 46, 248 alin. 5 lit. d; 217-1 alin. 4 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-1643/2017 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 26 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Catan Liliana Guzun Ion judecân
CSJ 2016-03-16
0,94
1ra-646/2016 — art. 264 alin. 3 lit. b, 266 CP
Dosarul nr. 1ra-646/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisib
Sursă