1ra-761/20 — Art. 217 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 09 august 2019, Marius Cebotari a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Marius Cebotari având intenția spre circulația ilegală a drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare, în timp ce se afla în incinta Inspectoratului de Poliție al raionului Ialoveni, situat pe str. Grigore Vieru, 24, fiind documentat pe faptul consumului substanțelor narcotice, a păstrat asupra sa substanțe narcotice sub formă de marijuană în cantitate de 1,16 grame, care la 03.12.2018, în jurul orei 00:35-00:50, de la acesta au fost ridicate de către poliție. În continuare, inculpatul având aceeași intenție de circulație a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, a păstrat la domiciliul său din XXXXX în casă și într-o anexă a casei, substanțe narcotice sub formă de marijuană în cantitate totală de 35,43 grame, care la data de 20.12.2018, în jurul orei 08:30-09:00, au fost depistate și ridicate de către organul de constatare al Inspectoratului de Poliție Ialoveni, în cadrul efectuării la 1 domiciliul lui Marius Cebotari a percheziției autorizate prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 06.12.2018. Prin urmare, în rezultatul acțiunilor prelungite, Marius Cebotari a păstrat asupra sa în timp ce se afla în incinta Inspectoratului de Poliție Ialoveni, situat pe str. Grigore Vieru, 24, precum și la domiciliul său substanțe narcotice sub formă de marijuană în cantitate de 36,59 grame. Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5504 din 10.12.2018, masa vegetală uscată, de culoare verde-cafenie, ridicată la 02.12.2018 de la Marius Cebotari, reprezintă substanță stupefiantă marijuană, obținută artizanal din plante de cannabis, cantitatea substanței stupefiante - marijuană, constituie 1,16 grame (masă uscată), iar conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/-l- R-5864 din 21.01.2019, masele vegetale prezentate la examinare în 6 pachete din hârtie și unul din polimer, depistate și ridicate la 20.12.2018, în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul lui Marius Cebotari, reprezintă marijuană, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante (marijuana) constituie în total 35,43 grame (masă uscată). Potrivit listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de 36,59 grame de marijuană, se atribuie la cantități mari.

Nefiind de acord cu sentința în cauză, a declarat apel avocatul Mihai Rudenco în numele inculpatului prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, și numirea unei pedepse mai blânde. În motivarea cerințelor sale a invocat că, inculpatul a recunoscut vina, regretă cele întâmplate și se căiește sincer, inclusiv că a săvârșit o infracțiune ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal, fiind afectat de o boală care nu poate fi tratată în stare de detenție, inclusiv că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, motive din care solicită că în privința acestuia să fie stabilită o pedeapsă executarea căreia să fie suspendată condiționat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Mihai Rudenco în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul Marius Cebotari, iar probele au fost examinate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. 2 De asemenea, instanța de apel a menționat că inculpatul Marius Cebotari a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, cauza penală fiind examinată de către instanța de fond în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel a subliniat faptul că, acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, după semnele calificative „păstrarea drogurilor în proporții mari și fără scop de înstrăinare”, iar la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului, motiv pentru care, vinovăția acestuia nici nu a fost contestată. Instanța de apel a menționat că din textul recursului declarat de către apărare este cert faptul că, avocatul susține dezacordul cu stabilirea pedepsei inculpatului aceasta fiind una prea aspră, în această odine de idei, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de către avocat în numele inculpatului precum că, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă prea aspră ca fiind neîntemeiate și lipsite de suport probator. La fel, instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile părții apelante prin care în esență invocă că prima instanță nu a luat în considerare prevederile art. 75 Cod penal, circumstanțele atenuante și cele agravante, inclusiv că pedeapsa stabilită ar fi una inechitabilă în raport cu fapta prejudiciabilă comisă, or, la adoptarea sentinței de condamnare instanța de fond a reținut faptul că, Marius Cebotari și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, și se căiește sincer de cele comise. În același context, instanța de fond a ținut cont că inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv și a reținut în calitate de circumstanțe atenuante - recunoașterea vinei și săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, nefiind reținute careva circumstanțe agravante în sarcina inculpatului. Subsecvent celor menționate, instanța de apel a remarcat că s-a ținut cont de prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal, conform căruia infracțiunea săvârșită de către Marius Cebotari, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. Iar în contextul dat, instanța de apel nu a reținut ca plauzibile argumentele din cererea de apel declarată în interesele inculpatului Marius Cebotari care în esență, se referă la stabilirea unei pedepse inechitabile în privința inculpatului, or, din motivarea soluției adoptate de instanța de fond, instanța de apel a constatat contrariul, și anume că prima instanță a ajuns la concluzia că scopul scontat al pedepsei penale în speță, va putea fi atins prin stabilirea în privința inculpatului a pedepsei cu închisoare, cu executarea reală a 3 pedepsei, constituind o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă, îndreptată spre restabilirea echității sociale și spre corectarea inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Serghei Postica în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un alt complet de judecată. În motivarea celor solicitate, avocatul indică faptul că instanțele de fond la aplicarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal. De asemenea, apărătorul susține că în privința inculpatului urmau a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal. 5.1. De asemenea, declară recurs ordinar împotriva deciziei avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu pronunțarea unei decizii prin care pedeapsa aplicată inculpatului să fie suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an. Apărătorul susține aceiași poziție ca și avocatul Serghei Postică, mai mult, indică că instanța urma să ia în calcul ca circumstanță atenuantă vârsta fragedă a inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Din textul recursului rezultă că, recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul Marius Cebotari și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, însă recurenții își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale. Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurenților privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o 4 pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic inferioare au dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care a comis pentru prima dată o infracțiune, a recunoscut vina și se căiește sincer. corect au conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 6 luni. Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc. De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute 5 de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocaților privind aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar vârsta fragedă a inculpatului (24 ani), este neîntemeiată, or, doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Marius Cebotari a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal. Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat. Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit. Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință recurenții, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în 6 conformitate cu legea și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursurilor ordinare, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Serghei Postica și Dumitru Marinescu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza penală în privința Cebotari Marius XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7