1re-37/2016 — art.313 CPP

Dosarul nr. 1re-37/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de petiționara Dubalari Victoria, prin care se solicită casarea încheierii

judecătorului de instrucție din Judecătoria Centru mun. Chișinău din 03

august 2015 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2015,

A C O N S T A T A T:

judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, în ordinea

prevederilor art. 313 Cod de procedură penală privind anularea ordonanței

din 03.04.2015, emisă de procurorul, șef al Secției control al urmăririi penale a

Procuraturii Generale, Adrian Mircos, cu privire la anularea ordonanței din

19.02.2015 de neîncepere a urmăririi penale.

1.1. La data de 30.07.2015, Denis Voiciuc a depus cerere suplimentară,

în ordinea prevederilor art. 313 Cod de procedură penală solicitînd

suplimentar anularea ordonanței din 09.06.2015, emisă de procurorul,

adjunct al procurorului sect. Centru mun. Chișinău, Oleg Afanasii, cu privire la

anularea ordonanței din 30.04.2015 de neîncepere a urmăririi penale (f.d. 29-

31).

La data de 08.07.2015, Voiciuc Denis a depus plângere în temeiul art.

2991 Cod de procedură penală împotriva ordonanței Procurorului, adjunctul

procurorului sect. Centru mun. Chișinău, Oleg Afanasii, din 09.06.2015, cu

privire la anularea ordonanței din 30.04.2015 de neîncepere a urmăririi

1

penale împotriva lui Voiciuc Denis, prin care a solicitat anularea ordonanței

nominalizate (f.d. 34-36).

instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, Munteanu D. a fost admisă

parțial cererea depusă de Denis Voiciuc, în condițiile art. 313 Cod de

procedură penală, s-a declarat neîntemeiată și s-a anulat ordonanța din

09.06.2015, emisă de Procurorul, adjunct al procurorului sect. Centru mun.

Chișinău, Oleg Afanasii, cu privire la anularea ordonanței din 30.04.2015 de

neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Denis Voiciuc și toate actele emise

ca efect al ordonanței din 09.06.2015, s-a respins ca neîntemeiată cerința

privind anularea ordonanței din 03.04.2015, emisă de procurorul, șef al

Secției control al urmăririi penale a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, cu

privire la anularea ordonanței din 19.02.2015, de neîncepere a urmăririi

penale împotriva lui Denis Voiciuc.

Ghervas a declarat recurs, solicitând casarea încheierii judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 august 2015,

rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărâri prin care să fie respinsă cererea

depusă de Denis Voiciuc privind anularea ordonanței din 09.06.2015, emisă

de Procurorul, adjunct al procurorului sect. Centru mun. Chișinău, Oleg

Afanasii.

declarat de procurorul în Procuratura Generală, Iurie Ghervas a fost respins și

menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

03 august 2015.

anulare împotriva încheierii judecătorului de instrucție din Judecătoria Centru

mun. Chișinău din 03 august 2015 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 noiembrie 2015, solicitând casarea acestora, rejudecarea

cauzei cu respingerea cererii depuse de Denis Voiciuc.

Recurentul în recursul depus a invocat următoarele argumente:

- „recipisă” a fost întocmită din numele ei, care a fost anexată la cererea

de chemare în judecată în calitate de probă. În realitate nu a primit careva

sume de bani, ci a fost obligată să întocmească recipisa indicată de către

Voiciuc Denis, care la momentul respectiv era director al SRL „Magister Lux”,

în scopul ca acesta să se asigure că va fi compensat prejudiciul cauzat de o

persoană neidentificată întreprinderii respective (cazinou), la care activa în

calitate de operator. Invocă inexistența a careva relații de împrumut dintre ea

2

și Voiciuc Denis. Recipisa fiind întocmită în scopul compensării venitului ratat

de către cazinou ca rezultat al încălcării disciplinei de muncă de către ea.

- cauza penală nr.2013030327 a fost pornită la cererea SRL „Magister

Lux”, prin care s-a solicitat tragerea ei la răspundere penală pentru comiterea

unei presupuse infracțiuni prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal.

Director al SRL „Magister Lux’' și, respectiv, reprezentat al părții vătămate în

cauza nr.2013030327 a fost recunoscut și audiat același Voiciuc Denis.

- este evident că declarațiile lui Voiciuc referitoare la acordarea la

13.01.2013 a împrumutului de 30000 lei, fără a cunoaște pentru ce sunt

transmiși banii, sunt eronate și au ca scop mușamalizarea faptului

constrîngerii de a întocmi recipisa respectivă (care potrivit practicii judiciare

reprezintă confirmarea încheierii unei tranzacții de împrumut).

- invocînd privarea de libertate și acțiunile violente din partea lui

Voiciuc D., a solicitat organelor de drept să-l tragă la răspundere penală

inclusiv pentru prezentarea probelor cu conținut eronat și darea declarațiilor

neautentice în fața instanței de judecată, cu scopul de a produce efecte juridice

cu privire la încasarea de la ea a unei sume de 30000 de lei cu titlu de datorie,

pe care în realitate nu i-a împrumutat.

- consideră încheierea judecătorului de instrucție din 03.08.2015 și

decizia Curții de Apel Chișinău din 09.11.2015 ilegale și necesare a fi anulate,

deoarece sunt afectate de vicii fundamentale, care au determinat încălcarea

drepturilor sale cu privire la un proces echitabil, determinat de efectuarea

unei anchete insuficiente, ca rezultat al împiedicării desfășurării acesteia în

baza unor decizii judecătorești ilegale, care la rîndul lor au determinat

încălcarea inclusiv a dreptului cu privire la accesul liber la justiție.

- prin încheierea judecătorului de instrucție din 03.08.2015 și prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 09.11.2015 efectiv s-a dispus interzicerea

efectuării unei anchete eficiente, care să permită concluzia cu privire la

existența sau inexistența în acțiunile numitului Voiciuc Denis a elementelor

infracțiunilor prevăzute de art.310 și 312 Cod penal, fapt care a determinat

încălcarea flagrantă a prevederilor art.20 al Constituției Republicii Moldova,

potrivit căruia „Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea

instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează

drepturile, libertățile și interesele sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi

accesul la justiție".

- principiul non bis in idem poate fi invocat doar dacă există două

proceduri, care se soldează cu două pedepse diferite, sau atunci cînd după

existența unei hotărîri definitive și irevocabile, cercetările se reiau

3

neîntemeiat și se aplică o pedeapsă contrar hotărîrii inițiale de încetare,

clasare sau condamnare/achitare a persoanei. În speța dată, în privința lui

Voiciuc Denis, nu a fost emisă careva hotărîre definitivă și irevocabilă, cum

sunt cele de clasare, încetare, achitare sau condamnare, ci doar s-a dispus

neîntemeiat neînceperea urmăririi penale, fapt care nu poate servi drept

piedică de anulare a acesteia în situația în care a fost emisă în baza unui

control superficial sau în rezultatul unei atitudini tendențioase.

- hotărîrile judecătorești contestate sunt afectate de vicii și, încalcă

flagrant drepturile petiționerei cu privire la un proces echitabil, fiind necesar

aici invocarea drepturilor cu privire la o investigație eficientă și de acces liber

la justiție, precum și dreptul cu privire la proprietate, care sunt prevăzute atît

de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților fundamentale, cît

și de Constituția Republicii Moldova.

- nu poate fi invocată în calitate de circumstanță care ar împiedică

desfășurarea în continuare a procesului penal, faptul că în cazul dat ar exista o

hotărîre definitivă a instanțelor civile, ori, în acest sens este necesar să se

tragă atenția la faptul că în cadrul procedurii civile pe așa gen de litigii

(încasarea datoriilor, împrumutului), nu este admisă proba cu martori, iar

reclamantul nu poartă răspundere penală pentru declarațiile minciunoase, pe

cînd în procesul penal părțile se preîntîmpină de răspundere penală. Mai mult

ca atît, hotărîrea unei instanțe civile nu este obligatorie pentru organul de

urmărire penală, procuror sau instanța care examinează o cauză penală, în

timp ce o hotărîre pronunțată în procesele penale în toate cazurile este

obligatorie pentru procesele civile.

declarat, în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii

nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele

menționate la art. 401 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum

și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot

declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-

menționate, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei,

4

în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că

pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de

atac.

Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost

examinată de către judecătorul de instrucție, se referă la cele reglementate de

art. 313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plângerilor împotriva

actelor sau acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe

care exercită activitate specială de investigații.

Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală,

încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor

privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și

reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în

termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă conform

prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a

Codului de procedură penală.

În speță, se constată că decizia pronunțată de Colegiul penal al Curții de

Apel Chișinău din 09.11.2015 privind respingerea recursului declarat

împotriva încheierii judecătorului de instrucție în temeiul art. 313 Cod de

procedură penală este irevocabilă, însă Colegiul penal statuează că legiuitorul

nu mai prevede căi de atac asupra unei hotărâri judecătorești pe o chestiune

de verificare a legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală,

iar în consecință, o asemenea hotărâre nu cade sub incidența hotărârilor

judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură

penală, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

În aceeași ordine de idei, Colegiul reiterează că procedura de atac a

hotărârilor judecătorești irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de

art. 452 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art.

6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată.

5

Astfel, Colegiul penal statuează că împotriva hotărârilor judecătorești

prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția și condamnarea

persoanei, acestea sunt irevocabile și nu sunt pasibile de a fi atacată cu recurs

în anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative, de la care

nu se permite nici o derogare, iar recursul în anulare declarat de Dubalari

Victoria este inadmisibil, deoarece o astfel de hotărâre nu este susceptibilă de

a fi atacată în ordinea recursului în anulare.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Dubalari

Victoria împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2015, deoarece nu îndeplinește condițiile de formă și de conținut,

prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 20 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

6