1ra-1157/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1157/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Vasilachi Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat r-

nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Vasilachi Veaceslav Xxxxx, a fost recunoscut vinovat în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe termen de 100 ore.

percheziția la domiciliul lui Vasilachi V., amplasat în r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, a fost

depistat și ridicat un pachet de polietilenă în care se afla o masă vegetală uscată și

mărunțită de culoare verde cafenie.

Conform raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017 conținutul

pachetului reprezintă pai de mac, care conține alcaloidul activ al opiumului

(morfină) și se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, cantitatea substanței

1

stupefiante, pai de mac (în stare uscată) constituie 228 g, și se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante, în cantități mari.

Acțiunile lui Vasilachi V. au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, -

circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, fără scop de

înstrăinare, adică, păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasate din contul

inculpatului suma de 1700,66 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea

raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și

pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, în sumă de 20,66 lei.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată nejustificat,

interpretând eronat prevederile legislației naționale procesual penale, a respins

solicitarea acuzatorului în partea încasării din contul condamnatului, în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare menționate mai sus.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just ajungând la concluzia, că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea

imputată, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Referitor la solicitarea procurorului de a încasa din contul inculpatului

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din

14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și pentru rechizitele utilizate de către organul de

urmărire penală, în sumă de 20,66 lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că cheltuielile judiciare au fost

achitate pentru efectuarea raportului menționat supra, potrivit art. 143 alin. (1) pct.

2) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea gradului de graviditate și a caracterului vătămărilor

integrității. În aceiași ordine de idei, instanța de apel a făcut referire la art. 143 alin.

(2) Cod de procedură penală (în vigoare la momentul pronunțării sentinței), care stipula,

că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod

de procedură penală, se fac din contul bugetului de stat.

În continuare, instanța de apel a stabilit, că anume din motivele menționate

supra, prima instanță corect a ajuns la concluzia de a respinge cerința privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Totodată, prin Legea nr. 316

din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, a fost exclus alin. (2) din

2

prezentul articol. Astfel, instanța de apel a constatat, că raportul de expertiză a fost

efectuat la solicitarea organului de urmărire penală până la intrarea în vigoare a

Legii menționate supra, prin care a fost exclus alin. (2) din art. 143 Cod de procedură

penală.

care solicită casarea acesteia, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința, referitor la

încasarea cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual penale în vigoare;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- persoana condamnată, urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în

culpă procesuală.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

La temeiurile de drept ale recursului declarat, autorul invocă cazul de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Totodată din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică

decizia instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută

hotărârea primei instanțe, de respingerea solicitării acuzatorului de stat privitor la

încasarea din contul inculpatului, a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

3

raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie 2017, în sumă de 1.680 lei și

pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, în sumă de 20,66 lei.

Așadar, în privința alegaților invocate de procuror se constată, că au constituit

obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus

întemeiat, concluzii pe care le susține și instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 și

229 alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru

efectuarea raportului de raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14 aprilie

2017 și pentru rechizitele utilizate de către organul de urmărire penală, motivând că

legea prevede ca condamnatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede, că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate

fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se

atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la

discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând

cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

La fel, Colegiul evidențiază, că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Prin urmare, se reține că raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2214 din 14

aprilie 2017, a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea stabilirii

circumstanțelor cauzei, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizei în prezenta cauză,

reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la

respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la

inculpatul, Vasilachi V. a sumei de 1.700.66 lei, cu titlu de cheltuieli suportate

pentru efectuarea expertizei în prezenta cauză.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs, în sensul casării hotărârii judecătorești contestate, în latura civilă.

4

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Vasilachi Veaceslav Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 iulie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5