1ra-1157/2018 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1157/2018 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1157/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
13 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie
2018, în cauza penală privindu-l pe
Vasilachi Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat r-
nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 04.10.2017-19.12.2017
instanța de apel: 18.01.2018-28.02.2018
instanța de recurs: 14.05.2018 - 13.06.2018
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 19 decembrie 2017,
în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Vasilachi Veaceslav Xxxxx, a fost recunoscut vinovat în baza art. 217 alin. (2) Cod
penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității pe termen de 100 ore.
Potrivit sentinței, s-a constatat, că la data de 27 martie 2017, fiind efectuată
percheziția la domiciliul lui Vasilachi V., amplasat în r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, a fost
depistat și ridicat un pachet de polietilenă în care se afla o masă vegetală uscată și
mărunțită de culoare verde cafenie.
Conform raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017 conținutul
pachetului reprezintă pai de mac, care conține alcaloidul activ al opiumului
(morfină) și se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, cantitatea substanței
1
stupefiante, pai de mac (în stare uscată) constituie 228 g, și se atribuie la categoria
substanțelor stupefiante, în cantități mari.
Acțiunile lui Vasilachi V. au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, -
circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, fără scop de
înstrăinare, adică, păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasate din contul
inculpatului suma de 1700,66 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea
raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și
pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, în sumă de 20,66 lei.
În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată nejustificat,
interpretând eronat prevederile legislației naționale procesual penale, a respins
solicitarea acuzatorului în partea încasării din contul condamnatului, în beneficiul
statului a cheltuielilor judiciare menționate mai sus.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie
2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că la
pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de
drept, just ajungând la concluzia, că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea
imputată, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la
cauza penală, fiind apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, iar toate în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
Referitor la solicitarea procurorului de a încasa din contul inculpatului
cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din
14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și pentru rechizitele utilizate de către organul de
urmărire penală, în sumă de 20,66 lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată.
Prin urmare, instanța de apel a menționat, că cheltuielile judiciare au fost
achitate pentru efectuarea raportului menționat supra, potrivit art. 143 alin. (1) pct.
2) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod
obligatoriu pentru constatarea gradului de graviditate și a caracterului vătămărilor
integrității. În aceiași ordine de idei, instanța de apel a făcut referire la art. 143 alin.
(2) Cod de procedură penală (în vigoare la momentul pronunțării sentinței), care stipula,
că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod
de procedură penală, se fac din contul bugetului de stat.
În continuare, instanța de apel a stabilit, că anume din motivele menționate
supra, prima instanță corect a ajuns la concluzia de a respinge cerința privind
încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Totodată, prin Legea nr. 316
din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, a fost exclus alin. (2) din
2
prezentul articol. Astfel, instanța de apel a constatat, că raportul de expertiză a fost
efectuat la solicitarea organului de urmărire penală până la intrarea în vigoare a
Legii menționate supra, prin care a fost exclus alin. (2) din art. 143 Cod de procedură
penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin
care solicită casarea acesteia, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare,
cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului invocă:
- soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința, referitor la
încasarea cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual penale în vigoare;
- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,
obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;
- persoana condamnată, urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale
infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi
realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în
culpă procesuală.
În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și/sau material.
La temeiurile de drept ale recursului declarat, autorul invocă cazul de casare
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
Totodată din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică
decizia instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută
hotărârea primei instanțe, de respingerea solicitării acuzatorului de stat privitor la
încasarea din contul inculpatului, a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea
3
raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și
pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, în sumă de 20,66 lei.
Așadar, în privința alegaților invocate de procuror se constată, că au constituit
obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus
întemeiat, concluzii pe care le susține și instanța de recurs.
În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 și
229 alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru
efectuarea raportului de raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie
2017 și pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, motivând că
legea prevede ca condamnatul să suporte cheltuielile judiciare.
La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale
recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede, că expertiza se
dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor
enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate
fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).
Instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia, instanța de
judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se
atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la
discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând
cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.
La fel, Colegiul evidențiază, că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către
organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea
acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din
contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Prin urmare, se reține că raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14
aprilie 2017, a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea stabilirii
circumstanțelor cauzei, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea
probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul
urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizei în prezenta cauză,
reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.
Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la
respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la
inculpatul, Vasilachi V. a sumei de 1.700.66 lei, cu titlu de cheltuieli suportate
pentru efectuarea expertizei în prezenta cauză.
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de
casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de
recurs, în sensul casării hotărârii judecătorești contestate, în latura civilă.
4
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Vasilachi Veaceslav Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 11 iulie 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
5