1ra-496/2018 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-496/2018 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-496/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și avocatul

Herescu Mihai, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Vîrnav Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 11 luni și

10 zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

nestabilită de către organul de urmărire penală, a cules vârfuri de plante de cânepă,

pe care ulterior le-a uscat, apoi le-a fărâmițat, pentru consum personal. La data de 16

octombrie 2012 în jurul orei 19:00, Vîrnav D. împreună cu Pogorevici I. (cauza în

privința ultimului fiind examinată separat), aflându-se în stradă în or. Xxxxx, au fost

stopați de către colaboratorii de poliție aflați în exercițiul funcțiilor, care au depistat

și ridicat de la ultimii două pachete confecționate din hârtie, în care se afla masă

vegetală mărunțită de culoare verde.

Conform raportului de expertiză tehnico-științifică nr. 5058 din 28 decembrie

2012, masa vegetală de culoare cafenie, uscată, mărunțită, ridicată de la Vîrnav D.

1

(3,53 gr.) și Pogorevici I. (8,87 gr.), reprezintă marijuană care face parte din categoria

substanțelor narcotice.

Potrivit „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

aceste substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cu modificările și completările

ulterioare (HG nr. 43 din 26 ianuarie 2009), marijuana uscată de la 2.0 gr. până la 500

gr. prezintă cantități mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal – prelucrarea, păstrarea, transportarea substanțelor narcotice, săvârșite în proporții

mari și fără scop de înstrăinare.

De către organul de urmărire penală învinuirea a fost înaintată în baza art. 2171

alin. (3) lit. b), f) Cod penal – prelucrarea, păstrarea, transportarea ilegală a substanțelor

narcotice în scop de înstrăinare, de două sau mai multe persoane, săvârșită în proporții mari.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 4 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau exercita o anumită activitate legată de circulația substanțelor

narcotice pe termen de 5 ani, și să fie dispusă încasarea de la Vîrnav D. în folosul

statului a cheltuielilor suportate în urma extrădării, în sumă totală de 33.252,32 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- concluziile expuse în sentința contestată sunt greșite și neîntemeiate, contravin

circumstanțelor faptice ale cazului, prima instanță nu a cercetat în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală sub toate aspectele, complet și obiectiv

în ansamblul lor probele prezentate, dându-le o apreciere eronată;

- prima instanță unilateral a examinat cauza, punând la baza sentinței

declarațiile inculpatului și nu a apreciat critic poziția acestuia în coraport cu

declarațiile martorilor și a sentinței de condamnare a lui Pogorevici I.

fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Vîrnav Dumitru Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate de

circulația substanțelor narcotice pe termen de 3 ani.

examinarea cauzei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat apreciere probelor

2

prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, astfel în baza

probelor acumulate eronat a reținut fapta în sarcina inculpatului.

Instanța de apel a menționat faptul, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate, aceasta a fost confirmată prin declarațiile martorilor

Sochirea L., Spataru C., Caramici I. și prin probele acumulate de către partea acuzării

și cercetate în ședința instanței de judecată și anume: procesele-verbale de cercetare

la fața locului din 16 octombrie 2012 (f.d. 9-10 v. 1); rapoartele de examinare tehico-

științifică nr. 4208 și 4263 din 31 și respectiv din 29 octombrie 2012 (f.d. 13-14 v. 1);

raportul de expertiză nr. 5058 din 28 decembrie 2012 (f.d. 16-17 v. 1); corpurile

delicte (f.d. 19 v. 1).

Totodată, instanța de apel a considerat, că cumulul de probe existent a indicat la

greșita soluție a primei instanțe, prin care s-a constatat, că la inculpatul Vîrnav D.

lipsea scopul înstrăinării substanțelor narcotice, or reieșind din probele prezentate, s-

a stabilit că acesta nu este consumator de droguri, nu se află la evidența medicului

narcolog (f.d. 48 v. 1), fapt ce în cumul cu alte probe, permit a face concluzia că

intenția inculpatului era îndreptată de a înstrăina substanțele narcotice depistate

asupra sa.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Vîrnav D., într-o perioadă nestabilită de

organul de urmărire penală, a cules vârfurile de plante de cânepă, pe care ulterior le-

a uscat, apoi fărâmițat și după un plan bine chibzuit, cu scopul de a realiza droguri a

pus aceste plante într-o pungă. La data de 16 octombrie 2012, când a fost telefonat de

către Pogorevici I., care i-a propus să vândă marijuana unei persoane de origine

romă la preț de 100 lei cutia, tranzacție care de comun acord și prin înțelegere

prealabilă urma să fie efectuată, însă nu a avut loc din cauze independente de voința

lor, din motiv că la data de 16 octombrie 2012, în jurul orei 19:00, Vîrnav D.

împreună cu Pogorevici I. (cauza în privința ultimului fiind examinată separat) au fost

stopați de către colaboratorii de poliție aflați în exercițiul funcțiilor, care au depistat

și ridicat de la ultimii două pachete confecționate din hârtie, în care se afla masă

vegetală mărunțită de culoare verde.

Conform raportului de expertiză tehnico-științifică nr. 5058 din 28 decembrie

2012, masa vegetală de culoare cafenie, uscată, mărunțită, ridicată de la Vîrnav D.

(3,53 gr.) și Pogorevici I. (8,87 gr.), reprezintă marijuană care face parte din categoria

substanțelor narcotice.

Potrivit „Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

aceste substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cu modificările și completările

ulterioare (HG nr. 43 din 26 ianuarie 2009), marijuana uscată de la 2.0 gr. până la 500

gr. prezintă cantități mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de apel a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f)

3

Cod penal – prelucrarea, păstrarea, transportarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, de două sau mai multe persoane, săvârșită în proporții mari.

Prin urmare, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, ținând cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de

persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei ce urmează a fi aplicată vinovatului,

instanța a considerat oportun de ai aplica acestuia pedeapsă cu închisoare în limitele

prevăzute de sancțiunea penală.

Mai mult, instanța de apel a respins cererea procurorului privind încasarea de

la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor suportate în urma extrădării în sumă

de 33.252,32 lei, deoarece la nivel internațional cheltuielile și suportarea lor în cadrul

asistenței juridice internaționale sunt reglementate în art. 24 din Convenția

europeană de extrădare, iar la nivel național acestea se regăsesc în prevederile art.

535 Cod de procedură penală și art. 11 din Legea nr. 371 din 01 decembrie 2006 cu

privire la asistență juridică internațională în materie penală, fapt ce contravin

criticilor invocate.

6.1. Procuror, prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă, că instanța de apel neargumentat a respins

cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare,

totodată stabilindu-i inculpatului o pedeapsă în limita minimă prevăzută de

pedeapsa penală a infracțiunii comise.

În drept, își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

6.2. Avocatul Herescu M. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă:

- inculpatul a recunoscut vina parțial în prelucrarea, păstrarea, transportarea

plantei de cânepă pentru consum personal;

- nu a avut antecedente penale, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu

se află, se caracterizează pozitiv, ceea ce presupune că inculpatul nu prezintă

pericol social și corectarea acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 10), 12) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Herescu M. a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de către procuror, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

8.1. Cu referire la recursul declarat de către procuror.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că:

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, procurorul a invocat că instanța de apel nu s-a expus

motivat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, și anume asupra respingerii

cererii privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judiciare în sumă de

33.252,32 lei, apărute în urma procedurii de extrădare.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a cercetat toate probele

prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea soluției adoptate de

către instanța de apel.

Instanța de recurs, ține să reitereze constatările instanței de apel în acest sens,

așadar potrivit art. 535 Cod de procedură penală, cheltuielile legate de acordarea

asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este

stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condițiile de reciprocitate sau prin

tratat internațional. În continuare, potrivit art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la

asistența juridică internațională în materie penală nr. 371 din 01 decembrie 2006, statul

solicitant suportă următoarele cheltuieli de îndeplinire a cererii de asistență

juridică: a) remunerațiile martorilor și experților, cheltuielile lor de călătorie și de

ședere în statul solicitant; b) cheltuielile de remediere a obiectelor; c) cheltuielile de

transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant; d) cheltuielile de tranzit al

persoanelor de pe teritoriul unui stat terț; e) cheltuielile de reculegere la o

5

videoconferință pentru îndeplinirea cererii de asistență juridică; f) alte cheltuieli

considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcție de mijloacele umane și

tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistență juridică. Mai mult, în

același sens se menționează și prevederile internaționale cu privire la suportarea

cheltuielilor pentru extrădarea persoanelor, și anume art. 24 din Convenția

europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, care prevede, că: 1- cheltuielile

ocazionate de extrădare pe teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți; 2-

cheltuielile ocazionate de tranzit pe teritoriul părții solicitate pentru tranzit vor fi în sarcina

părții solicitante; 3- în caz de extrădare, provenind de pe un teritoriu ne metropolitan al

părții solicitate, cheltuielile ocazionate de transport între acest teritoriu și teritoriul

metropolitan al părții solicitante vor fi în sarcina acesteia din urmă; 4- aceiași regulă se va

aplica pentru cheltuielile ocazionate de transport între teritoriul ne metropolitan al părții

solicitate și teritoriul metropolitan al acesteia.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii instanței

de apel.

8.2. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Herescu M. în numele

inculpatului.

În recursul declarat în prezenta cauză, apărătorul inculpatului invocă ca temei

de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12) Cod

de procedură penală ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat instanța de recurs menționează, că

recurentul critică hotărârea dată în partea pedepsei stabilite de către instanțele de

judecată și anume consideră, că i s-a aplicat pedeapsă prea aspră, fără a ține cont că

inculpatul nu a avut antecedente penale, la evidența medicului psihiatru și narcolog

nu se află, se caracterizează pozitiv, ceea ce presupune că inculpatul nu prezintă

pericol social și corectarea acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate.

Colegiul, consideră că acest temei pentru recurs invocat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordându-se deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

prevederilor Părții generale a Codului penal.

Astfel, conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la

art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

6

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține, că inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, iar cauza a fost

examinată în procedura generală.

Totodată, Colegiul penal menționează, că sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 până la

7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal,

aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

În prezenta cauză penală nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și nici

circumstanțe agravante.

Mai mult ca atât, Colegiul penal, apreciază ca fiind juste concluziile instanței de

apel referitoare la pedeapsa aplicată, aceasta menționând faptul, că corijarea

inculpatului este posibilă doar fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile

pedepsei, concluzie ce este dictată atât de sancțiunea normei penale cât și de

atitudinea inculpatului față de cele comise, care nu a conștientizat cele comise,

personalitatea inculpatului care anterior a mai avut abateri de la legea penală, astfel

instanța de apel just a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsă cu închisoarea

aproape de limita minimă.

Totodată, instanța de recurs reține, că pedeapsa este echitabilă și atunci când

este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de către alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că instanța de

apel a realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului,

cât și al modalității de executare, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată

fiind legală și întemeiată, în sensul pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

7

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume - faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și

cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această

faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a încadrat într-o

altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a deciziei instanței de apel atacate,

deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și

anume conform art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal – prelucrarea, păstrarea,

transportarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, de două sau mai mult

persoane, săvârșită în proporții mari.

Colegiul penal, verificând materialele dosarului constată, că la judecarea

apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art. 2171

alin. (3) lit. b), f) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de

probe administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și just

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, Vîrnav D., a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate se confirmă prin

declarațiile martorilor Sochirca L., Spataru C. de unde rezultă, că Sochirca L. a avut

informație operativă precum că Pogorevici I. dorește să realizeze substanțe narcotice,

astfel primul împreună cu inspectorii secției poliției criminale CPR Soroca (Spătaru

C. și Dolghii A.) s-au deplasat pe o stradă, au observat un automobil de model Vaz

2101 pe care l-au stopat, ulterior s-a stabilit că în interiorul automobilului se afla

Pogorevici I. și Vîrnav D., care aveau asupra lor substanțe narcotice; declarațiile

martorului Caramici I. din care reiese, că ea s-a înțeles cu Pogorevici I., să-i vândă

două pachete de cânepă la preț de 100 lei cutia, acesta din urmă fiind de acord și

stabilind în prealabil locul unde urmau să se întâlnească.

Mai mult ca atât Colegiul menționează, că latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 2171 Cod penal, se caracterizează prin intenție directă, motivul

infracțiunii prevăzute de art. 2171 Cod penal se exprimă în primul rând prin

interesul material. Totodată, infracțiunea specificată supra este o infracțiune

formală, și se consideră consumată din momentul realizării, producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,

8

transportării, distribuirii, înstrăinării sau altor operațiuni ilegale cu substanțe

narcotice, psihotrope sau analoagele lor.

Având în vedere considerentele doctrinale, cumulul de probe și circumstanțele

săvârșirii infracțiunii, în opinia Colegiului penal, este întemeiată concluzia instanței

de apel, că inculpatul a comis infracțiunea imputată și prevăzută de art. 2171 Cod

penal.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului Vîrnav D., nefiind identificată de instanța de recurs

vreo eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,

Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurenți în

recursurile ordinare declarate, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursurilor declarate ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și avocatul Herescu Mihai, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

06 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Vîrnav Dumitru Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 04 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9