1ra-157/2016 — art. 190 al. 2 lit. c, 217-1 al. 3 lit. c, f, 322 al. 1 CP

1ra-157/2016 — art. 190 al. 2 lit. c, 217-1 al. 3 lit. c, f, 322 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-157/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Grigoriopol din 16

ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai

2015, declarat de avocatul Boris Druță, în numele inculpatului

Sprîncean Nicolae Vladimir, născut la

15 august 1978, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. O. Goga 25, ap. 1, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 02 martie 2010, în baza art. 287 alin. (3),

90 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 12 iunie 2014– 16 ianuarie 2015,

în instanța de apel: 05 martie – 18 mai 2015,

în instanța de recurs: 23 noiembrie 2015– 27 ianuarie 2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, procesul penal în privința inculpatului Sprîncean Nicolae pe art. 322 alin.

(1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspunderea penală.

1

Sprîncean Nicolae a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 3 ani închisoare și în baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal la 3 ani și

6 luni închisoare.

Conform art. 84 Cod de procedură penală, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 7 luni

închisoare.

În temeiul art. 85 Cod de procedură penală, prin adăugirea parțială a

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 02 martie

2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 2 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 16 ianuarie 2015.

Sprîncean N., aflându-se în barul „Uiut”, str. Vasile Alecsandri 117/1, mun.

Chișinău, având scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor

altei persoane, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, a luat de la Colbin D.

telefonul „Huawei 8500”, cu nr. de IMEI 353026042685709, în care se afla cartela

Sim cu nr. 079477455, în valoare totală de 2700 lei, și fără a efectua careva apeluri

l-a pus în buzunar, refuzând să-l restituie proprietarului, după care a părăsit localul,

deplasându-se în salonul de jocuri de noroc amplasat pe bd. Ștefan cel Mare 130,

mun. Chișinău, unde a realizat acest telefon lui Gurschi T. contra sumei de 350 lei,

cauzându-i părții vătămate Colbin D. un prejudiciu considerabil.

Tot el, la 07 noiembrie 2011, aproximativ orele 09.00, aflându-se la

domiciliul din str. Goga 25 ap.1, mun. Chișinău, a recepționat de la o persoană, în

privința cărei cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, o pungă cu produse

alimentare și a camuflat într-o bucată de carne afumată substanțe narcotice

„heroină”, despre care inculpatul a fost informat, punga în cauză urmând a fi

transmisă în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, deținutului Mîrca R.

Ulterior, urmărind scopul înstrăinării și transmiterii ilegale a substanțelor

narcotice în Penitenciarul nr.13, a transmis punga cu produse alimentare vecinului

său, care cunoștea despre existența drogurilor, pentru a o transmite pe teritoriul

Penitenciarului nr.13, în mun. Chișinău, str. A. Bernardazzi 3, deținutului Mîrca R.

În aceeași zi, aproximativ la ora 14.40, vecinul lui s-a prezentat la

Penitenciarul nr.13 Chișinău, unde de către supraveghetorii Secției Regim și

Securitate, într-o bucată de carne afumată a fost depistat și ridicat un pachețel de

polietilenă cu substanță albă, care conform raportului de constatare nr. 515 din

10.11.2011 constituie heroină, cu masa de 0,30 gr., ce se atribuie la cantități mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind dovedită prin

probele administrate pe caz și a încadrat acțiunile lui în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, săvârșită în proporții considerabile, în baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f)

Cod penal, ca păstrarea și expedierea substanțelor narcotice în proporții mari, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă și în baza art. 322 alin. (1) Cod

penal, ca încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciare a drogurilor, a căror transmitere este interzisă, săvârșită în proporții

mari.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a

recunoscut vina și s-a căit sincer, dar anterior a fost judecat, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

2171 alin. (3) lit. c) și f) Cod penal la 4 ani închisoare, în baza art. 322 alin. (1) Cod

penal la 1 an închisoare și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 ani

închisoare. Conform articolelor 84, 85 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că circumstanțe atenuante pe caz nu au fost stabilite, în

calitate de circumstanță agravantă urmează a fi reținută săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată.

Prin sentința judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 martie 2010,

inculpatul a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3), 90 la 4 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, și a săvârșit

infracțiunile incriminate în acest termen de probă.

La stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind una prea blândă, care nu-și va atinge scopul și

nu va asigura un efect pozitiv în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

2015, apelul a fost admis, sentința parțial casată și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Sprîncean N., recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa complementară -

privarea de dreptul de a ocupa funcții de activitate în domeniul gestionării surselor

financiare pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just și întemeiat a stabilit

inculpatului categoria și termenul pedepsei principale, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.

Elementele legate de fapta comisă și de persoana inculpatului au fost pe

deplin valorificate în procesul de individualizare a sancțiunii penale stabilite,

ținându-se cont de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, intenția,

recunoașterea vinei și căința, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a mai săvârșit o infracțiune, astfel, fiind respectate în integritate

dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod penal.

Totodată, instanța de fond a admis o eroare în partea stabilirii pedepsei în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nefiindu-i aplicată inculpatului și pedeapsa

complementară obligatorie – privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate.

În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 79 Cod penal, privind

neaplicarea pedepsei complementare obligatorii în privința inculpatului.

3

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel urmau să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care își întemeiază hotărârile și să precizeze

noțiunile ce implică o apreciere a faptelor constatate.

Potrivit deciziei instanței de apel, corect s-au individualizat faptele, ce se

întemeiază pe probațiunea acumulată la materialele cauzei, așa cum prevede art.

100, 101 CPP.

Dar, inculpatul nu merită pedeapsa complementară.

Totodată, inculpatul suferă de mai multe maladii, inclusiv cea cronică de

rinichi, fiind posibilă aplicarea unei pedepse mai blânzi, reducându-i-se din termen.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 p. 6 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 p. 6 CPP,

avându-se în vedere probabil art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care prevede mai multe temeiuri pentru recursul ordinar, cum ar fi și situațiile când

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, omițându-se totalmente motivarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

4

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În corespundere cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi

atacate cu recurs ordinar sentințele în privința cărora inculpatul nu a folosit calea

apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

În această consecutivitate, se reține că avocatul inculpatului a atacat cu

recurs ordinar sentința instanței de fond, dar nu a utilizat în prealabil calea de atac

– apelul, în situația în care legea prevede această cale de atac (pct. 1-3 din decizie).

În sensul vizat se reține că motivele specificate în recursul ordinar și

reproduse la pct. 5. din prezenta decizie nu au fost invocate și în apel, nefiind

declarat apel de către inculpat sau avocatul acestuia împotriva sentinței instanței de

fond.

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2 și 4. din decizie).

5

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile atacate

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță

împotriva sentinței Judecătoriei Grigoriopol din 16 ianuarie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2015, în privința

inculpatului Sprîncean Nicolae Vladimir, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6