1ra-731/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-731/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în privința

inculpatului

Poianschi Victor Xxxxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și locuitor al mun. Xxxxx, str.

Xxxxxxx xxx ap. xx, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.07.2017 – 28.09.2017,

instanța de apel: 20.10.2017 – 06.12.2017,

instanța de recurs: 02.03.2018 – 18.04.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Poianschi Victor a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ce constituie 15.000 lei.

penală, inculpatul Poianschi Victor a dobândit ilegal un pachet din hârtie în care se

afla o masă vegetală mărunțită de culoare verde, cu miros specific, pe care o păstra la

domiciliul său. Astfel, la 09 mai 2017, orele 23.30, în baza informației operative

înregistrată în Inspectoratul de Poliție Bălți cu nr. 313, parvenite de la Poianschi O.,

1

precum că soțul Poianschi V. întrebuințează cânepă, ca urmare a deplasării

colaboratorilor de poliție la domiciliul ultimilor din mun. Xxxxx, str. Xxxxxxx xxx

ap. xx, inculpatul, fiind suspectat că a consumat substanțe narcotice, a fost escortat la

Dispensarul Narcologic din mun. Bălți, unde conform procesul-verbal nr. 406 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei din 09.05.2017, i s-a constatat consecințe ale consumului

produselor sau substanțelor stupefiante (THC, canabioli), ebrietate alcoolică. Tot la

09 mai 2017, în rezultatul percheziției efectuate la domiciliu inculpatului din mun.

Xxxxx, str. Xxxxxxx xxx ap. xx, conform procesului-verbal de efectuare a

percheziției din 09.05.2017, au fost depistate și ridicate o sticlă din masă plastică cu

capacitatea de 3 litri, tăiată, pe pereții interiori ai căreia erau prezente urme de culoare

brună cu miros specific și un pachețel din hârtie, de culoare albă colorată, în care se

afla o masă vegetală mărunțită de culoare verde, cu miros specific, care potrivit

raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-651 din 12.06.2017 reprezintă marihuana, în

cantitate de 2,147 gr., iar pe pereții sticlei din masă plastică, au fost depistate urme de

rășină din canabis în cantitate de 0,0004 gr. Marihuana și rășina din canabis - sunt

incluse în lista nr. 1, Tabelul nr. 1 „Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale” aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu modificările ulterioare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Deoarece aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor

narcotice fără scop de înstrăinare, adică procurarea, transportarea, păstrarea ilegală a

substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61, 75 – 78

Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a conchis asupra netemeiniciei solicitării procurorului

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

expertizei, pe motiv că expertiza judiciară a fost ordonată de către organul de

urmărire penală în vederea constatărilor pe caz, ce la rândul său a determinat

încadrarea juridică a faptei, iar acțiunile procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, sunt puse în sarcina părții acuzării.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

încasată de la inculpat suma de 2818 lei, în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Apelanta a invocat că cheltuielile în mărime de 2800 lei au fost suportate

pentru efectuarea expertizei chimice nr. 34/12/2-R-651 din 12.06.2017 și 18 lei

pentru examinarea medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării

de ebrietate și naturii ei din 09.05.2017, conform procesului verbal nr. 406.

Cu toate că acuzatorul de stat a solicitat încasarea de la inculpat în folosul

statului a cheltuielilor judiciare, instanța de judecată nu s-a expus la acest fapt.

Conform art. 227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată

cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

2

penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

Conform art. 385 alin. (1) p.14 Cod de procedură penală, instanța, la adoptarea

sentinței, trebuie să soluționeze cine și în ce proporții trebuie obligat să plătească

cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 397 p. 5) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței trebuie să

mai cuprindă și dispoziția referitoare la repararea cheltuielilor judiciare.

Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați.

2017, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond întemeiat a respins încasarea de la

inculpat a sumei de 2818 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în contul statului.

Or, potrivit art.143 alin. (1) pct. 6), alin. (2) Cod de procedură penală, expertiza

se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză. Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute

la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Conform art.75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru

efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat.

Astfel, având în vedere că, în speță efectuarea expertizei nu a fost dispusă la

cererea și inițiativa apărării, dar a fost dispusă de către organul de urmărire penală în

vederea constatării la Poianschi V. a stării de ebrietate și a naturii ei, precum și

constatarea componenței chimice a substanțelor ridicate în cadrul percheziției

efectuate la domiciliul lui, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptei,

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii fiind

puse în sarcina părții acuzării, este neîntemeiată solicitarea apelantului cu privire la

încasarea acestor cheltuieli din contul părții apărării.

Totodată, neindicarea în dispozitivul sentinței a soluției privind respingerea

solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, nu condiționează

casarea sentinței, odată ce respectiva chestiune a fost eficient motivată și argumentată

în partea descriptivă a sentinței.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că cheltuielile au fost suportate de stat în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare în cardul acțiunilor de urmărire penală, cheltuieli

care nu ar fi fost suportate dacă inculpatul nu ar fi comis infracțiunea în baza căreia a

fost condamnat.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

3

Astfel, instanța de apel nu a clarificat obiectiv necesitatea neîncasării

cheltuielilor de judecată, adoptând o decizie neargumentată în această latură.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și

în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză,

instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în

speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare

4

în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 28

septembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie

2017, în privința inculpatului Poianschi Victor Xxxxxxx, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5