1ra-477/16 — art.190 alin. 2 lit. c CP

1ra-477/16 — art.190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-477/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin,

inculpatul Lipcean Grigorii și avocatul Mîrzîncu Aurelia, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 27 noiembrie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Lipcean Grigorii Pavel, născut la 15

septembrie 1989, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Pădurii 18 B, ap.4.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Lipcean Grigorii a fost condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a practica funcții ce țin de gestiunea de bunuri pe un termen de 2 ani.

Acțiunile civile au fost admise parțial, dispunîndu-se încasarea de la Lipcean

Grigorii în beneficiul părților vătămate Niculaescu Ivan a prejudiciului material în

sumă de 30000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei și Cojocaru Virginia a

prejudiciului material în sumă de 17000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 8000

lei.

2011, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul că dorește să împrumute bani, aflîndu-se la domiciliul

cet.Cojocaru Virginia situat pe str.Cuza Vodă 27/2,ap.9, mun.Chișinău, ducînd-o în

eroare pe ultima și abuzînd de încrederea acordată, spunîndu-i că rugămintea de a

împrumuta banii vine de la tatăl său și promițîndu-i că îi va restitui suma în termen de

cel mult o lună, a intrat în posesia a 10000 lei pe care i-a însușit. Ulterior, prelungind

acțiunile sale de escrocherie, peste aproximativ două săptămîni, sub pretextul că are

1

nevoie de bani urgent, a rugat-o pe Cojocaru Virginia să-i mai împrumute bani în sumă

de 7000 lei, partea vătămată avînd încredere i-a dat bani ceruți, prin ce i-a cauzat

ultimei un prejudiciu material în sumă totală de 17000 lei.

Tot el, Lipcean Grigorii, în perioada lunii iulie 2012, data nu a fost posibil de

stabilit, aflîndu-se în apropierea filialei ÎS „Servicii Pază a MAI” din sectorul Ciocana,

mun.Chișinău, acționînd prin înșelăciune și abuz de încredere, cu scopul dobîndirii

ilicite a bunurilor altei persoane, invocînd lui Niculaescu Ivan pretextul că tatăl său

activează în calitate de șef adjunct la ÎS „Servicii Pază a MAI” și poate să-l favorizeze

pe acesta la procurarea cu un preț redus de 9000 lei a unui automobil de model „Skoda

Felicia” aflat în gestiunea întreprinderii, a primit de la Niculaescu Ivan bani în sumă de

9000 lei, prin ce a cauzat acestuia un prejudiciu material în proporții considerabile.

Tot el, Lipcean Grigorii, în perioada lunii iulie 2012, prelungind acțiunile sale

de escrocherie, aflîndu-se pe str.Pădurii 18 B, mun.Chișinău și acționînd prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

sub pretextul, că tatăl său activează în calitate de șef adjunct la ÎS „Servicii Pază a

MAI” și poate să favorizeze persoanele apropiate lui Niculaescu Ivan la procurarea cu

un preț redus de 8500 lei a unui automobil de model „Skoda Felicia”, a primit de la

ultimul bani ca avans în sumă de 5000 lei, care aparțineau tatălui său, Niculaescu

Vasilii și pe care i-a însușit, prin ce a cauzat acestuia un prejudiciu material în proporții

considerabile.

Tot el, Lipcean Grigorii, în perioada lunii iulie 2012, prelungind acțiunile sale

de escrocherie, aflîndu-se pe str.Aeroportului 80/3, mun.Chișinău și acționînd prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane

sub pretextul că tatăl său activează în calitate de șef adjunct la ÎS „Servicii Pază a

MAI” și poate să favorizeze pe Bîjiga Ion la procurarea cu un preț redus de 7500 lei a

unui automobil de model „Skoda Felicia”, a primit de la ultimul bani în sumă de 7500

lei pe care i-a însușit, prin ce a cauzat acestuia o daună materială în proporții

considerabile.

Tot el, Lipcean Grigorii, în perioada lunii iulie 2012, prelungind acțiunile sale

criminale, aflîndu-se în or.Sîngera, mun.Chișinău și acționînd prin înșelăciune și abuz

de încredere, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul că

tatăl său activează în calitate de șef adjunct la ÎS „Servicii Pază a MAI” și poate să

favorizeze pe Romanciuc Miroslav la procurarea cu un preț redus de 8500 lei a unui

automobil de model „Skoda Felicia”, a primit de la acesta bani în sumă de 8500 lei pe

care i-a însușit, prin ce i-a cauzat un prejudiciu material în proporții considerabile.

avocatul A.Mîrzîncu în numele inculpatului G.Lipcean, care au solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie, invocînd că instanța incorect a concluzionat că probele administrate și

cercetate în cadrul ședinței de judecată demonstrează vinovăția inculpatului în

dobîndirea ilegală a banilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, de rînd ce nu au fost acumulate probe

2

pertinente și concludente pentru a concluziona că fapta inculpatului întrunește

elementele infracțiunii incriminate; instanța a reținut la baza soluției de condamnare

declarațiile părților vătămate și a martorilor, care sînt contradictorii; în acțiunile

inculpatului lipsește latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii, între părți avînd loc

doar niște relații de ordin civil; instanța ilegal a examinat cauza în lipsa inculpatului;

acțiunea civilă este neîntemeiată, deoarece nu a cauzat suferințe psihice părților

vătămate.

2015, a fost admis parțial apelul inculpatului, casată sentința, în partea stabilirii

pedepsei principale și în partea soluționării acțiunii civile privind prejudiciul moral,

pronunțînd o nouă hotărîre, prin care lui G.Lipcean, recunoscut vinovat în baza art.190

alin.(2) lit.c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială sau de

a exercita activitate în domeniu privind gestionarea bunurilor materiale pe un termen

de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la G.Lipcean prejudiciul moral în

beneficiul lui I.Niculaescu în suma de 5000 lei și lui V.Cojocaru în sumă de 3000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat că probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au

fost cercetate în cadrul judecării cauzei în prima instanță și suplimentar au fost

cercetate și verificate în instanța de apel, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, acțiunile lui corect fiind încadrate în prevederile art.190 alin.(2)

lit.c) Cod penal -escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate

au fost bazate pe declarațiile părților vătămate I.Niculaescu, V.Niculaescu, I.Bîjiga,

M.Romanciuc, V.Cojocaru, date în ședința primei instanțe și în instanța de apel,

confirmate prin procesele-verbale de confruntare dintre aceștia și inculpat, care au

confirmat faptul că au transmis sumele de bani indicate în ordonanța de învinuire a lui

G.Lipcean, anume pentru a fi procurate automobilele de model „Skoda Felicia” de la

ÎS „Servicii Pază a MAI”, declarațiile martorilor F.Iamandi, N.Graur, M.Goncearenco,

P.Lipcean și actele cauzei – procesele-verbale de confruntare între inculpat și părțile

vătămate, informația parvenită de la ÎS „Servicii Pază a MAI”, probe care analizate în

ansamblu demonstrează cert intenția inculpatului de a însuși prin înșelăciune

mijloacele bănești de la părților vătămate.

Argumentele inculpatului, precum că a împrumutat banii de la părțile vătămate

în scopuri personale, întocmind în acest sens recipise, între ei fiind doar niște rapoarte

de ordin civil, instanța de apel le-a apreciat critic, pe motiv că acestea vin în

contradicție cu declarațiile părților vătămate și a martorilor, potrivit cărora inculpatul a

promis favorizarea procurării automobilelor de către părțile vătămate de la ÎS „Servicii

Pază a MAI”.

Instanța de apel a indicat că, reieșind din materialele cauzei, inculpatul încă la

momentul primirii banilor de la părțile vătămate, nu avea intenția să-și onoreze

3

obligațiunile asumate, ci să însușească sumele respective, deoarece acesta conștient a

dezinformat părțile vătămate, fiindcă ÎS „Servicii Pază a MAI” nu înstrăina la acel

moment automobile de model „Skoda Felicia” și tatăl său nu avea nici o atribuție

referitor la înstrăinarea mijloacelor de transport din cadrul acestei instituții. Astfel,

inculpatul a prezentat vădit fals realitatea și a obținut prin înșelăciune de la părțile

vătămate sumele de bani indicate, prevăzînd rezultatul faptei și a urmărit producerea

lui prin săvîrșirea acestei fapte, intenție ce i-a apărut înainte de intrarea în stăpînire a

mijlocelor bănești.

Referitor la pretinsul împrumut de bani de la partea vătămată V.Cojocaru,

instanțele de fond au indicat că G.Lipcean a prezentat pretinsul împrumut ca fiind o

presupusă rugăminte a tatălui său - P.Lipcean. Neadevărul circumstanțelor prezentate

de inculpat a fost confirmat prin declarațiile martorului N.Graur și a părții vătămate

V.Cojocaru, potrivit cărora, după ce au discutat cu tatăl inculpatului, au înțeles că

acesta nici nu cunoștea despre pretinsul împrumut, fapt care a fost susținut și de către

tatăl inculpatului-martorul P.Lipcean.

Instanța de apel a constatat că intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate

se confirmă totodată și prin schimbarea ulterioară a numerelor de telefon, dar și prin

lipsa oricărei justificări din partea lui privind posibilitatea de a restitui mijloacele

bănești primite de la părțile vătămate, anume lipsa de fundamentare economică și

caracterul nerealizabil al angajamentului asumat, lipsa unei activități aducătoare de

beneficii, necesare onorării angajamentului, dar și prin rezoluția infracțională

coroborată cu celelalte episoade.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis

că aceasta nu este una echitabilă și nu corespunde scopului educativ și preventiv al

pedepsei, la care nu s-a ținut seama de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, deoarece

inculpatul anterior nu a fost judecat, a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune gravă, a

întreprins acțiuni privind repararea prejudiciului material produs prin infracțiune,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite în cauză. Din aceste considerente, instanța

de apel a conchis că scopul pedepsei poate fi obținut prin aplicarea pedepsei cu

închisoare din minimul prevăzut de lege, motiv pentru care a intervenit în partea

respectivă a sentinței.

La fel, instanța de apel a considerat că cuantumul stabilit prin sentință a

despăgubirilor prejudiciului moral, nu este argumentat în raport cu rezultatul

infracțional și starea financiară a părților vătămate.

Din aceste considerente, instanța de apel a casat sentința în partea pedepsei și

soluționării acțiunii civile privind prejudiciul moral, cu pronunțarea în partea

respectivă a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

C.Miron, avocatul A.Mîrzîncu în numele inculpatului și inculpatul care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei

instanțe, deoarece apelul greșit a fost admis, făcînd referire la faptul că instanța de apel

eronat a intervenit în sentință în partea ce ține de pedeapsa stabilită lui G.Lipcean,

4

considerînd-o prea aspră; inculpatul anterior a fost liberat de pedeapsa penală fiind

atras la răspunderea contravențională în temeiul art.55 Cod penal, din care

considerente lipsesc motive pentru stabilirea unei pedepse minime; inculpatul nu a

recunoscut vina și nu este angajat în cîmpul muncii, nu are copii minori la întreținere,

astfel pedeapsa aplicată acestuia nu a fost individualizată conform prevederilor legale;

- avocatul în numele inculpatului G.Lipcean și inculpatul care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, casarea sentinței și

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că

instanțele la examinarea cauzei au luat în considerație doar declarațiile părților

vătămate, ignorînd probele apărării; prima instanță a examinat cauza în absența

inculpatului, argument care a fost neglijat de instanța de apel; în acțiunile inculpatului

lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii imputate, între părți au avut loc doar

niște relații de ordin civil; acțiunea civilă este nefondată și urmează a fi respinsă.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursurilor din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul procurorului C.Miron.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat.

Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critic decizia instanței de apel numai referitor la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, care incorect a considerat că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă cu stabilirea pedepsei minime prevăzute de norma penală în

baza căreia a fost declarat vinovat, solicitînd menținerea sentinței primei instanțe.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a casat sentința

stabilindu-I inculpatului pedeapsa minima, aceasta fiind individualizată greșit, fără a se

ține cont de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, anterior a fost liberat de

pedeapsa penală conform art.55 Codul penal, a încercat să ducă organul de urmărire

5

penală în eroare, s-a eschivat de a se prezenta la ședința primei instanțe, Colegiul penal

îl consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit materialelor cauzei, rezultă că inculpatul G.Lipcean a întreprins măsuri

pentru restituirea prejudiciului cauzat părților vătămate, și anume a restituit părții

vătămate V.Cojocaru o parte din suma însușită - 3000 lei (f.d.122, v.2), la fel, este

dispus să-i restituie părții vătămate I.Niculaescu banii în rate, însă acesta refuză

categoric să-i primească, fapt confirmat de către acesta din urmă, care a indicat că nu

dorește să primească banii în rate, dar toată suma odată (f.d.130-131, v.2). Prin urmare,

inculpatul a conștientizat gravitatea infracțiunii comise și, faptul că dorește să restituie

prejudiciul material cauzat părților vătămate, poate fi considerat ca o circumstanță

atenuantă. Deci, scopul pedepsei poate fi obținut prin aplicarea pedepsei cu închisoarea

minimă, prevăzută de legea penală.

În concluzie, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele reducerii pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, este neîntemeiat,

dimpotrivă, decizia la acest capitol este bine argumentată, motivată, soluție expusă

detaliat în textul deciziei, și nu contravine prevederilor art.385, 394 Cod de procedură

penală. Mai mult, Colegiul menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului

G.Lipcean instanța de apel a ținut seama în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referire procurorul.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul A.Mîrzîncu în numele lui

G.Lipcean și inculpat.

Drept temei pentru recurs avocatul în numele inculpatului și G.Lipcean au

invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că

în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal

de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art.100-101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborăriilor, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția lui G.Lipcean în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c)

Cod penal-escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

6

înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, încadrarea juridică a

acțiunilor acestuia fiind justă.

Conform conținutului hotărîrilor judecătorești, atît prima instanță, cît și instanța

de apel au conchis că vinovăția lui G.Lipcean în săvîrșirea infracțiunii incriminate se

dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și

administrate încadrul cercetării judecătorești, și recercetate în cadrul instanței de apel,

și anume declarațiile însuși ale inculpatului, a părților vătămate I.Niculaescu,

V.Niculaescu, I.Bîjiga, M.Romanciuc, care au indicat că inculpatul le-a promis

fovorizarea prin intermediul tatălui său să procure automobile cu preț redus, a părții

vătămate V.Cojocaru, a martorilor F.Iamandi, N.Graur, M.Goncearenco, P.Lipcean,

procesele-verbale de confruntare între inculpatul G.Lipcean și părțile vătămate și actul

parvenit de la ÎS ,,Servicii Pază a MAI”.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel și

la pct.4 al prezentei decizii, care sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și

nu prezintă temei de îndoială.

Concluzia instanțelor de fond privind vinovăția lui G.Lipcean în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, iar

argumentele recurenților privind nevinovăția acestuia sînt nefondate, deoarece

instanțele cert au constatat că acțiunile inculpatului conțin toate elementele

componenței infracțiuii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, fiind demonstrată

existența laturii obiective și subiective a acesteia.

Astfel, potrivit articolului menționat, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere, sînt elementele

obligatorii ale laturii obiective a acestei infracțiuni, care și-au găsit confirmare, din

materialele cauzei rezultînd că G.Lipcean a avut scopul dobîndirii bunurilor părților

vătămate I.Niculaescu, V.Niculaescu, I.Bîjiga, M.Romanciuc, V.Cojocaru prin

înșelăciune.

La fel, în cauză este prezentă și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie,

care s-a manifestat prin intenție directă, cert fiind stabilit că inculpatul, sub influența

înșelăciunii a obținut transmitea benevolă a banilor de către părțile vătămate, intrînd în

posesia ilegală a bunurilor acestora și obținînd posibilitatea reală de a se folosi și a

dispune de acestea la dorința sa, circumstanțe expuse detaliat în sentință și decizia

instanței de apel.

Reieșind din cele menționate mai sus, nu pot fi reținute argumentele

recurenților, precum că în cauză sînt prezente niște relații de ordin civil, pe motiv că

între părți a avut loc contracte de împrumut. În acest sens, cert s-a constatat că

inculpatul avînd scopul însușirii mijloacelor bănești de la părțile vătămate, încă la

momentul pretinderii banilor de la părțile vătămate, prin înșelăciune îi ducea în eroare

cu promisiunea că în schimbul sumelor de bani le va reveni în proprietate automobile,

iar în cazul părții vătămate V.Cojocaru a solicitat banii pentru tatăl său, P.Lipcean,

care nu avea cunoștință de acțiunile întreprinse de inculpat.

7

Mai mult, argumentele invocate de recurenți, precum că inculpatul a primit de la

părțile vătămate bani în sumă totală de 47000 lei cu titlu de împrumut, fără a-și asuma

careva angajamente, a fost combătut prin declarațiile părților vătămate și nu pot fi

reținute, deoarece G.Lipcean la acel moment nu era angajat în cîmpul muncii, nu

practica careva activitate aducătoare de beneficii, îndreptate spre încasarea mijloacelor

bănești necesare restituirii acestui pretins împrumut, respectiv intenția ilegală de

însușire a banilor este demonstrată prin lipsa de fundamentare economică și caracterul

irealizabil al angajamentului asumat.

Referitor la motivul părții apărării, precum că prima instanța ilegal a examinat

cauza penală în absența inculpatului, argument la care instanța de apel nu s-a expus,

este unul neîntemeiat, deoarece G.Lipcean a fost prezent la 6 ședințe de judecată,

participînd la audierea părților vătămate și a martorilor, și, solicitînd termen pentru a se

pregăti pentru audiere, nu s-a mai prezentat în judecată și nici nu a comunicat motivul

lipsei sale.

Colegiul penal atestă că, conform art.319 alin.(5) Codul de procedură penală, în

cazul în care judecata se desfășoară în continuare, părțile și ceilalți participanți la

proces nu se mai citează, aceștia avînd obligațiunea de a se informa de sine stătător

despre data amînării ulterioare a ședințelor de judecată. Inculpatul G.Lipcean era

reprezentat de un apărător ales, care la fel, putea să-l informeze despre data următoare

a ședinței de judecată.

Totodată, prima instanță a întreprins măsurile de citare a inculpatului, anuțîndu-l

în căutare și fiind intentat dosar de căutare a acestuia, la momentul examinării cauzei

nefiind stabilit locul aflării lui, iar avocatul său a fost de acord să fie examinată cauza

în lipsa inculpatului. În conformitate cu art.368 alin (1) pct.2) Cod de procedură

penală, declarațiile inculpatului au fost citite în prima instanță, prin urmare, drepturile

lui G.Lipcean nu au fost încălcate, el avînd posibilitatea de a adresa întrebări

martorilor și părților vătămate, iar declarațiile acestuia date la urmărirea penală, au fost

date citirii în ședința de judecată.

Argumentul recurenților, precum că incorect au fost admise acțiunile civile a

părților vătămate și dispusă încasarea în folosul lor a prejudiciului moral, deoarece

aceștia nu au probat cauzarea unor suferințe psihice în cadrul procesului penal, instanța

de recurs îl consideră neîntemeiat, dat fiind că mărimea pagubei cauzate a fost

apreciată în raport cu cele declarate de către părțile vătămate în plîngerile și

explicațiile depuse, iar instanța de apel a micșorat substanțial cuantumul prejudiciului

moral, încasînd de la G.Lipcean în contul lui I.Nicolăescu nu suma de 15000 lei cum a

stabilit prima instanța, dar 5000 lei, iar prejudiciul moral fixat lui V.Cojocaru l-a

micșorat de la 8000 lei la 3000 lei.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrilor

judecătorești contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile

de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală, iar temei pentru casarea acesteia lipsesc.

8

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunii comise, de persoana vinovatului, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, aplicîndu-i acestuia o

pedeapsă echitabilă, în limita minimă a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temeiuri legale pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de procurorul C.Miron, avocatul A.Mîrzîncu

în numele inculpatului G.Lipcean și de inculpat, și dispune inadmisibilitatea acestora,

ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, inculpatul Lipcean

Grigorii și avocatul Mîrzîncu Aurelia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Lipcean Grigorii,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

9