1ra-649/16 — art.186 alin.2 lit.d

1ra-649/16 — art.186 alin.2 lit.d (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-649/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin și a

părții vătămate Eșanu Gheorghe, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Varaniță Veaceslav Vasile, născut la 14 august

1978, originar din s.Cărpineni, r-nul Hîncești,

domiciliat în s.Minjir, r-nul Hîncești.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

faptul că, în perioada cuprinsă între luna noiembrie 2012 și martie 2013, data și ora

exactă nefiind stabilită, în satul Mingir, r-nul Hîncești, acționînd intenționat cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns din livada ce îi aparține lui

Eșanu Gheorghe 359 puieți de pomi de specia pere, la prețul de 26 lei per unitate, în

sumă totală de 9 334 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună în proporții considerabile.

acesteia ca fiind ilegală și pronunțarea în privința inculpatului a unei hotărîri de

condamnare, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Varaniță să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În argumentarea soluției, procurorul a invocat că:

- sentința de achitare este ilegală și neîntemeiată, deoarece vinovăția inculpatului

este probată pe deplin prin probe pertinente, concludente și legal administrate în cadrul

procesului penal și cercetării judecătorești;

- instanța a pus la baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului V.Varaniță

și a martorului I.Varaniță, și a apreciat critic declarațiile martorului acuzării

V.Varaniță, din motiv că este în relații ostile cu inculpatul, neținînd cont că și martorul

1

I.Varaniță este persoană interesată în cauză, deoarece este soția inculpatului și urmau a

fi apreciate critic;

- instanța de judecată nu a dat nici o apreciere declarațiilor părții vătămate, pe

care acuzarea le consideră veridice și pertinente;

- concluzia instanței este justificată pe actul de constatare a stării plantației, în

care s-au constatat niște greșeli, care se datorează trecerii unei perioade de timp mai

îndelungate din momentul săvîrșirii infracțiunii.

3.1. Totodată, apel a depus și avocatul D.Cazacu, în numele părții vătămate

Gh.Eșanu, solicitînd admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului, argumentînd că sentința

de achitare a acestuia este neîntemeiată și nemotivată; instanța nu a motivat de ce

probele acuzării au fost respinse și nu au fost puse la baza sentinței.

2015, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de procuror și avocatul

D.Cazacu în numele părții vătămate Gh.Eșanu, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a statuat că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele administrate conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, și

corect a ajuns la concluzia că V.Varaniță urma a fi achitat de comiterea infracțiunii

imputate, deoarece învinuirea nu și-a găsit confirmare, dat fiind că, reieșind din

probele administrate la urmărirea penală și cercetate în instanța de judecată, nu s-a

demonstrat că pomii ar fi fost sustrași de V.Varaniță, fiindcă conform procesului -

verbal de ridicare din 05.03.2014 din gospodăria ultimului, de către organul de

urmărire penală au fost ridicați 6 pomi din specia pere, care aveau vîrsta de 2-3 ani,

însă nu s-a dovedit că acești pomi sînt de aceiași specie asemeni pomilor din livada lui

Gh.Eșanu, precum că acei 359 de pomi de pere arătați în învinuire au fost sustrași, dar

nu și înlocuiți din alte motive, așa după cum este indicat în actul de constatare.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a pus la baza soluției

de achitare declarațiile inculpatului și le-a apreciat critic pe cele ale martorului

V.Varaniță, din motiv că se află în relații ostile cu inculpatul și declarațiile acestuia nu

se confirmă prin alte probe ale cauzei prezentate întru învinuirea inculpatului.

În contextul expus, analizînd probele și apreciindu-le prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului,

nu a fost dovedită, iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

- procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod penal,

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel

nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția lui V.Varaniță

și neîntemeiat, respingînd probele acuzării, nu și-a dezvăluit această concluzie, fără a-

și expune punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și

puse la baza deciziei de achitare;

- instanța întemeindu-și concluziile de achitare pe declarațiile inculpatului și a

martorului I.Varaniță, a acordat prioritate probelor apărării în detrimentul probelor

2

acuzării, fără a ține cont că și martorul I.Varaniță este persoană interesată pe caz, fiind

soția inculpatului și, ca urmare, declarațiile acesteia la fel ca ale martorului V.Varaniță

urmau a fi apreciate critic;

- instanța a lăsat fără apreciere declarațiile părții vătămate Gh.Eșanu, prin care

acesta a recunoscut pomii ce au fost depistați la domiciliul lui V.Varaniță, și că această

specie de peri nu este în vînzare, și nu puteau fi procurați din piață, faptul că inculpatul

intenționa să restituie prejudiciul cauzat și a încercat să se împăce cu partea vătămată,

denotă că acesta a comis fapta pentru care a fost pus sub învinuire;

- partea vătămată Gh.Eșanu care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare, pe motiv că instanța de apel neîntemeiat a respins probele acumulate în

cadrul urmăririi penale și susținute de acuzare, care confirmă prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii de furt;

- instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe, urma ca în partea

descriptivă a hotărîrii să respingă motivat fiecare probă adusă în sprijinul învinuirii,

care a fost pusă la baza soluției de achitare, astfel că s-a efectuat o apreciere eronată a

probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- instanța nu a dat apreciere declarațiilor sale, prin care se deduce vinovăția

inculpatului, adică scopul special de cupiditate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit textului recursurilor, atît procurorul, cît și partea vătămată invocă drept

temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorii

recursurilor, nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Din conținutul recursurilor rezultă că, în opinia recurenților, vinovăția

inculpatului V.Varaniță de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 Cod penal, a fost

dovedită prin probele administrate de organul de urmărire penală, și anume prin

declarațiile părții vătămate Gh.Eșanu, a martorului V.Varaniță, inclusiv prin probele

scrise - actul de constatare a stării plantației de livadă cu pomi fructiferi din

10.01.2014, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 11.01.2014, de ridicare

din gospodăria lui V.Varaniță a pomilor din 05.03.2014.

Conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, instanța de fond

judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a

audiat partea vătămată, martorii, precum și a examinat actele cauzei, și ținînd seama de

stipulările art.27 Cod de procedură penală, a apreciat probele în conformitate cu

propria convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

În recursuri recurenții critică aceleași probe, în modul cum au fost criticate în

apel. La critica formulată, urmărind textul deciziei instanței de apel, rezultă că ultima a

dat răspuns la fiecare motiv în parte, în special la acele probe la care fac referire atît

partea vătămată, cît și procurorul în recurs, considerînd că instanțele de fond

3

neîntemeiat au preluat ca probă de nevinovăție declarațiile inculpatului și a martorului

I.Varaniță.

Referitor la faptul dacă o asemenea situație este eroare de drept, Colegiul

menționează că, în conformitate cu art.93 alin.(2) Cod de procedură penală, declarațiile

inculpatului și a părții vătămate se consideră probe egale, legea nu stipulează că

declarațiile părții vătămate au prioritate față de cele ale inculpatului. Instanța de

judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure

cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți în egală măsură,

ca ulterior să deie o apreciere obiectivă și sub toate aspectele acestora.

Colegiul consideră că, în cauza examinată, instanțele de fond au respectat

această obligație, au apreciat în mod obiectiv declarațiile inculpatului, care și-au găsit

confirmarea prin alte probe, cum sînt declarațiile martorului I.Varaniță, procesul-

verbal de ridicare din gospodăria lui V.Varaniță a pomilor în număr de 6, de specia

peri, cu vîrsta de 2-3 ani, cu scoarță deteriorată din 05.03.2014, actul de constatare din

10.01.2014.

Declarațiile părții vătămate Gh.Eșanu, care în cadrul cercetării judecătorești a

declarat că în toamna anului 2012, a observant că din livadă i-au dispărut 128 pomi și

că aceștia au continuat să dispară și în primăvara anului 2013, la fel au fost cercetate și

apreciate obiectiv, în raport cu alte probe ale cauzei - cu actul de constatare a stării

plantației de livadă cu pomi fructiferi, prin care s-a constatat că livada a fost plantată în

2011 cu 700 de pomi dintre care 349 pomi au fost reparați; procesul-verbal de ridicare

din 05.03.2014 din gospodăria martorului V.Varaniță a 6 pomi de specia pere;

declarațiile martorului V.Varaniță, care a relata că a văzut o legătură de pomi, 10 din

care au fost plantați în grădină, din analiza cărora s-au stabilit divergențe cu privire la

perioada plantării pomilor și numărul de pomi sustrași din noiembrie 2012 pînă în

martie 2013.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

probelor atît ale acuzării, cît și ale apărării în modul cum aceștea au relatat informațiile

cunoscute de ei referitor la circumstanțele faptei de sustragere a pomilor, și o

denaturare de conținut nu este stabilită.

În sensul celor relatate, instanța de apel, fiind solidară cu concluzia primei

instanțe de nevinovăție a inculpatului, a conchis că prima instanță corect nu a apreciat

drept veridice declarațiile martorului V.Varaniță, pe motiv că inculpatul și martorul

fiind rude, se află în relații ostile, fapt confirmat de către însuși martor și partea

vătămată.

Referitor la acestea, autorii recursurilor nu aduc argumente incontestabile care ar

combate concluziile instanțelor de fond, astfel Colegiul penal constată că, în această

parte, nu s-a comis vreo eroare de drept.

După cum s-a reținut mai sus, o altă apreciere a probelor, făcută de instanța de

judecată, decît cea care o consideră o parte în proces, nu este temei de declarare a

recursului, astfel, nu poate servi bază de casare a hotărîrii pronunțate. Colegiul penal

constată că instanța de apel, verificînd starea de fapt și de drept a circumstanțelor

cauzei, corect a conchis că vinovăția lui V.Varaniță nu este dovedită prin probele

adunate în cauză și care au fost apreciate obiectiv din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor de către instanțele de fond.

4

Totodată, Colegiul remarcă că, potrivit art.101 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor

în ansamblu și sub toate aspectele. În situația cînd versiunea inculpatului, precum că

dînsul nu a sustras pomii de peri din livada părții vătămate, nu a fost combătută prin

probe care să nu trezească îndoială și să dovedească cert faptul că anume dînsul ar fi

sustras 359 pomi de pere, instanțele de fond întemeiat au conchis că vina acestuia în

săvîrșirea infracțiunii imputate nu este dovedită.

Instanța de recurs va respinge afirmațiile recurenților că declarațiile martorului

I.Varaniță, la fel urmau a fi apreciate critic, cum au fost apreciate ciritic și declarațiile

martorului V.Varaniță, pe motiv că este soția inculpatului, deoarece instanțele au

apreciat critic declarațiile acestuia din urmă nu numai din motiv că se află în grad de

rudenie cu inculpatul, dar din motiv că se află în relații ostile cu acesta.

La fel, Colegiul penal va reține și prevederile art.24 alin.(3), (4) Cod de

procedură penală, care statuează că părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind investite de legea processual penală cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la

cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în proces își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de

instanță, de alte organe, ori persoane, iar instanța de judecată acordă ajutor oricărei

părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea

probelor necesare.

Astfel, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul contradictorialității, a

asigurat posibilitatea reală atît părții apărării, cît și părții acuzării să prezinte probe în

susținerea învinuirii aduse lui V.Varaniță, drept de care părțile s-au folosit în procesul

de judecată.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, pe care le-a considerat

neîntemeiate.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorilor recursurilor cu aprecierea probelor de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală.

Colegiul subliniază că, la etapa recursului ordinar, instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci controlează doar dacă s-a aplicat

corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de

apel. Acest control se efectuează numai în limita temeiurilor prevăzute de art.427 Cod

de procedură penală, în urma controlului efectuat, astfel, Colegiul penal constată că

erori de drept în speța examinată nu s-au stabilit.

Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul conchide că instanțele de fond

corect au reținut în acest sens prevederile art.8 Cod de procedură penală, în aspectul că

o hotărîre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în

5

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de

instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi

legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se

tratează în favoarea inculpatului și au adoptat soluții întemeiate, care corespund

prevderilor art.394 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de procuror și partea vătămată Gh.Eșanu, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin și a părții vătămate Eșanu Gheorghe,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015,

în cauza penală în privința lui Varaniță Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6