1ra-61/16 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

Dosarul nr. 1ra-61/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Briceni din 10 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015, declarat de avocatul Ghenadie Odobescu în

numele inculpatului

Costaș Dmitrii Ilia, născut la 19 decembrie 1969,

originar și domiciliat s. Colicăuți, r-nul Briceni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.07.2014 - 10.12.2014;

Instanța de apel: 19.01.2015 - 15.07.2015;

Instanța de recurs: 15.09.2015 - 24.02.2016.

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 ore.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Dmitrii Costaș în

beneficiul părții vătămate Mihail Bolbocean, prejudiciul material în sumă de 9500 lei.

perioada anilor 2012-2013, împreună cu o altă persoană, au sustras pe ascuns de la

depozitul ce aparține lui Mihail Bolbocean, situat pe teritoriul s. Colicăuți, r-nul Briceni,

68 containere pentru păstrarea merelor, la prețul de 250 lei/bucata, în sumă totală de

17000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cerințelor, apărarea a invocat, că sentința primei instanțe este ilegală

și neîntemeiată, bazată pe presupuneri, acțiunile inculpatului fiind incorect calificate, iar

instanța nu a determinat subiectul infracțiunii, toate probele pe dosar fiind interpretate

neobiectiv și doar în folosul acuzării, fiind astfel încălcat principiul prezumției

nevinovăției garantat de art. 21 din Constituție.

Vina inculpatului urmează a fi dovedită numai prin probe incontestabile,

pertinente, concludente, utile și veridice, fapt care a fost neglijat de către prima instanță.

A mai menționat că, acțiunile inculpatului au fost calificate incorect la etapa

urmăririi penale, acțiuni care au fost preluate de prima instanță, iar probele apărării nu

au fost luate în considerație, îngrădind astfel accesul lui Dmitrii Costaș la justiție, unicul

argument fiind că probele apărării au un caracter de autoapărare, în condițiile în care

probele acuzării lipsesc.

Dmitrii Costaș a fost învinuit neîntemeiat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, mai ales că nu a fost stabilit concret timpul

1

săvârșirii infracțiunii incriminate indicându-se ,,perioada 2012-2013”, mai mult, a fost

indicat un alt participant, identitatea căruia nu a fost stabilită.

A specificat că, poziția instanței s-a bazat pe declarațiile exclusive a părții

vătămate care nu au fost confirmate prin careva înscrisuri.

A indicat că, de către acuzare nu a fost administrată nici o probă în vederea

dovedirii faptului sustragerii de către inculpatul Dmitrii Costaș a tuturor celor 68

containere.

Mai mult, prima instanță a respins declarațiile inculpatului sub pretextul existenței

la inculpat a unui comportament de autoapărare, însă nu a luat în considerație că,

insuficiența de probe, administrarea cărora ține de obligația acuzării, se interpretează

numai în favoarea persoanei trase la răspundere.

Apelantul a menționat depozițiile părții vătămate Mihail Bolbocean, care a

depistat lipsa containerelor peste ani de zile; declarațiile martorului Ghenadie Vameș,

care a participat doar la numărarea containerelor și nu cunoaște nimic despre săvârșirea

infracțiunii de furt, cunoscând despre cele petrecute de la partea vătămată; depozițiile

martorului Anatolii Gherghelinic, care a participat doar la acțiuni de urmărire penală

efectuate pe dosar; depozițiile martorilor Alexandr Lunga și Vadim Rezmerița, care, la

fel, nu au relatat nimic despre faptul sustragerii incriminate lui Dmitrii Costaș, iar

declarațiile martorilor apărării, Ion Lebedinschii și Fiodor Lavric, au fost respinse, fiind

invocate relațiile lor de rudenie cu inculpatul, deși aceștia au fost preîntâmpinați de

răspunderea penală pe care o vor purta pentru darea de mărturii false.

Subsidiar a invocat că, urmărirea penală a avut un caracter părtinitor și unilateral,

iar procesul în ansamblu nu a fost unul contradictoriu, partea apărării fiind lăsată într-o

poziție defavorabilă pentru a-și exercita atribuțiile.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță a respectat

normele procesuale, a cercetat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, fiind respectate

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

Soluția primei instanțe privind constatarea vinovăției lui Dmitrii Costaș în

săvârșirea infracțiunii imputate se bazează pe declarațiile părții vătămate, martorilor,

precum și probele scrise: cererea înaintată de Mihail Bolbocean organelor de poliție la

21.10.2013 (f.d.5); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.10.2013, cu planșă

fotografică (f.d.7-10); procesul-verbal de ridicare din 21.10.2013, prin care au fost

ridicate 30 containere pentru păstrarea merelor, cu planșă fotografică (f.d.13-15);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 22.10.2013, cu planșă fotografică (f.d.20,

22); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09.04.2014, cu planșă fotografică și

schemă (f.d.59-62); procesul-verbal de percheziție din 12.06.2014, potrivit căruia a fost

supus percheziției domiciliul Veronicăi Costaș (f.d.74).

Instanța de apel a specificat că, prima instanță corect a pus la baza sentinței de

condamnare probele administrate și cercetate în ședința primei instanțe, a stabilit starea

de fapt și vinovăția inculpatului Costaș Dmitri și just a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpatului se încadrează în prevederile art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a menționat, referitor la negarea vinovăției de către inculpatul

2

Dmitrii Costaș în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, că, nu echivalează cu achitarea acestuia, dat fiind că sunt prezente destule probe

care dovedesc vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii imputate.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că, prima instanță, în

conformitate cu art. art. 7, 61, 75 Cod penal, corect a apreciat măsura de pedeapsă

aplicată inculpatului, ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

personalitatea inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea (nu are antecedente penale, vina nu a recunoscut, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, prejudiciul material cauzat l-a

restituit parțial părții vătămate), astfel considerând că corijarea și reeducarea lui Dmitrii

Costaș este posibilă doar în condițiile stabilirii unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile menționate,

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, invocând aceleași

motive ca și în apel.

Bolbocean, care s-a expus pentru respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârilor contestate.

6.1. Procurorul, la fel, a depus referință, solicitând respingerea acestuia, deoarece

potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului,

însă argumentele aduse de apărare nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori invocate de recurent.

Mai mult, din conținutul recursului rezultă că recurentul solicită reaprecierea

probelor administrate, însă un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

cu materialele cauzei și motivele invocate, luând în considerație și argumentele expuse

în referințe, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Recurentul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Așadar, în vederea determinării dacă o asemenea eroare de drept a fost admisă în

cauza dată de către instanța de apel, instanța de recurs, menționează că, în urma unei

analize ample a probelor verificate în instanța de apel, se conchide faptul că, aceasta

corect a reținut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, fiind prezente toate

elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal.

Totodată, instanța de recurs nu va examina criticele referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

3

va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului Dmitrii Costaș privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Prin urmare, instanța de recurs, verificând suplimentar materialele dosarului,

specifică că, judecând apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de condamnare a inculpatului Dmitrii

Costaș în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost

just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu

certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată.

Totodată, Colegiul penal menționează că, aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, și dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare.

Pe cale de consecință, în fapt, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, mai mult, instanța de

apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probele

cercetate, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din

recursul declarat de partea apărării în acest aspect, sunt vădit neîntemeiate.

În continuare, Colegiul mai reține că criticele formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța de

apel, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 4. din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în

raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a

hotărârii atacate, nu s-au stabilit.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii adoptate în cauza penală în privința inculpatului Dmitrii Costaș și, prin urmare,

se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Ghenadie

Odobescu în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ghenadie Odobescu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

iulie 2015, în cauza penală în privința lui Costaș Dmitrii Ilia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

4