1ra-1280/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1280/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1280/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, în lipsa părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, în cauza

penală în privința lui

Cebotari Vadim xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.07.2017 - 04.01.2018;

Instanță de apel: 02.03.2018 - 20.03.2018;

Instanță de recurs: 30.05.2018 - 02.10.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Cebotari Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de circulația substanțelor narcotice și medicamentoase pe termen de 2

ani, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală a procurat analog a

substanțelor narcotice, pentru consum propriu, fără scop de înstrăinare, pe care l-a

păstrat la domiciliul său, xxxxx până la data de 22 mai 2017, când în cadrul

percheziției efectuate de către colaboratorii MAI, substanțele narcotice au fost

depistate și ridicate de la dânsul, iar ulterior prin raportul de expertiză nr.34/12/1-R-

3324 din 21 iunie 2017 masa vegetală uscată și mărunțită de culoare violet-galbenă

cu greutatea 0,882 gr. și depunerea de culoare cafenie de pe un fragment de butelie și

două capace din staniol cu greutatea 0,174 gr., ridicate din apartamentul lui Cebotari

Vadim în cadrul percheziție, au fost identificate ca canabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201-(C20H28FN303), analog al substanței stupefiante AB-PINACA-CHM, care în

conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea

Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe,

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, cu modificările aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr.103 din 27 februarie 2017, constituie proporții deosebit de

mari.

1

în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cebotari Vadim să fie

aplicată pedeapsa 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor narcotice și

medicamentoase pe termen de 4 ani.

În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont de scopul pedepsei penale care primordial

trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni

similare, iar de către alte persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea

statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Astfel, acuzatorul de stat a insistat că, prima instanță a deviat de la politica

punitivă a statului în cazul infracțiunilor de circulație ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora, inclusiv și de la prevederile Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.8 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la unele chestiuni

ce vizează individualizarea pedepsei penale”.

Mai mult, prin prisma prevederilor art.16 alin.(5) Cod penal, infracțiunea

prevăzută la lit. b) alin.(4) art.217 Cod penal, este una gravă, iar autorul infracțiunii

este pasibil a fi supus unei pedepse de până la 6 ani închisoare, infracțiunea fiind

săvârșită cu intenție, inculpatul nu a considerat necesar de a divulga persoanele de la

care a procurat sau a preluat substanțele narcotice, dar a recunoscut fapta imputată cu

scopul de a-și ameliora situația.

În opinia procurorului, corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc

numai în condiții privative de libertate, or, în cadrul examinării cauzei nu au fost

stabilite careva motive care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatului

Cebotari Vadim să-i fie aplicată pedeapsa cu executare.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță la

stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

faptei săvârșite, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante și atenuante,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța a apreciat critic argumentele apelantului, precum că prima instanță a

aplicat lui Cebotari Vadim o pedeapsă prea blândă, care nu-și va atinge scopul de

corectare și reeducare a vinovatului, apreciindu-le ca nefondate, deoarece prima

instanță a reținut faptul, că Cebotari Vadim și-a recunoscut vina integral, atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind examinată

în procedura simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, căindu-se

sincer de cele comise, de prevederile art.16 alin.(4) Cod penal, conform căruia

infracțiunea săvârșită de către Cebotari Vadim, în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe termen de la 2 la 5 ani.

Astfel, pedeapsa aplicată lui Cebotari Vadim a fost stabilită cu aplicarea

2

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, respectiv limitele de pedeapsă pentru

infracțiunea prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, fiind de la 7 luni la 4 ani.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei

penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane, lipsa circumstanțelor agravante și a antecedentelor penale, instanța de apel

a conchis că, prima instanță corect a considerat că inculpatului urmează a fi aplicată

pedeapsa închisorii pe termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate ce țin de circulația substanțelor narcotice

și medicamentoase pe termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune de 1 an.

De asemenea, cu referire la argumentele acuzatorului de stat, precum că

pedeapsa penală stabilită lui Cebotari Vadim este nejustificată și nu corespunde

gravității faptelor imputate și circumstanțelor cazului, inclusiv în coroborare cu

personalitatea celui vinovat și comportamentului acestuia, instanța de apel le-a

respins ca fiind nefondate, reiterând că prima instanță a luat în considerare caracterul

și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului,

circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante răspunderii prevăzute de legislația

penală, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

concluzionând întemeiat asupra faptului, că sentința de condamnare, în prezenta

cauză penală, va avea un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte

persoane predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și

o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și

alte legi sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

La caz, suspendarea executării pedepsei inculpatului pentru perioada de

probațiune de 1 an s-a dispus de către prima instanță condiționat, cu impunerea față

de inculpat a unor restricții și obligații, conform prevederilor art.90 Cod penal.

În contextul dat, argumentele apelantului că prin aplicarea inculpatului

Cebotari Vadim a unei pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, instanța de

judecată a deschis calea către un precedent judiciar greșit, pasibil a fi preluat/citat de

către instanțele naționale de același nivel, au fost respinse ca neîntemeiate, or instanța

a stabilit pedeapsa inculpatului respectând criteriile generale de individualizare a

pedepsei conform prevederilor art.75 Cod penal, mai mult, pedeapsa se aplică

individual în funcție de persoană și situația concretă stabilită în cauză.

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel la stabilirea pedepsei

a ignorat prevederile art.art.61, 75 Cod penal, or, pronunțând o decizie de

condamnare la pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pentru comiterea

unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a

fost atins scopul principal și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către

inculpat, precum și de către alte persoane și restabilirea echității sociale.

Dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, care

nici nu este motivat de către instanță, care s-a limitat doar la enumerarea

3

circumstanțelor care le consideră atenuante.

Totodată, instanța de apel făcând trimitere la prevederile art.61 Cod penal, nu

s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri, ignorând

prevederile art.384 alin.(3) Cod de procedură penală.

Instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele, însă pedeapsa stabilită nu a

fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, fără a se ține

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, or,

circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că cel mai

eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa închisorii cu executarea reală.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal, au fost corect aplicate.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de

fond greșit și-au motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în

privința inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, eronat

aplicând în privința inculpatului dispoziția art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

4

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau

care urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,

prevăzut de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea

tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului

trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de

probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal

remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în

viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din

care considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real

termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, cu un grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost periclitată ordinea de drept.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

5

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a avut în vedere

scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal,

nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate,

per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.

Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea

ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului

menționând că inculpatul se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii,

ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu

poate fi menținută.

Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror

și constată că, concluziile instanțelor de fond, precum că, corijarea inculpatului este

posibilă prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a

pedepsei, a fost greșită și neîntemeiată.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui

Cebotari Vadim, care a fost condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 1

an închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

Colegiul penal menționează că excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod

penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură

6

penală, nu poate fi considerată o agravare a situației acestuia.

Or, ca agravare a situației condamnatului se înțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă,

sau un alt alineat nou, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de

aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații

de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial sentința primei instanțe și decizia instanței

de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod

penal, în privința lui Cebotari Pavel.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani

din 04 ianuarie 2018 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

martie 2018, în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în cauza penală în

privința lui Cebotari Vadim xxxxx, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în

această parte, prin care:

Cebotari Vadim xxxxx se consideră condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b)

Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor narcotice și

medicamentoase pe termen de 2 (doi) ani.

Termenul de executare a pedepsei lui Cebotari Vadim xxxxx urmează a fi

calculat din momentul reținerii acestuia.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunță integral la 01 noiembrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

7