1re-16/2016 — art. 187 alin 2 lit b, c, d, f CP

Prin încheierea din 25 mai 2015, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Cantemir, a dispus admiterea demersului consilierului de probațiune cu anularea suspendării condiționate pe un termen de 2 ani a executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir din 23 iunie 2014 în privința condamnatului I. Advahov și trimiterea ultimului pentru executarea pedepsei de 4 ani 6 luni închisoare stabilite prin sentința vizată supra, în penitenciar de tip semiînchis.

Condamnatul I. Advahov a contestat cu recurs încheierea pronunțată, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri privind respingerea demersului consilierului de probațiune al Biroului de probațiune Cantemir, privind înlocuirea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, deoarece prima instanță examinînd demersul respectiv nu a apreciat sub toate aspectele, complet și obiectiv toate circumstanțele cauzei, bazîndu-se doar pe unele acte ale reprezentantului Biroului de Probațiune Cantemir, iar principiile normelor legale prevăzute de legislația în vigoare au fost ignorate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 iulie 2015, a fost respins recursul condamnatului, cu menținerea încheierii fără modificări.

Condamnatul I. Advahov, a contestat cu recurs în anulare hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri privind respingerea demersului consilierului de probațiune al Biroului de probațiune Cantemir, privind înlocuirea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, deoarece sancțiunea contravențională la care a fost supus condamnatul I. Advahov în baza art. art. 78 alin. (3), 354 Cod contravențional, începerea urmăririi 1 penale în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, care ulterior a fost încetată din motivul împăcării părților, neprezentarea motivată de 2 ori la data stabilită de Biroul de Probațiune Cantemir și indicarea neîntemeiată și neprobată în caracteristici că sunt plîngeri împotriva condamnatului, nu pot fi considerate în opinia recurentului, drept încălcare sistematică a ordinii publice, ori, încheierea primei instanțe și decizia instanței de recurs sunt ilegale și încalcă prevederile art. 5§1 lit. b) din CțEDO, deoarece instanțele de judecată nu s-au expus asupra posibilității menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, bazîndu-se pe circumstanțele concrete, luînd în considerare gravitatea infracțiunii, motivul acesteia, persona celui vinovat, mai mult instanțele de judecată nu au examinat critic probele administrate, interpretînd și aplicînd greșit prevederile art. 90 alin. (9) Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea art. art. 469-471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 2

În conformitate cu art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de condamnatul Advahov Ion Ion, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 iulie 2015, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3