1ra-545/16 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP

Dosarul nr. 1ra-545/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Victor Chilat în numele părții vătămate Fiodor Bejenari, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie

2015, în cauza penală în privința lui

Chiriac Vasilii Piotr, născut la

09.09.1989, originar și locuitor în s.

Cernoleuca, r-nul Dondușeni,

Golovețchi Ciprian Anatolie, născut la

16.08.1994, originar și locuitor în s.

Cernoleuca, r-nul Dondușeni

și

Lisnic Ruslan Ion, născut la

15.08.1982, originar și locuitor în s.

Cernoleuca, r-nul Dondușeni

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2015 - 30.06.2015;

Instanța de apel: 21.07.2015 - 25.11.2015;

Instanța de recurs: 01.02.2016 - 02.03.2016,

C O N S T A T Ă :

Chiriac Vasilii, Golovețchi Ciprian și Lisnic Ruslan Ion au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, fiind

exminată prin prisma art.364/1 Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 225 unități convenționale fiecare, ceea ce constituie 4500 (patru mii

1

cinci sute) lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Bejenari Fiodor a fost admisă în principiu,

asupra cuantumului despăgubirilor urmînd să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile la cererea părților civile.

inculpatul Chiriac Vasilii Piotr, în noaptea despre 12.02.2015 în complicitate și

împreună cu Lisnic Ruslan Ion și Golovețchi Ciprian, toți domiciliați în

s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, cu

automobilul personal de model „Vaz 2106” cu n/î DN AH 490, condus de el, au

pătruns pe ascuns pe teritoriul cantonului forestier nr.7 amplasat în extravilanul

s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, unde după ce cet. Lisnic Ruslan Ion cu ajutorul

armei cu țeavă lisă, de model MȚ 21-12 calibru 12, cu nr. - N.4676, pe care o

deținea legal, a împușcat doi porci cu greutatea de 50 kg, la un preț de 1500 lei

fiecare, în total în valoare de 3000 lei MD, ce-i aparțineau cet. Bejenari Fiodor

Ivan, domiciliat în s.Cemoleuca, r-nul Dondușeni, Chiriac Vasilii Piotr și

Golovețchi Ciprian Anatolie au încărcat porcii împușcați în automobilul menționat

și toți trei au părăsit teritoriul cantonului forestier nr.7, astfel, cauzînd

proprietamlui Bejenari Fiodor Ivan un prejudiciu material considerabil în valoare

de 3000 lei.

Cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală conform prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală, fîind acceptate

cererile inculpaților în acest sens prin încheierea protocolară a instanței din

16.06.2015.

declarat apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă reală sub formă de

privațiune de libertate.

În motivarea apelului a invocat că instanța de fond la emiterea sentinței, nu a

ținut cont de faptul, că inculpații V.Chiriac și R.Lisnic nu sunt la prima abatere a

legii, fiind anterior condamnați, nu sunt angajați în cîmpul muncii, au comis

infracțiune contra proprietății persoanei, că pedeapsa aplicată inculpaților nu este

echitabilă infracțiunii săvîrșite de aceștia, astfel, pedeapsa nu-și va atinge scopul de

reeducare a condamnaților.

2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără

modificări.

2

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că

pedeapsa aplicată inculpaților de instanța de fond este adecvată și nu contravine

prevederilor legii, dat fiind, că sancțiunea art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal

prevede ca pedeapsă: amenda în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale

sau munca neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau

închisoarea de pînă la 4 ani, ținîndu-se cont și de prevederile art.364/1 alin.(8) Cod

de procedură penală, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce

țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii

infracțiunii, de persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de trai,

recunoașterea faptei și căința sinceră a acestora, contribuirea activă la descoperirea

crimei.

vătămate Bejenari Fiodor declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă

reală sub formă de privațiune de libertate

În motivarea recursului recurentul indică aceleași motive ca și în cererea de

apel descrise la pct. 3 a prezentei decizii.

solicitat respingerea acestuia pe motiv că instanța de judecată la stabilirea pedepsei

s-a condus întocmai de prevederile generale de aplicare a pedepsei, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

3

Din conținutul recursului declarat se constată că, avocatul critică decizia sub

aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nu face trimitere la

vreun temei concret pentru declararea recursului din cele cinci prevăzute exhaustiv

în punctul indicat, astfel, Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că

toate temeiurile prevăzute de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În aceeași ordine de idei, Colegiul menționează că pentru a verifica temeinicia

prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a expus

instanța de apel, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

declarat prin constatări subiective constituie o derogare de la regula unui proces

contradictoriu în condițiile egalității armelor.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei

de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează

că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

4

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit o infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținînd soluția primei

instanțe privind aplicarea pedepsei principale non-privative de libertate sub formă

de amendă, corect a stabilit, că procesul de individualizare a pedepsei penale

principale a fost desfășurat de către prima instanță, fiind luate în considerație

gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite; faptul că infracțiunea imputată

inculpaților face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpaților,

care se caracterizează pozitiv la locul de trai, recunoașterea faptei și căința sinceră

a acestora, contribuirea activă la descoperirea crimei, lipsa circumstanțelor

agravante, astfel, fiind respectate dispozițiile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Totodată, instanțele de fond la individualizarea pedepsei, au reținut și faptul

că cauza penală în privința inculpaților a fost judecată în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, la stabilirea pedepsei de către instanțele de fond a fost luată în

considerație căința sinceră a inculpaților pentru acțiunile săvîrșite, care

recunoscînd vinovăția au solicitat ca cauza penală să fie judecată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Prin urmare, instanța de apel, respingînd argumentele apelantului privind

aplicarea inechitabilă a unei pedepse mai blînde, corect a menționat, că scopul legii

penale și reeducarea inculpaților va putea fi realizată fără izolarea acestora de

societate.

În viziunea instanței de recurs, argumentele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond, răspunde

atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lor, cît și a altor persoane.

Față de considerentele menționate, instanta de recurs concluzionează că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de Victor Chilat în

numele părții vătămate Bejenari Fiodor și potrivit legii se impune inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Chilat în

numele părții vătămate Fiodor Bejenari, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Chiriac

Vasilii, Golovețchi Ciprian și Lisnic Ruslan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 30 martie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6