1ra-1939/18 — art.217 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 alin.2 CP
- Temei legal
- art.427 CPP
1ra-1939/18 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1939/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 noiembrie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Elena Covalenco,
Judecători Iurie Diaconu,
Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2018,
declarat de avocatul Pahomi Snejana în numele inculpatului
Cebotari Cristian.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 13.12.2016 - 19.01.2018;
Instanța de apel: 28.02.2018 - 24.04.2018;
Instanța de recurs: 03.09.2018 - 07.11.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 19 ianuarie 2018, Cebotari Cristian
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 6 luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Cebotari Cristian, o perioadă de timp
nedeterminată, la domiciliul său din r-nul Anenii Noi, xx, a păstrat ilegal droguri, fără
scop de înstrăinare, până la 13 august 2016, când au fost depistate și ridicate de către
colaboratorii de poliție în procesul cercetării la fața locului.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1-R-5244 din
20.09.2016, masa vegetală uscată și grosier mărunțită în cantitate de 2,331 grame,
depistată la domiciliul lui C.Cebotari, reprezintă marijuană, care se atribuie la substanțe
narcotice și, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006,
constituie proporții mari.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia,
cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el,
deoarece pe parcursul defășurării procesului penal partea acuzării nu a prezentat probe
temeinice în probarea vinovăției sale; - învinuirea adusă este întemeiată doar pe
declarațiile neveridice ale mamei si surorii, ignorându-se declarațiile martorilor, care
au confirmat că în momentul depistării substanțelor narcotice dânsul nu era acasă; - nu
s-a luat în considerație că gospodăria unde au fost depistate substanțele narcotice,
aparține mamei, la care în ospeție veneau și alte persoane, care dispuneau și aveau acces
liber; - la ultima sedintă de judecată nu a fost prezent, despre hotărârea luată la
19.01.2018 a aflat abia la 23.02.2018, prin intermediul poștei.
1
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2018, a
fost respins, ca depus peste termen, apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel, reținând circumstanțele faptice ale cauzei și anume, că în cadrul
judecării cauzei în prima instanță inculpatul a fost asistat de apărătorul L.Jizdan, că
inculpatul, cât și apărătorul acestuia au fost prezenți pe parcursul judecării cauzei și,
respectiv, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată din 19.01.2018
au cunoscut despre pronunțarea soluției pe caz la data respectivă, iar potrivit recipisei
anexate la materialele cauzei, partea apărării a recepționat copia sentinței la data de
19.01.2018, în conformitate cu prevederile art.402, 230 alin.(1), (2), 231 alin.(3) Cod
de procedură penală, a conchis că apelul depus de inculpat urmează a fi respins, ca
declarat peste termen.
La fel, instanța de apel, reținând prevederile art.403 alin.(1) Cod de procedură
penală, a concluzionat că apelul depus de inculpat nu poate fi repus în termen, deoarece
ultimul nu a solicitat repunerea acestuia, nu a elucidat careva motive întemeiate
exhaustiv prevăzute de legiuitor la norma precitată, indicând doar că a recepționat
sentința la 23.02.2018, însă nu a indicat careva circumstanțe ce ar indica că a fost în
imposibilitate să se prezinte la pronunțarea sentinței. Mai mult, momentul de la care
începe să curgă termenul de atac este clar reglementat de lege - el fiind, în mod exclusiv,
acel al pronunțării deciziei redactate - nu numai pentru că astfel este reglementată cea
mai eficace modalitate de luare la cunoștință a celor hotărâte de instanță, dar și pentru
că acest moment este punctul de plecare al unui termen, a cărui depășire duce la
decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac.
Împotriva hotărârii nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul S.Pahomi
care, fără a invoca temeiul de drept prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, indicând
că incorect instanța a considerat apelul depus de inculpat, ca declarat peste termen, pe
când inculpatul a făcut cunoștință cu sentința din 19.01.2018 la data de 23.02.2018,
astfel că acesta a fost depus în termen; - instanța de apel a ignorat faptul că inculpatul
în ședința din 19.01.2018 nu a fost prezent, astfel că instanța urma să respecte procedura
reglementată de art.235 Cod de procedură penală, iar faptul că avocatul inculpatului a
fost prezent în ședință, nu înlătură prezența obligatorie a inculpatului, precum și
obligația de a i se aduce personal la cunoștință sentința, modul și termenul de atac.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului, expusă
în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului declarat de către
avocet în numele inculpatului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia
din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul în recurs nu a invocat nici un temei de casare a deciziei instanței de
apel din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, dar reieșind din faptul că
se critică soluția instanței, precum că aceasta incorect și-a motivat soluția de respingere
a apelului inculpatului, ca depus peste termen, de rând ce inculpatul nu a cunoscut
2
despre pronunțarea sentinței, se subânțelege temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală.
Colegiul penal analizând temeiul și motivele invocate de recurent, constată că
acestea sunt neîntemeiate, reieșind din următoarele considerente.
Potrivit art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile
de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
Conform art.403 alin.(1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea
termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de
apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost
declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării
despăgubirilor materiale.
Potrivit materialeleor cauzei și anume, mersul judecării cauzei în prima instanță,
rezultă că inculpatul, cât și avocatul acestuia au participat la mai multe ședințe de
judecată, cât și la cercetarea judecătorească - 14.07.2017, 04.09.2017, 20.09.2017,
11.10.2017, 07.11.2017, 22.12.2017, care s-a încheiat în ședința de judecată din data
de 27.12.2017, cauza fiind amânată pentru data de 29.12.2017, ora 10.30.
Reieșind din porcesul-verbal al ședinței de judecată din 29.12.2017, în ședință s-
a prezentat inculpatul, dar nu s-a prezentat avocatul acestuia L.Jizdan, din care motiv
s-a anunțat că deliberarea și pronunțarea sentinței va avea loc la 19.01.2018, ora 11.00.
(f.d.132).
Din recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.133), rezultă că inculpatul a fost
informat și s-a obligat să se prezinte la ședința de judecată stabilită pentru data de
19.01.2018, la care urma să se pronunțe sentința, însă la ședință, nici inculpatul și nici
avocatul nu s-au prezentat (f.d.134), dar prin apel telefonic L.Jizdan a solicitat
pronunțarea sentinței în lipsa sa.
În aceiași zi avocatul a primit copia sentinței, fapt confirmat prin recipisa de la
f.d.136, iar instanța, respectând prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a
expediat inculpatului copia hotărârii (f.d.141).
Generalizând cele menționate supra, la prevederile art.231 alin.(2)-(3) Cod de
procedură penală, potrivit cărora calcularea termenelor procedurale se pornește de la
ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar la
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe
să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește, Colegiul penal
conchide că, instanța de apel just a respins, ca declarat peste termen, apelul depus de
inculpat, deoarece momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros
precizat de lege, adică data pronunțării sentinței integrale, iar depășirea acestui termen
duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac.
Motivul invocat de recurent, precum că termenul de declarare a recursului
urmează a fi calculat din 23.02.2018, data când inculpatului i-a fost adusă la
cunoștință sentința de către polițistul de sector, nu poate fi reținut, deoarece în lege
este cert stipulat momentul începerii curgerii acestui termen și anume, de la data
pronunțării sentinței integrale, excepție făcând doar persoanele arestate.
Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a considerat apelul
inculpatului ca depus peste termen, nefiind constatate motive întemeiate, care au
3
determinat declararea apelului peste termen, motivându-și argumentat și detaliat
soluția, inclusiv prin prisma art.403 Cod de procedură penală, și care a fost expusă pe
larg la pct.4 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe
deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
Decizia cuprinde temeiurile care au dus la declararea apelului inculpatului ca
depus peste termen și adoptarea soluției respective.
Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului
declarat de către avocatul S.Pahomi în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pahomi Snejana în
numele inculpatului Cebotari Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 24 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Cebotari Cristian, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2018.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
4