1re-51/2016 — încheierea judecatorului de instructie

Dosarul nr. 1re-51/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de avocatul

Cobzac Gheorghe în numele lui Condrea Alexandru, prin care se solicită casarea

încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 ianuarie 2016,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.12.2015 – 19.01.2016.

C O N S T A T Ă:

plîngerea depusă de către avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpatului Condrea

Alexandru în baza art. 313 Cod de procedură penală, prin care solicită anularea

ordonanței de începere a urmăririi penale intentate în privința lui Condrea Alexandru

și anularea ordonanței din 30 noiembrie 2015 a procurorului din Procuratura

Anticorupție, Popenco Adrian.

plîngerea înaintată a respinsă.

Studiind materialele cauzei, audiind participanții la proces, prima instanță a

notat că prevederile art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală, stabilește care anume

acte și acțiuni pot fi atacate la judecătorul de instrucție, după cum urmează:

1) refuzul organului de urmărire penală:

a) de a primi plîngerea sau denunțul privind pregătirea sau săvîrșirea infracțiunii;

b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege;

c) de a începe urmărirea penală;

2) ordonanțele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau

scoaterea persoanei de sub urmărire penală;

1

3) alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale

persoanei.

Tot în contextul dat, prima instanță a făcut referință și la Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc

de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale” nr. 07 din 04.07.2005,

la pct. 5.1-5.3, care stipulează că „nu orice acțiune a organului de urmărire penală

sau a organului care exercită activitatea operativă de investigații poate fi atacată

judecătorului de instrucție, ci doar aceea care a afectat un drept legal reglementat

de legea materială sau procesuală, adică drepturi și libertăți constituționale ale

persoanei…”

Prin urmare, prima instanță a conchis că ordonanța de recunoaștere în calitate

de bănuit potrivit pct. 8 al Hotărîrii Curții Constituționale nr.26 din 23 noiembrie 2010

este un act, care presupune nu numai exercitarea drepturilor procesuale, dar

restrîngerea drepturilor constituționale legale de libertatea persoanei, precum ar fi

dreptul la libera circulație, ș.a.

Reieșind din cele menționate, prima instanță a ajuns la concluzia că ordonanța

de recunoaștere în calitate de bănuit a persoanei afectează drepturile și libertățile

legale ale persoanei și legalitatea acesteia poate fi supusă controlului judiciar.

Însă, argumentele invocate de avocat în susținerea poziției sale privesc mai

mult circumstanțele de fapt ale cazului, fapt care nu împuternicește judecătorul de

instrucție să aprecieze aceste circumstanțe, motiv din care nu se va putea expune

asupra celor invocate de către avocat în plîngerea sa.

anulare, solicitînd casarea totală a acesteia, invocînd că aceasta este ilegală afectată

de viciu fundamental exprimat prin încălcarea dreptului petiționarului la un proces

echitabil sub aspectul limitării accesului la justiție.

În motivarea recursului acesta invocă că bănuiala înaintată lui Condrea

Alexandru nu este clară, iar cauza penală a fost pornită în lipsa bănuielii rezonabile,

fapt ce contravine art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, consideră că sunt în prezența unei încălcări grave a dreptului

persoanei la un proces echitabil exprimat prin încălcarea nemijlocită a prevederilor

art. 1 Cod de procedură penală.

Recurentul mai invocă că prima instanță a luat poziția acuzatorului de stat și a

adus aceleași argumente de respingere a plîngerii care au fost invocate de acuzator în

ordonanța de respingere a plîngerii.

Totodată, prima instanță a evitat să dea apreciere temeiului legal în plîngerea

adresată, care permit contestarea actului de inițiere a urmăririi penale și anume

prevederile art. 313 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală și explicațiile date în pct.

5.4 din Hotărîrea explicativă a CSJ nr. 04.07.2005.

2

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în

numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă

de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor

ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,

poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac

– în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată rezultă că,

încheierea judecătorului de instrucție, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri

irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate

cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat

împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea

hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu

corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură

penală.

3

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Cobzac Gheorghe în

numele lui Condrea Alexandru, împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 19 ianuarie 2016, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut

prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 aprilie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

4