1ra-430/16 — art. 168 CP

1ra-430/16 — art. 168 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-430/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

avocatul Valeriu Puică în numele inculpatului Cojocaru Leonid, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 24 aprilie 2015 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2015, în cauza penală în privința

lui

Cojocaru Leonid Gheorghe, născut

la 25.03.1970, originar și locuitor în or.

Cimișlia str. Niculescu 12,

Termenii de examinare a cauzei:

Instanța de fond – 16.12.2013-24.04.2015;

Instanța de apel – 08.06.2015-02.11.2015;

Instanța de recurs – 15.01.2016-22.03.2016;

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 168 Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani, obligînd condamnatul să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Glutnic Nicolae s-a admis parțial,

fiind încasat de la Cojocaru Leonid în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în

sumă de 20 000 (douăzeci mii) lei, iar încasarea prejudiciului material s-a admis în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordine civilă.

1

Leonid la sfîrșitul anului 2008 l-a angajat pe Glutnic Nicolae în calitate de cioban la

stîna de oi situată pe extravilanul satului Bogdanovca Veche, raionul Cimișlia,

ultimul urmînd să îngrijească oile ce-i aparțineau lui Cojocaru Leonid, iar acesta

urma să-l asigure cu loc de trai pe teritoriul stînei, cu hrană și să-i achite lunar bani

în sumă de 800 lei. De la momentul angajării pînă în primăvara anului 2009

Cojocaru Leonid și-a respectat obligațiile.

Ulterior, începînd cu primăvara anului 2009, Cojocaru Leonid urmărind

scopul obținerii forțate pentru sine a unor munci și a unor servicii de la Glutnic

Nicolae, l-a înșelat pe ultimul cu privire la existența unor datorii, care ar fi rezultat

din pierderea oilor primite de către acesta pentru îngrijire.

Astfel, Cojocaru Leonid creînd pentru victimă datorii în mod nejustificat și

știind că acesta nu le poate restitui, l-a ținut în servitute pe Glutnic Nicolae, fiindu-i

impusă efectuarea muncii de îngrijire a oilor și de acordare a serviciilor de îngrijire

a altor animale aflate pe teritoriul stînei, fără al remunera pentru aceasta.

Concomitent, acționînd prin constrîngere pentru a deține controlul asupra victimei în

vederea prestării de către acesta a muncii și serviciilor împotriva dorinței sale,

Cojocaru Leonid îl amenința pe Glutinuc Nicolae cu aplicarea violenței față de el,

iar în unele cazuri pentru a-și confirma intențiile îi aplica acestuia lovituri cu pumnii

și picioarele la cap și la corp, cauzîndu-i dureri fizice. Prin metodele menționate,

Cojocaru Leonid a obținut forțat de la Glutinuc Nicolae prestarea muncii de

îngrijirea oilor și de acordare a serviciilor de îngrijire altor animale aflate pe

teritoriul stînei pînă în luna august 2012, cînd Glutinuc Nicolae a părăsit stîna de oi.

În continuare, în luna noiembrie 2012, Cojocaru Leonid acționînd cu același

scop, invocîndu-i lui Glutnic Nicolae că datoria acestuia nu a fost stinsă, din nou l-a

adus la stîna de oi, situată pe extravilanul satului Bogdanovca Veche, raionul

Cimișlia, unde în continuare amenințînd victima cu aplicarea violenței, iar în unele

cazuri aplicînd violența fizică față de acesta, exprimată în aplicarea loviturilor cu

pumnii și picioarele la cap și corp, l-a ținut în servitute pe Glutnic Nicolae și contrar

dorinței acestuia, l-a impus să presteze muncă de îngrijire a oilor și să acorde

servicii de îngrijire a altor animale aflate pe teritoriul stînei, fără a-1 remunera.

Aceste acțiuni au fost curmate de către colaboratorii CCTP al INI al IGP al

MAI la 15.05.2013. În asemenea circumstanțe, acționînd cu intenție unică Cojocaru

Leonid l-a ținut în servitute pe Glutinuc Nicolae pentru achitarea unei datorii și a

obținut prin înșelăciune și constrîngere de la acesta munca de îngrijire a oilor pe

perioada primăvara anului 2009 pînă în luna august 2012 și în perioada începînd cu

luna noiembrie 2012 pînă la 15.05.2013, fără a-i achita salariul lunar de 800 lei.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 168 Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar de tip

2

semiînchis, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința este neîntemeiată în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal

deoarece instanța nu a apreciat corect caracterul social periculos al faptei comise de

Cojocaru Leonid, care rezidă în flagranta încălcare a libertății, cinstei și demnității

persoanei, precum și atentarea la sănătatea și integritatea corporală a persoanei și nu

a ținut cont de consecințele fizice și psihologice survenite asupra părții vătămate în

urma comiterii infracțiunii și de personalitatea inculpatului;

- instanța de judecată n-a atras atenție la faptul că inculpatul n-a depus nici un

efort pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, prin străduința sa de a acoperi paguba

pricinuită părții vătămate;

- instanța nefondat a refuzat în admiterea acțiunii civile în partea încasării

daunei materiale pentru munca prestată de către Glutnic Nicolae. După cum a fost

constatat, partea vătămată a muncit mai bine de 4 ani în gospodăria inculpatului,

fără a fi remunerat conform promisiunilor și fără a fi respectat nivelul minim al

drepturilor și garanțiilor de muncă conform legislației muncii și instanța nefondat a

încasat doar parțial daunele morale în mărime de 20000 lei. În acest sens instanța nu

a ținut cont de suferințele fizice și psihice la care a fost supus partea vătămată ca

rezultat al acțiunilor inculpatului.

3.1. Împotriva sentinței a depus apel și avocatul Tatiana Catană în numele

părții vătămate Nicolai Glutnic, solicitînd casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsă fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și să fie admisă acțiunea

civilă a părții vătămate, cu încasarea sumei de 130 000 dintre care 60 000 cu titlu de

prejudiciu material și 70 000 cu titlu de prejudiciu moral.

Apelantul a invocat că:

- instanța nu a ținut cont de gravitatea faptelor comise de inculpat,

circumstanțele concrete ale faptei ce constau in perioada îndelungată de supunere a

unei persoane la exploatarea prin muncă și obținerea rezultatelor muncii cu forța;

- sentința este neîntemeiată în ce privește admiterea doar in principiu a

acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material și nefondat s-a încasat doar

parțial daunele morale în mărime de 20 000 lei, în acest sens instanța nu a ținut cont

de suferințele fizice și psihice la care a fost supus partea vătămată Glutnic Nicolai ca

rezultat al acțiunilor inculpatului;

- partea vătămată a fost ținut în servitute și impus forțat să presteze muncă de

îngrijire a oilor și alte servicii pe teritoriul gospodăriei (inculpatului pe o perioadă

îndelungată (mai mult de patru ani), maltratat în repetate rînduri și prin acțiunile

infracționale i-au fost aduse puternice suferințe fizice și psihice, i-a fost îngrădit

accesul la asistența medicală, doar după ce organele de poliție l-au scos de la ferma

3

inculpatului, acesta a avut posibilitatea să obțină asistența medicală, să i se facă

intervenția chirurgicala la piciorul pe care îl avea infirm fapt confirmat și prin copia

actelor medicale anexate în instanța de judecată.

3.2. Apel împotriva sentinței a depus și inculpatul cu avocatul său, Alen

Cirimpei, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, din motiv că nu a fost constatată existența faptei infracțiunii.

Inculpatul și avocatul său au criticat sentința sub aspectul ilegalității acesteia,

invocînd că:

- din probele prezentate de către procuror și examinate în ședința de judecată

nu s-a reușit identificarea în faptele inculpatului Cojocaru Leonid a elementelor

componenței de infracțiune incriminate. Probele administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare demonstrează nevinovăția inculpatului și caracterul tendențios al urmăririi

penale, care este rodul unor speculații;

- analizînd în cumul și în parte probele dobîndite, prezentate și cercetate în

ședința de judecată se poate afirma că declarațiile părții vătămate Glutnic Nicolae,

concubina acestuia Redchina Natalia, frații Lungu Nicolae și Vasile și Glutnic

Constantin, urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt neîntemeiate, făcute în

scopul învinuirii inculpatului;

- acțiunile și relațiile dintre Glutnic N. și Cojocaru L. au fost apreciate de

instanța de judecată drept muncă forțată, însă acestea au fost eronat interpretate, or

probele cercetate în cadrul cercetării judecătorești denotă cu totul altă stare de

lucruri, în acțiunile inculpatului n-a putut fi identificată latura obiectivă a

infracțiunii imputate. Cojocaru Leonid nu l-a forțat în nici un mod pe Glutnic N. ca

acesta din urmă să presteze servicii de cioban.

- la baza relațiilor dintre cei doi a stat Contractul din 12.06.2012 (f.d.88),

potrivit căruia Glutnic N. s-a obligat să îngrijească de capetele de animale și de

păsările încredințate, iar Cojocaru L. s-a angajat la rîndu-1 său să achite leafa, iar

acest contract n-a fost contestat de nimeni;

- din declarațiile inculpatului și a majorității martorilor se observă că

Cojocaru L. a fost onest în relațiile cu Glutnic N. și a dat dovadă de respect față de

munca prestată de acesta, iar faptul că cheile de la depozit erau la Glutnic N.

demonstrează încă o dată că Cojocaru L. avea deplină încredere în acesta și nu a

avut careva temeri, a permis ca la fermă să locuiască și concubina acestuia, ceea ce

este încă o dovadă a bunelor relații și condițiilor decente de lucru și de trai de la

fermă;

- în instanța de judecată nu a fost prezentată vre-o probă care ar demonstra că

Cojocaru L. l-a constrîns pe Glutnic N. la muncă, aplicînd violență fizică și psihică

și nu a fost demonstrat faptul aplicării violenței față de el, iar raportul de expertiză

medico-legală este principala probă pentru susținerea alegațiilor de violență și/sau

4

rele tratamente. Totodată, nu este clar pe ce probe s-a bazat instanța de judecată cînd

a constatat aplicarea violenței față de Glutnic N.;

noiembrie 2015 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat și

avocatul său și de avocatul Tatiana Catană în numele părții vătămate.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința instanței de fond în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, potrivit modului

stabilit de prima instanță, prin care Cojocaru Leonid a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 168 Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel judecînd cauza a concluzionat că, prin materialele

cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în procesul cercetării

judecătorești se confirmă că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele care

caracterizează latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiuni imputate. Deși

inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmînd că a fost condamnat pe

nedrept, declarațiile acestuia nu au suport probator, iar simpla afirmație a unei stări

de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca

adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității

evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe decisive.

Contrar poziției apelanților, s-a constatat cu certitudine faptul că din

primăvara anului 2009 pînă în luna august 2012, și din noiembrie 2012 pînă la

15.05.2013, partea vătămată Glutnic Nicolae a îndeplinit diferite lucrări la Cojocaru

Leonid, executînd lucrări de bază la stînă și totodată efectuînd și alte lucrări

agricole, fapt confirmat de însăși partea vătămată, însă ulterior consimțămîntul

acestuia a fost viciat, fiind înșelat de către Cojocaru Leonid. Ultimul procurîndu-i

părții vătămate careva bunuri, telefoane mobile sau îi punea în datorie oile, care

presupunea că le-a pierdut. Îl impunea să presteze diferite lucrări pe lîngă stînă, să

aibă grijă de animale și păsările de la stînă, să prelucreze terenul de lîngă stînă.

Faptul dat nu a fost negat de către inculpat care a declarat că partea vătămată

trebuia să lucreze pentru bunurile procurate, pentru că în contract se prevedea doar

că acesta să-l aprovizioneze cu mîncare nu și să-i procure și alte bunuri, țigări,

telefoane mobile. Prin urmare, din primăvara anului 2009, partea vătămată nu mai

presta benevol munca de cioban, ci pentru a se achita cu datoria formată, știind că

partea vătămată nu-i poate restitui datoria, fiind în totală dependență față de

inculpat, l-a ținut în servitute pe Glutnic Nicolae, fiindu-i impusă efectuarea muncii

de îngrijire a oilor și a altor animale care se aflau pe teritoriul stînei, iar violența și

constrîngerea manifestată față de partea vătămată Glutnic Nicolae rezultă și din

declarațiile martorilor care au confirmat că au văzut cum Cojocaru Leonid îl lovea

5

pe Glutnic Nicolae.

Tot din declarațiile părții vătămate și a martorilor reiese că partea vătămată a

plecat de la ferma lui Cojocaru Leonid, în luna august 2012, ultimul însă l-a căutat

cu poliția și l-a adus înapoi să lucreze în continuare, astfel că, teama de răfuială

fizică a inculpatului, explică faptul imposibilității plecării benevole a părții vătămate

de la stîna de oi și continuarea exploatării sale la efectuarea diferitor lucrări din

cadrul stînei.

Cu referire la declarațiile martorilor I.Bolgari, I.Balmoș, A.Ciobanu, V.Surdu,

A.Haruța, Gh. Cojocaru la care face referire apărarea în vederea nevinovăției

inculpatului, instanța de apel a menționat că declarațiile acestora nu prezintă

relevanță sub aspectul conturării nevinovăției inculpatului pentru faptele săvîrșite,

declarațiile acestora nu au nici o tangență cu învinuirea adusă, odată ce aceștia au

declarat că mergeau la stînă doar de sărbători, acolo fiind și partea vătămată, fapt

care nu a fost negat de partea vătămată și inculpat.

Afirmațiile părții apărării, precum că învinuirea înaintată inculpatului

Cojocaru Leonid nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării

judecătorești, iar probele administrate în instanța de judecată au fost apreciate în

mod eronat nu au fost reținute de către Colegiul penal, de vreme ce prima instanță,

cercetînd și verificînd toate probele administrate în cauză, apreciindu-le prin prisma

art.100-101 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că acestea dovedesc

vinovăția lui Cojocaru Leonid în săvîrșirea infracțiunii încriminate.

Astfel, achitarea solicitată, fundamentată pe inexistența faptelor de prestarea

muncii forțate este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a

zdruncina încrederea instanței de apel în justețea probatoriilor administrate.

Cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Cojocaru Leonid Colegiul

penal a considerat fondate cerințele procurorului apelant referitor la excluderea în

privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, motiv pentru care a intervenit

în această parte a sentinței și a dispus executarea reală a pedepsei cu închisoarea.

Astfel, la numirea categoriei și cuantumului pedepsei, instanța de fond a ținut

cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii, conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la

infracțiunile grave, săvîrșită cu intenție, de personalitatea infractorului care nu are

antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, are la

întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante și apreciind aceste împrejurări, întemeiat s-a

dispus aplicarea pedepsei sub formă de închisoare în cuantumul minim prevăzut de

sancțiunea normei încriminate, stabilindu-i cuantumul de 2 ani închisoare.

Referitor la modalitatea de executare, contrar soluției instanței de fond,

Colegiul penal a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod

6

penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, soluția instanței în această parte fiind una neîntemeiată, reieșind din

caracterul social periculos al faptei, care rezultă în încălcarea libertății persoanei

care a fost ținută în servitute și obligată la muncă forțată, demnității persoanei,

precum și atentarea la sănătatea și integritatea corporală a persoanei prin aplicarea

loviturilor peste corpul acesteia, cît și din cerințele art. 61 Cod penal din faptul că

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor

persoane.

Cu privire la solicitările avocatului părții vătămate privind admiterea integrală

a acțiunii civile, Colegiul penal a conchis ca fiind întemeiată și nu va interveni,

astfel că, este justificat cuantumul de 20 000 lei ca prejudiciu moral, iar suma în

mărime de 70 000 lei, solicitată de partea vătămată și avocatul acestuia, este

exagerată, or, pornind de la art. 41 CEDO că cererea cu privire la încasarea

prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără

temei, cu atît mai mul că condamnarea inculpatului aduce în sine o satisfacție pentru

partea vătămată.

numele inculpatului, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală și solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea recursului a indicat că:

- Glutnic Nicolai a acceptat propunerea lui Cojocaru Leonid de a lucra la

stîna de oi benevol, fapt confirmat în declarațiile sale în ședința de judecată de însăși

partea vătămată cît și de martorul Ganganu Mihail;

- raporturile dintre Cojocaru Leonid și Glutnic Nicolai erau guvernate inițial

de o convenție/contract verbal apoi de un contract scris și semnat de aceștia la

12.06.2012 (f.d.88), astfel, partea vătămată nu era forțat la o muncă obligatorie, dar

avea obligația de a-și îndeplini obligațiile de serviciu;

- în ceia ce privește ținerea în servitute pentru achitarea unei datorii, partea

vătămată nu are și nici nu putea avea nici un suport probant, deoarece el oricînd

putea pleca de la stînă, ceea ce și făcea;

- partea vătămată era remunerată adecvat serviciilor oferite, iar Cojocaru

Leonid contribuia cu produse alimentare și alte bunuri la întreținerea familiei lui

Glutnic Nicolai, care este una social-vulnerabilă și la solicitarea părții vătămate i-au

fost procurate mai multe telefoane mobile, pe care le pierdea sau le deteriora, mai

mult ca atît, conform declarațiilor date în ședința de judecată atît a părții vătămate

cît și a martorilor, la fermă mai veneau și se alimentau și frații părții vătămate, cît și

prietena/concubina acestuia, Redichina Natalia;

7

- în acțiunile inculpatului nu este prezentă latura subiectivă a infracțiunii,

deoarece lipsește vinovăția lui Cojocaru Leonid și latura obiectivă, care se

caracterizează prin obținerea muncii sau serviciilor prin înșelăciune, constrîngere,

violență sau amenințare cu violența, deoarece serviciile care au fost prestate de

partea vătămată au fost stabilite printr-un acord verbal, apoi prin contract semnat de

părți, ceia ce reprezintă niște raporturi juridice de ordin civil, iar violența sau

amenințarea cu violența nu a fost dovedită, învinuirea fiind bazată doar pe

declarațiile cîtorva martori, care au vorbit nu din ceea ce au văzut ei, dar din spusele

părții vătămate;

- nu a fost înregistrată nici o plîngere de către partea vătămată la organele de

drept sau o adresare la medic, iar acest fapt nu putea fi făcut din frică, deoarece

partea vătămată deseori își abandona obligațiile asumate și părăsea locul de muncă,

mai mult ca atît, acesta în aprilie-mai 2013, pe ascuns a sustras din cîrdul de oi o

oaie, fapt constatat prin sentința de condamnare a lui Glutnic Nicolai din

27.04.2015, a Judecătoriei Basarabeasca.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente:

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

La fel, potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute de art.427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Drept temei pentru recurs, recurentul a invocat prevederile art.427 alin.(1)

pct.8) și 12) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea instanței de apel poate

8

fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de apel în

cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă, Colegiul menționează că, referitor la temeiului de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, acesta se invocă numai în cazul cînd

faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării

avocatul recurent își exprimă dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunii

imputate inculpatului, solicitînd achitarea acestuia și totodată, invocă dezacordul cu

aprecierea probelor care denotă nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fie influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Cercetînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei apărării, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată. La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de

“neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține, că temeiul invocat nu și-a găsit confirmarea în cauza dată. Starea

de fapt și de drept reținută de către instanța de fond și menținute în această parte de

instanța de apel, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate

și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate.

De asemenea, instanța de recurs relevă că instanțele ierarhic inferioare au

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, apreciind la justa valoare

probele administrate la dosar și just au ajuns la concluzia privind vinovăția lui

Cojocaru Leonid de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 168 Cod penal.

Infracțiunea constă în fapta de a forța și a supune, în alte cazuri decît cele prevăzute

de lege, o persoană la o muncă pe care aceasta nu și-o dorește, iar forțarea la o

muncă obligatorie înseamnă a pune persoana în situația de a presta o muncă pentru

care nu e obligată să o presteze.

9

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate și a martorilor se confirmă faptul

că Glutnic Nicolae a fost ținut forțat la stîna de oi pentru a avea grijă de acestea, cu

toate că de cîteva ori a încercat să fugă, mai mult ca atît, faptul că partea vătămată

trebuia să îngrijească animalele în schimbul unei datorii existente care ar fi rezultat

din pierderea oilor a fost declarat și de inculpat, cu toate că datoria nu a fost

confirmată prin careva acte.

Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este

stabilită în mod rezonabil se înțelege starea de dependență, de aservire, robie,

servitudine a victimei care nu poate să întoarcă o datorie la moment sau căreia nu i

se permite să iasă dintr-o asemenea stare, fiind-că aceasta nu a fost stabilită cu bună

dreptate și pentru care i se impune o muncă și prin urmare, în acțiunile inculpatului

este prezentă latura obiectivă a infracțiunii incriminate.

În urma celor expuse, Colegiul constată că inculpatul a acționat cu intenție

directă, ceea ce reprezintă latura subiectivă a infracțiunii încriminate și astfel,

faptele inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 168 Cod penal.

În consecință, cele relatate duc la respingerea argumentelor invocate în recurs

de către avocat, însă Colegiul lărgit constată că, instanța de apel la judecarea cauzei

admițînd apelul procurorului a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului,

ceea ce duce la prezența în speță a erorii prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legii.

Dat fiind faptul că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept, urmează a fi corectate de către

instanța de recurs, prin adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a)

Cod de procedură penală, cu casarea deciziei instanței de apel, pe motiv că apelul a

fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Astfel, după cum s-a enunțat mai sus, prin sentința primei instanțe Cojocaru

Leonid a fost condamnat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 168 Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, executarea

căreia a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Instanța de apel, examinînd cauza în ordinea procedurii de apel, a admis

apelul procurorului și a casat sentința în partea stabilirii pedepsei, pronunțînd o

hotărîre prin care Cojocaru Leonid a fost condamnat în baza art.168 Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, constatînd

aceleași circumstanțe ce au stat la baza hotărîrii instanței de fond.

În acest aspect, cu referire la soluția instanței de apel, Colegiul lărgit o

consideră greșită, reieșind din următoarele:

10

Din textul deciziei contestate se observă că instanța de apel analizînd

probatoriul administrat ca și prima instanță, a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, punînd la baza soluției probele și

materialele dosarului examinate de prima instanță și cercetate superficial în instanța

de apel.

De aici reiese, că instanța de apel nu a făcut o analiză amplă a circumstanțelor

cauzei și nu a ținut cont de persoana celui vinovat și eronat a ajuns la concluzia de

excludere a prevederilor art. 90 Cod penal la aplicarea pedepsei în privința lui

Cojocaru Leonid și nu și-a argumentat suficient soluția neluînd în considerație

dispozițiile art. 90 Cod penal care prevăd că, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

Prin urmare, instanța de apel preluînd circumstanțele descrise de prima

instanță a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului urmează a avea

loc în condiții privative de libertate, fără a lua în considerație persoana celui vinovat,

asupra căruia instanța trebuie să efectueze o analiză amplă, cît și a datelor referitoare

la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta comisă în

perioada premergătoare săvîrșirii faptei prejudiciabile și după săvîrșirea acesteia, pe

cînd instanța de fond în formarea convingerii sale a ținut cont de totalitatea

condițiilor prevăzute de lege, inclusiv și de conduita inculpatului, bazîndu-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Mai mult ca atît, potrivit dispozițiilor alin. (1) art. 90 Cod penal instanța poate

dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pentru săvîrșirea infracțiunilor

pentru care sancțiunea prevede cel mult 5 ani, iar conform art. 16 alin. (3) Cod

penal, infracțiunea prevăzută la art. 168 Cod penal (pînă la modificările apărute

prin Legea nr.270 din 07.11.2013, în vigoare 10.12.2013) face parte din categoria

celor mai puțin grave, sancțiunea căruia prevedea închisoare de pînă la 3 ani și

astfel, instanța de fond în urma constatării circumstanțelor cauzei și conform

prevederilor art. 76, 77 Cod penal corect a aplicat în privința inculpatului pedeapsă

cu închisoare pe un termen de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. Prin urmare, impedimente la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu s-au stabilit, mai mult ca atît, prin dispunerea

11

acestei măsuri s-a evitat și urmările pe care le atrage după sine pedeapsa închisorii

prin izolarea inculpatului de societate.

Instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui Cojocaru Leonid de

prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal fiind motivată,

individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărîrea dată fiind legală

și întemeiată.

Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte

circumstanțe decît de cele stabilite de prima instanță, greșit a admis apelul

procurorului în privința inculpatului și prin pronunțarea unei noi hotărîri a comis

eroarea prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală - a aplicat o

pedeapsă mai gravă decît cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția.

Referitor la acțiunea civilă care a fost admisă parțial, instanța de recurs de

asemenea susține soluția instanței de fond, or la soluționarea acțiunii civile au fost

respectate prevederile art. 225 și art. 387 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul precizează că în cadrul judecării cauzei în instanța de fond au

fost dovedite temeiurile și mărimea parțială a pagubei morale solicitate de către

partea vătămată, fiind stabilit corect mărimea cuantumului încasat de la inculpat, iar

în partea prejudiciului material, urmează a se expune instanța în ordine civilă.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

avocat în numele inculpatului urmează a fi admis din alte motive decît cele invocate,

cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Valeriu Puică în numele

inculpatului Cojocaru Leonid, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 noiembrie 2015 și menține sentința Judecătoriei Hîncești din

24 aprilie 2015 potrivit căreia:

Cojocaru Leonid a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

la art.168 Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

stabilite pe un termen de probă de 2 ( doi) ani, obligînd condamnatul să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Glutnic Nicolae privind încasarea

prejudiciului moral, s-a admis parțial, fiind încasat de la Cojocaru Leonid în

12

beneficiul părții vătămate cu titlul de prejudiciu moral, suma de 20 000 (douăzeci

mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Glutnic Nicolae, privind

încasarea prejudiciului material, s-a admis în principiu, urmînd ca instanța de

judecată în ordinea procedurii civile să stabilească cuantumul despăgubirilor.

Cojocaru Leonid urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, în cazul în care

nu execută pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărîri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 19 aprilie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

13