1re-43/2015 — încheierea judecătorului de instrucție
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încheierea judecătorului de instrucţie
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-43/2015 — încheierea judecătorului de instrucție (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re-43/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 martie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de instrucție a
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 august 2014 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2014, declarat de condamnatul
Șevciuc Vasilii Alexei, născut la
16 decembrie 1973;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 21 iulie – 19 august 2014,
în instanța de recurs
ordinar: 10 septembrie – 12 decembrie 2014,
în anulare: 10 februarie – 18 martie 2015;
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 19 august 2014, cererea condamnatului Șevciuc V. privind liberarea
de pedeapsă înainte de termen a fost respinsă.
Instanța a constatat că, conform sentinței Judecătoriei Bălți din 03 martie
2009, Șevciuc V. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal
la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd cu 07
februarie 2008.
Totodată, condamnatul nu întrunește condițiile prevăzute la art. 91 Cod
penal.
Avocatul E. Caragia și condamnatul au declarat recurs ordinar, în care au
solicitat casarea acestei încheieri și admiterea cererii ultimului.
Recurenții au indicat că încheierea instanței de fond contravine
circumstanțelor cauzei.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
decembrie 2014, recursurile au fost respinse ca nefondate.
Instanța de recurs a reținut că instanța de fond corect a concluzionat că
1
condamnatul nu a demonstrat, prin fapte plauzibile, că a încercat să pășească pe
calea corijării și reeducării, iar reintegrarea lui în societate, fără executarea în
continuare a pedepsei, nu este posibilă.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
nominalizate au devenit irevocabile.
La 17 decembrie 2015, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care
solicită casarea hotărîrilor menționate și admiterea cererii privind aplicarea
prevederilor art. 91 Cod penal.
Recurentul a invocat că instanțele de judecată au adoptat hotărîri
neîntemeiate și ilegale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de
recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința,
data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel,
dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data
adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul
judecării cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri
judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept
de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare.
Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva
unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul
cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat.
Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
2
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Șevciuc
Vasilii Alexei împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 19 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 12 decembrie 2014, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
3