1ra-1568/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1568/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2018, în cauza

penală în privința lui

Morari Dumitru xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2017 - 16.02.2018;

Instanță de apel: 21.03.2018 - 25.04.2018;

Instanță de recurs: 09.07.2018 - 07.11.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Morari Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.217 alin.(2) Cod penal, la 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

aflându-se la domiciliul său în xxxxx, la 26 octombrie 2017, aproximativ la ora

07.55, în cadrul efectuării percheziției, au fost depistate pe rafturile unui dulap două

sacoșe din polietilenă cu o masă vegetală de culoare verde cu miros specific

asemănător cu cânepa și un fragment din sticlă din masă plastică în interior cu

depuneri de culoare cenușie și într-o încăpere auxiliară, pe masă au fost depistate și

ridicate plante de origine vegetală de culoare verde cu miros specific de cânepă.

Conform raportului de expertiză chimică nr.34/12/2-R-1440 din 16 octombrie

2017, părțile de plante în număr de 36, reprezintă părți de plante de cânepă și masa

vegetală în stare uscată de vegetație mărunțită reprezintă marijuană. Cantitatea masei

substanței marijuanei constituie 96,764 gr. și se atribuie la substanțe stupefiante. Pe

suprafața fragmentului de butelie din plastic și a capacului improvizat din folie de

staniol, s-a depistat rășină de canabis cu masa de 0,779 gr.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 6 300 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

1

În motivarea cerințelor sale, a invocat că, prima instanță a omis să se expună

asupra cheltuielilor de judecată în sumă de 6 300 lei, pentru efectuarea expertizei

chimice, ignorând astfel prevederile art.art.227, 229 Cod de procedură penală.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, omisiunea primei

instanței de a se expune asupra cheltuielilor judiciare în sumă de 6 300 lei, în situația

în care solicitarea apelantului în acest sens urmează a fi respinsă, nu constituie temei

de casare a sentinței, deoarece aceasta este una motivată și întemeiată pe examinarea

obiectivă de către instanță a tuturor împrejurărilor de fapt și aspectelor de drept ce au

importanță pentru justa soluționare a cauzei, reieșind din recunoașterea deplină și

necondiționată de către inculpat a vinovăției pe marginea învinuirii formulate în

rechizitoriu, precum și baza probantă administrată pe caz.

Totodată, în respingerea cerințelor de încasare a cheltuielilor judiciare în sumă

6 300 lei pentru efectuarea expertizei chimice, instanța de apel a reținut obligația

statului în sensul art.6 CțEDO, prin intermediul agenților din cadrul organului de

urmărire penală de a dovedi, potrivit art.art.24, 56 Cod de procedură penală, vinovăția

persoanei, având conform art.art.96-97 Cod de procedură penală, sarcina probațiunii,

atât timp cât legea penală îi garantează acuzatului dreptul la ,,prezumția nevinovăției”

stipulată la art.8 Cod de procedură penală, liberându-l de obligația de a-și demonstra

nevinovăția.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a menționat că, costul pentru

efectuarea expertizei nu se include în cheltuielile judiciare din categoria celor

stipulate la alin.(2) art.227 Cod de procedură penală, inclusiv ce urmează a fi achitate

experților pentru serviciile efectuate, care potrivit alin.(3) al aceleiași norme, se

plătesc din sumele alocate de stat, în modul prevăzut de legea procesuală penală după

cum se menționează în conținutul art.228 Cod de procedură penală, ele urmând a fi

suportate în sensul alin.(1) art.229 Cod de procedură penală de către inculpat sau

trecute în contul statului, soluționarea respectivei chestiuni fiind lăsată, potrivit

alin.(2), la discreția instanței de judecată, ce va purcede la încasarea lor prin aplicarea

dispozițiilor art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză nr.34/12/2-R-1440 din 16

octombrie 2017 (f.d.20) a fost utilizat în sensul art.93 alin.(2) pct.2) Cod de

procedură penală, în calitate de probă, fiind pus la baza învinuirii inculpatului Morari

Dumitru, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea procurorului privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată, urmând ca costul

acestora, să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele

alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că, poziția instanței de apel

privind excluderea încasării de la Morari Dumitru în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare, este neargumentată, or, cheltuiala respectivă a fost suportată de către stat în

legătură cu efectuarea expertizei judiciare, concluziile căreia sunt expuse în raportul

de expertiză nr.34/12/2-R-1440 din 16 octombrie 2017, cheltuială care nu ar fi fost

2

suportată în caz că, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea în baza căreia și-a

recunoscut vina pe deplin și a solicitat, ca judecarea cauzei penale să se facă în

ordinea prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală.

Totodată, a indicat că, prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, pentru

modificarea și completarea unor acte normative, în vigoare de la 09 februarie 2018,

alin.(2) al art.143 Cod de procedură penală, a fost abrogat, deci cheltuielile judiciare

care au fost suportate de stat în prezenta speță, urmează a fi încasate de la inculpat,

care a recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea

din contul inculpatului a sumei de 6 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia

de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 300 lei, suportate pentru

efectuarea expertizei chimice.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

3

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli

judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții

procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții

vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire

penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate

la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței

în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de

6 300 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizei chimice nr.34/12/2-R-1440 din

16 octombrie 2017 (f.d.20-25), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală

din 04 octombrie 2017 (f.d.16), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de

către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste

cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de

a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste

cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau

exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru stabilirea categorie de

substanțe narcotice, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa

bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Referirea recurentului la Legea nr.316 din 22 noiembrie 2017, prin care a fost

exclus alin.(2) din art.143 Cod procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece

4

respectiva Lege a intrat în vigoare la 09 februarie 2018, pe când infracțiunea a fost

comisă și expertiza a fost efectuată până la aceste modificări.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că nu

este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama statului și că, în

speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina inculpatului.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod

de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea

recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 25 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Morari Dumitru xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5