1re-77/2016 — Art. 469-470 CPP

Condamnatul, Malai Vladimir Vasile, a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2010 în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 12 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis

La data de 31 martie 2014 condamnatul Malai V., s-a adresat cu cerere Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, privind liberarea lui de la executarea pedepsei, în temeiul art. 95 Cod penal, pe motiv că este grav bolnav.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 aprilie 2014, a fost dispusă declinarea competenței acestei instanțe de la examinarea cererii condamnatului Malai V. privind aplicarea prevederilor art. 92, 95 Cod penal, în favoarea Judecătoriei Soroca.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 08 mai 2014, cererea condamnatului Malai V., a fost respinsă ca inadmisibilă. În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a menționat, că adresarea condamnatul Malai V., în instanța de judecată urma a fi precedată de adresarea prealabilă a acestuia către administrația penitenciarului, ceea ce nu a fost efectuat și din care motive cererea deținutului a fost considerată prematură, urmând a fi respinsă. Respectiv cerința condamnatului privind aplicarea art. 95 Cod penal, nu poate fi soluționată, deoarece nu este de competența judecătorului de instrucție prevăzută de art. 41 Cod de procedură penală. De asemenea, instanței de judecată nu i-a fost prezentat nici un certificat, ce ar confirma că boala condamnatului este incompatibilă cu executarea pedepsei.

Încheierea menționată, a fost atacată cu recurs de către condamnat, considerând-o ca fiind ilegală și neîntemeiată, solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicate prevederile art. 95 Cod penal. 1 În motivarea recursului său a invocat, că este grav bolnav, având traume craniu- cerebrale și epilepsie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2014, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către condamnatul Malai V., cu menținerea încheierii contestate. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a considerat, că prima instanță corect a ajuns la concluzia privind respingerea ca inadmisibilă a cererii condamnatului cu privire la înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă și liberarea de la executarea pedepsei ca persoană grav bolnavă, dat fiind, că potrivit prevederilor art. 266 alin. (3) Cod de executare, doar în cazul în care administrația locului de deținere sau comandamentul militar, după caz, refuză să propună liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, condamnatul poate înainta un demers pentru liberare sau înlocuire nemijlocit în instanța de judecată. Însă, din materialele dosarului s-a stabilit, că condamnatul, Malai V., nu s-a adresat către administrația penitenciarului în care se deține, cu o cerere privind înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă și liberarea de la executarea pedepsei ca persoană grav bolnavă, adresându-se cu asemenea cerere direct în instanța de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de recurs, condamnatul Malai V. o contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei ținând cont de prevederile art. art. 10, 101, 90 alin. (1), 97 alin. (1) Cod penal, 101, 386, 390 alin. (1) pct. 5), 391 alin. (1) pct. 5), 6), 7), 427 alin. (1) pct. 3), 5), 7), 9), 10), 12), 469, 470 alin. (1), 473 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, la Curtea Supremă de Justiție poate fi declarat recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Prin urmare, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. 2 Prevederile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 469-472 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Reieșind din prevederile legale enunțate mai sus, condamnatul Malai V. nu este în drept să conteste decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2014, deoarece hotărârile adoptate conform art. art. 469-472 Cod de procedură penală, adică încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărârilor judecătorești, pot fi atacate de către persoanele interesate, în termen de 15 zile cu recurs, care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a § 2 din Partea specială a Codului de procedură penală. Deci în speța dată, se constată că condamnatul a epuizat toate căile de atac prevăzute de legislația în vigoare, iar decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09.07.2014, nu mai poate fi supusă controlului extraordinar, pe motiv că legislatorul nu prevede o astfel de procedură. Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de pe rol, este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul unei cauze penale, și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Malai Vladimir Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2014, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 13 aprilie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 3