1re-99/2016 — art. 469-470 CPP

Dosarul nr. 1re-99/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva

încheierii Judecătoriei Orhei din 10 noiembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, declarat de către condamnatul, Iușcov

Serghei Vasile,

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 27 mai 2013 în baza art. 175 Cod penal, la 4 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis

cu cereri Judecătoriei Orhei ce au fost conexate într-o procedură unică, prin care s-a

solicitat liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen conform prevederilor

art. 91 Cod penal.

condamnatului Iușcov S., a fost respinsă ca inadmisibilă.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a menționat, că pe tot

parcursul executării pedepsei, condamnatul nu a dat dovadă de un comportament

exemplar, totodată acestuia nu i-au fost aplicate careva măsuri de stimulare și nici de

sancționare. A fost menționat și faptul, că deși în prezent condamnatul participă la

munci remunerate, s-a constatat că acesta s-a angajat abia la împlinirea termenului

necesar liberării condiționate de pedeapsă, fapt ce denotă crearea unei aparențe de

reeducare și dorința de reintegrare în societate. Astfel, prima instanță a statuat, că

circumstanțele în cazul dat, liberarea de la executarea pedepsei este prematură și

contrară scopului pedepsei penale, deoarece nu va contribui la restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de către acesta a unor noi

infracțiuni.

considerând-o ca fiind ilegală și neîntemeiată, solicitând casarea acesteia cu adoptarea

unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicate prevederile art. 91 Cod penal.

1

În motivarea recursului său a invocat că:

- este posibilă liberarea condiționată deoarece a ispășit ¾ din termenul pedepsei;

- corespunde în totalmente și îndeplinește toate condițiile în conformitate cu

prevederile art. 91 Cod penal;

- încheierea contestată a fost adoptată contrar prevederilor art. 19 alin. (1), 469

alin. (1) pct. 1), 471 alin. (3) pct. 5) lit. e) Cod de procedură penală și art. 6 § 1 CEDO.

a fost respins ca nefondat recursul declarat de către condamnatul Iușcov S., cu

menținerea încheierii contestate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a considerat, că în privința

condamnatului Iușcov S. pedeapsa penală nu și-a atins scopul urmărit de legea penală

în conformitate cu prevederile art. 61 Cod penal, și în primul rând, restabilirea

echității sociale, ce presupune primordial, repunerea în drepturi a părților vătămate și

altor persoane ce au avut de suferit de pe urma comiterii infracțiunilor, astfel liberarea

condiționată înainte de termen nu poate fi aplicată, deoarece este prematură,

condamnatul urmând să își execute pedeapsa în continuare.

Mai mult, instanța de recurs a indicat și faptul, că norma vizată prevede

posibilitatea aplicării acesteia și înlocuirea pedepsei închisorii cu o pedeapsă mai

blândă, dar numai în cazul în care instanța va ajunge la concluzia că condamnatul s-a

corijat și nu necesită executarea în continuare a acesteia.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prevederile art. 91 Cod penal, nu au

caracter obligatoriu, lăsând la discreția instanței aprecierea nivelului de corijare a

condamnatului și gradul de corespundere a lui cu cerințele impuse de lege.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs a constatat, că din materialele

dosarului rezultă că condamnatul nu corespunde cerințelor normei materiale

prevăzute de art. 91 Cod penal.

contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei

penale la rejudecare ținând cont de prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 435 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, la Curtea Supremă de Justiție

poate fi declarat recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Prin urmare, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1)

Cod de procedură penală, stipulează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs

în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data

deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii

2

recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în

timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Din conținutul dispozițiilor legale enunțate se atestă, că celelalte categorii de

hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție,

în temeiul art. 469-472 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi

contestate prin intermediul recursului în anulare.

Reieșind din prevederile legale și normele procesual penale menționate mai sus,

condamnatul Iușcov S. nu este în drept să conteste decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, deoarece hotărârile adoptate în conformitate

cu art. 469-472 Cod de procedură penală, adică încheierea instanței privind

soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărârilor judecătorești, pot fi atacate

de către persoanele interesate, în termen de 15 zile cu recurs, care se judecă conform

prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a § 2 din Partea specială a Codului de procedură

penală.

Deci în speța dată, se constată că condamnatul a epuizat toate căile de atac

prevăzute de legislația în vigoare, iar decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 februarie 2016, nu mai poate fi supusă controlului extraordinar, pe

motiv că legislatorul nu prevede o astfel de procedură.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de pe rol, este

declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost

soluționat fondul unei cauze penale, și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în

anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Iușcov

Serghei Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

februarie 2016, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 aprilie 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

3