1ra-545/16 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP

Prin Sentința Judecătoriei Dondușeni din 30 iunie 2016, inculpații Chiriac Vasilii, Golovețchi Ciprian și Lisnic Ruslan Ion au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, fiind exminată prin prisma art.364/1 Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale fiecare, ceea ce constituie 4500 (patru mii 1 cinci sute) lei. Acțiunea civilă înaintată de către Bejenari Fiodor a fost admisă în principiu, asupra cuantumului despăgubirilor urmînd să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile la cererea părților civile.

Pentru a se pronunța cu sentința, instanța de fond a stabilit că inculpatul Chiriac Vasilii Piotr, în noaptea despre 12.02.2015 în complicitate și împreună cu Lisnic Ruslan Ion și Golovețchi Ciprian, toți domiciliați în s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, cu automobilul personal de model „Vaz 2106” cu n/î DN AH 490, condus de el, au pătruns pe ascuns pe teritoriul cantonului forestier nr.7 amplasat în extravilanul s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, unde după ce cet. Lisnic Ruslan Ion cu ajutorul armei cu țeavă lisă, de model MȚ 21-12 calibru 12, cu nr. - N.4676, pe care o deținea legal, a împușcat doi porci cu greutatea de 50 kg, la un preț de 1500 lei fiecare, în total în valoare de 3000 lei MD, ce-i aparțineau cet. Bejenari Fiodor Ivan, domiciliat în s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, Chiriac Vasilii Piotr și Golovețchi Ciprian Anatolie au încărcat porcii împușcați în automobilul menționat și toți trei au părăsit teritoriul cantonului forestier nr.7, astfel, cauzînd proprietamlui Bejenari Fiodor Ivan un prejudiciu material considerabil în valoare de 3000 lei. Cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală, fîind acceptate cererile inculpaților în acest sens prin încheierea protocolară a instanței din 16.06.2015.

Nefiind de acord cu sentința partea vătămată Bejenari Fiodor a declarat apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă reală sub formă de privațiune de libertate. În motivarea apelului a invocat că instanța de fond la emiterea sentinței, nu a ținut cont de faptul, că inculpații V.Chiriac și R.Lisnic nu sunt la prima abatere a legii, fiind anterior condamnați, nu sunt angajați în cîmpul muncii, au comis infracțiune contra proprietății persoanei, că pedeapsa aplicată inculpaților nu este echitabilă infracțiunii săvîrșite de aceștia, astfel, pedeapsa nu-și va atinge scopul de reeducare a condamnaților.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără modificări. 2 4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpaților de instanța de fond este adecvată și nu contravine prevederilor legii, dat fiind, că sancțiunea art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal prevede ca pedeapsă: amenda în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau munca neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoarea de pînă la 4 ani, ținîndu-se cont și de prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, de persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, recunoașterea faptei și căința sinceră a acestora, contribuirea activă la descoperirea crimei.

Împotriva deciziei menționate avocatul Victor Chilat în numele părții vătămate Bejenari Fiodor declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă reală sub formă de privațiune de libertate În motivarea recursului recurentul indică aceleași motive ca și în cererea de apel descrise la pct. 3 a prezentei decizii.

Procurorul pe marginea recursului a depus referință prin care a solicitat respingerea acestuia pe motiv că instanța de judecată la stabilirea pedepsei s-a condus întocmai de prevederile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. 3 Din conținutul recursului declarat se constată că, avocatul critică decizia sub aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nu face trimitere la vreun temei concret pentru declararea recursului din cele cinci prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că toate temeiurile prevăzute de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În aceeași ordine de idei, Colegiul menționează că pentru a verifica temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a expus instanța de apel, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul declarat prin constatări subiective constituie o derogare de la regula unui proces contradictoriu în condițiile egalității armelor. Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de 4 individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit o infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținînd soluția primei instanțe privind aplicarea pedepsei principale non-privative de libertate sub formă de amendă, corect a stabilit, că procesul de individualizare a pedepsei penale principale a fost desfășurat de către prima instanță, fiind luate în considerație gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite; faptul că infracțiunea imputată inculpaților face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, recunoașterea faptei și căința sinceră a acestora, contribuirea activă la descoperirea crimei, lipsa circumstanțelor agravante, astfel, fiind respectate dispozițiile art. art. 7, 61, 75 Cod penal. Totodată, instanțele de fond la individualizarea pedepsei, au reținut și faptul că cauza penală în privința inculpaților a fost judecată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, la stabilirea pedepsei de către instanțele de fond a fost luată în considerație căința sinceră a inculpaților pentru acțiunile săvîrșite, care recunoscînd vinovăția au solicitat ca cauza penală să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Prin urmare, instanța de apel, respingînd argumentele apelantului privind aplicarea inechitabilă a unei pedepse mai blînde, corect a menționat, că scopul legii penale și reeducarea inculpaților va putea fi realizată fără izolarea acestora de societate. În viziunea instanței de recurs, argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel. Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lor, cît și a altor persoane. Față de considerentele menționate, instanta de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de Victor Chilat în numele părții vătămate Bejenari Fiodor și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Chilat în numele părții vătămate Fiodor Bejenari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Chiriac Vasilii, Golovețchi Ciprian și Lisnic Ruslan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 30 martie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 6