1ra-1181/16 — Art.287 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 23.12.2014 - 26.05.2015,

Instanța de apel: 23.06.2015 - 10.02.2016,

Instanța de recurs: 12.05.2016 - 15.06.2016. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani din 26 mai 2015 au fost recunoscuți vinovați și condamnați: - Prisacari Igor în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de 800 unități convenționale; - Voitiuc Alexandru în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare și în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 6 luni închisoare. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Voitiuc Alexandru pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Voitiuc Alexandru, pe un termen de probă de 4 ani. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Prisacari Igor și Voitiuc Alexandru, în mod solidar, în beneficiul lui Ataman Dmitri a prejudiciului material în sumă de 2 384,83 lei și a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei. 1 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Voitiuc Alexandru, la 20 noiembrie 2014, intenționat a confecționat dintr- o butelie din material polimeric transparent și o foaie de staniol, un instrument de inhalare a cînepei, pe care îl păstra în locuința sa din or.Rîșcani, str.Eminescu 57 pentru a consuma marijuană care, la 27 noiembrie 2014, în urma efectuării percheziției autorizate în locuința dată, de către colaboratorii de poliție a fost depistat și ridicat instrumentul de inhalare, pe suprafața căruia, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.10652 din 30 decembrie 2014, au fost depistate depuneri ce reprezintă substanțe narcotice: rășină de canabis, în cantitate de 0,09 grame (0,06+0,03 grame, stare uscată), ce constituie cantități mari. 2.1. Voitiuc Alexandru și Prisacari Igor, la 05 octombrie 2014, ora 20.00, ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în apropierea IMSP „Centru de Sănătate Rîșcani” din str.Independenței 59, or.Rîșcani, l-au întîlnit pe cet.Ataman Dmitri, care mergea în întîmpinarea lor și, acționînd în baza unei înțelegeri tacite, încălcînd grosolan ordinea publică, fără nici un motiv, l-au înjurat pe acesta, folosind un limbaj licențios și, în continuarea acțiunilor sale ilegale, l-au maltratat, lovindu-1 cu pumnii în față cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico- legală nr.174 „D” din 18.11.2014, vătămări corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, plagă pe frunte, echimoze pe mucoasa buzei de sus, pe ochiul drept pe stînga, care se califică ca vătămări corporale ușoare, ce au provocat dereglarea sănătății de scurtă durată. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei inculpaților, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care să fie stabilită pedeapsa lui A.Voitiuc în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal de 3 ani și 4 luni închisoare, în baza art.217 alin.(2) Cod penal de 8 luni închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, iar lui Ig.Prisacari în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal - 3 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei în temeiul art.90 Cod penal, pe un termen de 5 ani, invocînd că pedeapsa stabilită de prima instanță, în raport cu gravitatea infracțiunilor comise, este prea blîndă, astfel nu va fi atins scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, că aceștia au comis infracțiunea dînd dovadă de un cinism sporit, mai mult ca atît inculpatul Ig.Voitiuc anterior a fost condamnat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - Prisacari Igor a fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani; - Voitiuc Alexandru a fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 6 luni închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută. Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Ig.Prisacari de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal și a lui A.Voitiuc de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(2) 2 lit.b), art.217 alin.(2) Cod penal, corect stabilind circumstanțele de fapt și vinovăția lor, just încadrînd în drept acțiunile acestora. Totodată, instanța de apel a indicat că, cerințele apelantului referitor la excluderea în privința inculpatului A.Voitiuc a prevederilor art.90 Cod penal, le consideră fondate, deoarece la numirea categoriei și măsurii de pedeapsă, prima instanță a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinovăției, căința sinceră și că infracțiunile comise anterior au fost în timpul minoratului, fapt ce nu constituie antecedente penale, însă nu a luat în consederație caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor săvîrșite, că acestea au fost comise cu intenție, în stare de ebrietate, iar conform prevederilor art.16 Cod penal, infracțiunile fac parte din categoria celor mai puțin grave. La fel, instanța de apel a conchis că, la individualizarea pedepsei în privința inculpaților, prima instanță nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, dînșii fiind învinuiți de comiterea unui huliganism agravant, în stare de ebrietate, încălcînd grosolan ordininea publică, sfidînd și atentînd la securitatea și ordinea publică, cu aplicarea violenței, cauzîndu-i vătămări corporale și prejudiciu material părții vătămate D.Ataman, iar inculpatul A.Voitiuc a mai fost învinuit și de circulația ilegală a substanțelor narcotice. Prin urmare, instanța de apel a considerat că nu sînt întrunite de către A.Voitiuc condițiile prevăzute de art.90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar de către Ig.Prisacari a categoriei de pedepse sub formă de amendă, soluția primei instanțe în această parte fiind una neîntemeiată, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei, inculpații săvîrșind un huliganism agravant, creînd un pericol real pentru viața și sănătatea persoanei, de faptul că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lor, cît și altor persoane. De asemenea, instanța de apel a menționat că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunilor săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, a statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune, astfel a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului A.Voitiuc poate avea loc doar în condiții privative de libertate, iar a lui Ig.Prisacari, ținînd cont de persoana acestuia, care se caracterizează pozitiv, nu este la evidența medicului narcolog și psihiatru, a contribuit la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele comise și de condițiile lui de viață - cu aplicarea unei pedepse a închisorii, executarea căreia urmează a fi suspendată condiționat pe termen de probațiune.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare inculpații Ig.Prisacari și A.Voitiuc care solicită: - inculpatul Ig.Prisacari, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsa prea aspră fără a ține cont de faptul că dînsul a recuperat prejudiciul moral și material părții vătămate, a achitat amenda stabilită de prima instanță, nu a fost condamnat anterior, a recunoscut vina, a solicitat ca cauza să fie examinată în procedură simplificată; - inculpatul A.Voitiuc, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, casarea deciziei, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, pe motiv că partea vătămată este de acord cu menținerea sentinței, iar în recursul ordinar suplimentar, inculpatul a solicitat casarea deciziei în partea acțiunii civile solicitînd admiterea ei în principiu, invocîd că partea vătămată nu a adus careva acte care ar confirma cuantumul prejudiciului. 3

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind inadmisibile, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Potrivit textului recursurilor, inculpații au invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate. După cum rezultă din textele recursurilor, autorii acestora sînt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui A.Voitiuc în baza art.287 alin.(2) lit.b) și art.217 alin.(2) Cod penal și Ig.Prisacari în temeiul art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a anulat sentința și le-a stabilit inculpatului A.Voitiuc pedeapsa închisorii reale, iar lui Ig.Prisacari pedeapsa închisorii cu suspendarea ei, prin ce a ignorat principiul individualizării pedepsei penale. La acest capitol Colegiul penal atestă că, sancțiunea art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Ig.Prisacari prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 400 la 1000 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 5 ani. Lui Ig.Prisacari i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, cu respectarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de 2 ani și 6 luni închisoare care, în temeiul art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani, adică în limita prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă. Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvirșite, de toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de persoana inculpatului Ig.Prisacari, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, prevăzute la art.75 Cod penal. Totodată, instanța de apel studiind multilateral, în deplină măsură și obiectiv toate circumstanțele și datele care caracterizează persoana inculpatului Ig.Prisacari, și anume că acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, anterior nu a fost condamnat, de motivul și scopul faptei comise, care a fost săvîrșită în stare de ebrietate, prin care i-au cauzat vătămări corporale și prejudiciu material și moral părții vătămate D.Ataman, sfidînd ordinea stabilită și atentînd la securitatea și ordinea publică, a concluzionat că pedeapsa cu suspendarea executării ei condiționate își va atinge scopul de corijare și reeducare a inculpatului. La fel, Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei inculpatului A.Voitiuc instanța de apel a respectat principiile de individualizare a pedepsei, dînsul fiind anterior judecat de mai multe ori, iar după pronunțarea sentinței acesta a mai comis două contravenții, astfel inculpatul nu a făcut concluziile necesare pentru îmbunătățirea comportamentului său, dînd dovadă de o atitudine și caracteristică negativă. Prin urmare, instanța de apel a conchis că aplicarea unei pedepse cu închisoarea reală este una aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea lui, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de convețuire socială și principiile morale, fiindcă ca măsură de 4 constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Colegiul constată că, instanța de apel, referitor la modalitatea de executare a pedepsei inculpatului A.Voitiuc, corect a concluzionat că nu sînt întrunite condițiile prevăzute de art.90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reieșind din faptul că infracțiunile comise de inculpat, fac parte din categoria celor mai puțin grave, că acesta la comiterea infracțiunii în grup fiind în stare de ebrietate, nu numai că i-a cauzat vătămări corporale părții vătămate, dar a creat un pericol real pentru viața și sănătatea persoanei, circumstanțe pe care prima instanță nu le-a luat în considerație la stabilirea pedepsei și neîntemeiat a suspendat condiționat pedeapsa aplicată inculpatului. Reieșind din aceste circumstanțe și reținînd faptul că inculpatul A.Voitiuc a săvîrșit și infracțiunea privind circulația ilegală de substanțe narcotice și a unui huliganism agravant, în stare de ebrietate, cu cauzarea vătămărilor corporale părții vătămate, că anterior a mai fost condamnat, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a concluzionat că corijarea și reeducarea acestuia nu poate avea loc decît prin izolare de societate. Prin urmare, argumentele recurenților, precum că decizia instanței nu cuprinde motivele de aplicare a pedepselor stabilite, sînt neîntemeiate, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepselor lui A.Voitiuc și Ig.Prisacari, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-le acestora o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor în baza cărora au fost condamnați, fiind respectate și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept la care fac referință recurenții și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedepsele aplicate inculpaților sînt echitabile faptelor comise, fiind individualizate potrivit prevederilor legale. Argumentele inculpatului A.Voitiuc invocate în recursul suplimentar, prin care solicită casarea hotărîrilor judecătorești în partea laturii civile, cu admiterea acțiunii civile înaintate în principiu, pe motiv că partea vătămată nu a prezentat instanței careva acte ce ar confirma cuantumul prejudiciului cauzat, nu pot fi reținute. Referitor la motivul dat, Colegiul penal remarcă că, potrivit dispozițiilor art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Reieșind din actele cauzei, se constată că inculpatul nu a declarat apel asupra sentinței, prin care ar fi solicitat casarea ei în latura civilă, împotriva sentinței a declarat apel doar procurorul. Prin urmare, inculpatul a căzut de acord cu concluziile primei instanțe privind vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunilor de care a fost recunoscut vinovat, inclusiv și cu admiterea acțiunii civile a părții vătămate D.Ataman, astfel inculpatul a pierdut dreptul de a contesta decizia instanței de apel în latura civilă. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată că sînt vădit neîntemeiate. 5 Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de inculpații Ig.Prisacari și A.Voitiuc, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpații Voitiuc Alexandru și Prisacari Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2016, în propria lor cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 iulie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 6