1re-72/16 — Art.42 alin.5, art.328 alin.3 lit.d, art.361 alin.2 lit.c, art.362 alin.1 CP

Prima instanță: 28.01.2016 - 28.01.2016,

Instanța de apel: 02.02.2016 - 04.02.2016,

Instanța de recurs: 10.03.2016 - 30.03.2016. Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție CONSTATĂ : 1. Prin încheierea Judecătorie Buiucani, mun.Chișinău din 28 ianuarie 2016, a fost respins ca fiind nefondat, demersul procurorului în Procuratura Anticorupție N.Busuioc din 28 ianuarie 2016, prin care s-a solicitat aplicarea măsurii preventive - arestul în privința învinuitului Velimbovschii Alexandr Vladimir, născut la 21.04.1973, dispunîndu-se aplicarea față de acesta arestul la domiciliu pe un termen de 30 zile, punîndu-i în sarcină obligația de a nu comunica și a nu primi în locuința sa terțe persoane implicate în acțiunile criminale, inclusiv obligația de a se prezenta personal, la citația organului de urmărire penală și/sau la instanța de judecată în timpul fixat. În motivarea soluției instanța a indicat că A.Velimbovschii colaborează cu organul de urmărire penală, este pentru prima dată atras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv, învinuitul a depus declarații și a asigurat că nu va încălca ordinea, nu se va ascunde de organul de urmărire penală. Totodată, instanța a reținut că, nu există nici un argument care ar dovedi că există temeiuri relevante și suficiente pentru menținerea lui A.Velimbovschii în stare de arest, considerînd necesar aplicarea față de acesta a măsurii preventive - arestul la domiciliu. 2. Nefiind de acord cu încheierea dată, procurorul a înaintat recurs, solicitînd anularea acesteia ca fiind neîntemeiată, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv față de persoana neidentificată care se prezintă ca fiind A.Velimbovschii. În argumentarea recursului, procurorul a indicat că instanța de judecată eronat a apreciat faptul că învinuitul A.Velimbovschii este pentru prima dată atras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv, deoarece identitatea reală a învinuitului nu este cea de A.Velimbovschii, fapt constatat cu certitudine de către organele competente, motiv din care nu poate fi apreciată și caracterizată personalitatea acestuia din punct de vedere pozitiv. La 1 fel, dînsul este învinuit de comiterea a trei infracțiuni, dintre care una gravă, organului de urmărire penală nu-i sînt cunoscute toate circumstanțele săvîrșirii infracțiunii și nu au fost audiați toți martorii, învinuitul va încerca să se eschiveze de la prezentarea în organele de drept părăsind teritoriul R.Moldova. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, a fost admis recursul procurorului, casată încheierea Judecătorie Buiucani, mun.Chișinău din 28 ianuarie 2016, și aplicată învinuitului A.Vlimbovschii măsura arestării preventive cu eliberarea în privința acestuia a unui mandat de arest pe un termen de 30 de zile, termenul urmînd a fi calculat din momentul reținerii.

Soluția respectivă a fost motivată prin faptul că, în privința lui A.Velimbovschii sînt mai multe motive pertinente și suficiente în favoare deținerii ultimului în detenție pe perioada efectuării urmăririi penale reieșind din: complexitatea cauzei penale, care se denotă prin existența mai multor persoane și fapte care urmează a fi investigate, prin ce sporește numărul acțiunilor necesare de a fi efectuate, complexitatea urmăririi penale, nefiind pînă la moment stabilită identitatea persoanei ce se numește A.Velimbovschii. Instanța de recurs a considerat că, din materialele acumulate în cadrul urmăririi penale sînt suficiente temeiuri rezonabile ce demonstrează că învinuitul, este implicat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 328 alin.(3) lit.d), art.361 alin.(2) lit.c), art.362 alin.(l) Cod penal. De asemenea, instanța a conchis că, în cazul dat, stabilirea măsurii preventive - arestul față de A.Velimbovschii este justificată, întemeiată și necesară, deoarece are ca scop împiedicarea acestuia de a influența martorii și de a distruge mijloacele de probă, fiind respectat principiul proporționalității între dreptul sau libertatea persoanei garantate de lege și necesitatea aplicării față de el a măsurii preventive respective, deoarece privarea de libertate în atare situație este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică și urmărește un scop legal, în prezent altă măsură preventivă mai ușoară în privința învinuitului, nu v-a asigura un comportament corespunzător al acestuia în procesul penal, precum și nu va preveni riscurile invocate de acuzare.

Hotărîrea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

În recursul în anulare declarat de avocatul P.Ursu în numele învinuitului A.Velimbovschii și de către învinuit, cu trimitere la art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se solicită casarea hotărîrilor pronunțate în cauză și respingerea demersului procurorului cu privire la eliberarea mandatului de arest, pe motiv că instanțele au comis erori de drept și nu au demonstrat cu certitudine identitatea bănuitului, dînd o apreciere arbitrară circumstanțelor și probelor din dosar, fiind emisă o soluție contradictorie, emițînd un mandat de arest asupra unei persoane căreia nu i s-a stabilit identitatea.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul 2 procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurenți, nu sînt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurenții au declarat recurs în anulare împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Potirivit art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul P.Ursu în numele învinuitului A.Velimbovschii și de către învinuit, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ursu Petru în numele învinuitului Velimbovschii Alexandr și de către învinuit, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 20 aprilie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3