1re-137/15 — materialul judecătorului de instrucție

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 februarie 2015, a fost respins demersul Ministerului Justiției al R. Moldova privind recunoașterea hotărârii penale a instanței străine, în privința lui Bratcu V. Instanța a indicat că potrivit sentinței Tribunalului Galați, România, nr. 156 din 15 martie 2012 Bratcu V. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 la 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) Cod penal al României, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000. Totodată, demersul Ministerului Justiției al R. Moldova este neîntemeiat.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei încheieri, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Bratcu V. să fie încadrate în baza art. 2171 alin. (2) Cod penal al R. Moldova, cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, cu executare. Recurentul a invocat că încheierea nominalizată este neîntemeiată și ilegală. 1 2.1. Ministerul Justiției al R. Moldova, la fel a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei încheieri, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admis demersul menționat. Recurentul a invocat că încheierea primei instanțe contravine art. 6 din Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, ambele recursuri au fost admise, casată încheierea, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre. S-a recunoscut sentința penală nr. 156 din 15 martie 2012 a Tribunalului Galați, România în privința lui Bratcu V. Acțiunile lui Bratcu V. au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (2) Cod penal al R. Moldova, stabilindu-i pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere. S-a refuzat în recunoașterea și preluarea spre executare a pedepsei complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal al României pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 și art. 71 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008. Instanța de recurs a reținut că hotărârea penală a instanței din România întrunește condițiile art. 558 Cod de procedură penală.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile nominalizate au devenit irevocabile.

La 04 septembrie 2015, avocatul Aurica Axentii a declarat recurs în anulare, în care solicită doar casarea deciziei instanței de recurs. Recurentul a invocat că instanța de recurs a adoptat o hotărâre neîntemeiată și ilegală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată 2 cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Aurica Axentii împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în privința condamnatului Bratcu Victor Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 3