1ra-307/2016 — art. 186 al. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, Gasanzade Maria a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a încasat de la Gasanzade Maria în beneficiul lui Fiodorov Ghenadie cu titlu de prejudiciu material suma de 12000 lei, în rest cererea a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, la data de 17.03.2013, la orele 16:00-16:30, inculpata Gasanzade Maria, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în apartamentul nr. 12, amplasat pe str. Kiev, 2, mun. Chișinău, de unde a sustras un notebook de model ,,SONY”, cu numărul de identificare 418320301/0019601385533/2WCG3GTBOX la prețul de 12000 lei, prin ce i-a fost cauzat părții vătămate Fiodorov Ghenadie un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 12000 lei și cu bunul sustras s-a eschivat de la locul comiterii infracțiunii.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Pahomi Snejana în interesele inculpatului Gasanzade Maria, prin care a solicitat repunerea în termen, admiterea apelului și casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatei Gasanzade Maria să-i fie aplicată o pedeapsă penală sub formă de 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar acțiunea civilă a o înainta în ordinea procesului civil.. 1 3.1. În susținerea apelului, apelantul a invocat următoarele: - pedeapsa penală aplicată este prea aspră în raport cu acțiunile inculpatei; - instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa, luînd în considerație că, inculpata a comis pentru prima dată o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, la moment este însărcinată; - acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Fiodorov Ghenadie este una neîntemeiată, fără a prezenta probe în estimarea și justificarea pretențiilor materiale cauzate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către avocatul Pahomi Snejana în interesele inculpatei Gasanzade Maria, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care: Gasanzade Maria Eugeniu a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în temeiul căruia, i s-a stabilit o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicată Mariei Gasanzade, stabilindu-i un termen de probă de 1 an. Instanța a dispus neexecutarea pedepsei aplicate dacă, Gasanzade Maria Eugeniu în termenul de probă pe care l-a fixat, nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. S-a dispus obligarea Mariei Gasanzade de a restitui lui Fiodorov Ghenadie prejudiciul cauzat în urma infracțiunii în mărime de 12000 lei, în termen de 30 zile. În rest sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel, a menționat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat și anume: - declarațiile părții vătămate Fiodorov Ghenadie; - ordonanța privind ridicarea informațiilor convorbirilor telefonice din 27.03.2013 și 26.04.2013; - proces-verbal de examinare a descifrărilor computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire din 22.04.2013 și 08.06.2013. Referitor la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de apel a considerat că, prima instanță incorect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvîrșite, poziția procesuală a inculpatei în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia. Colegiul penal consideră că, pedeapsa aplicată sub formă de închisoare este una prea aspră și neproporțională infracțiunii comise, luînd în considerație personalitatea inculpatei Gasanzade Maria care a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnată, se căiește sincer și regretă de cele săvîrșite, a conștientizat graviditatea faptelor comise, este deacord să restituie prejudiciul părții vătămate, precum și faptul că, la moment inculpata era însărcinată, fapt confirmat prin epicriza eliberată de P-16 (f.d. 192), stare ce-i creează dificultăți la executarea pedepsei sub formă de închisoare. 2 Astfel, instanța de apel a concluzionat că, va fi echitabilă și rațională suspendarea condiționată a executării pedepsei penale pe un termen de probă în temeiul art. 90 Cod penal, care conform art. 61 alin. (2) Cod penal, va asigura atingerea scopului pedepsei penale, și anume, restabilirea echității sociale, corijare și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnatei, cît și din partea altor persoane. Instanța de apel a stabilit că, instanța de fond justificat a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Fiodorov Ghenadie, fiind dispusă încasarea de la Gasanzade Maria în beneficiul lui Fiodorov Ghenadie suma de 12000 lei, cu titlu de prejudiciu material, iar capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei a fost respinsă ca nefondată.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Caminscaia Aliona în numele părții vătămate Fiodorov Ghenadii, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței. Recurentul, în susținerea recursului declarat a invocat următoarele: - instanța a admis o cale atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv, deoarece prin decizia Curții de apel Chișinău din data de 17 martie 2015 apelul declarat de către avocatul Pahomi Snejana în numele inculpatei Gasanzade Maria a fost respins ca depus peste termen, respectiv, decizia dată nu a fost atacată. Deci, apelul avocatului Pahomi Snejana, depus ulterior, urma să fie respins ca inadmisibil; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de drept și de fapt. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. La caz, din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul părții vătămate A. Caminscaia se constată că acesta invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7) și 10) Cod de procedură penală, în particular menționînd că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise la judecarea cauzei, în cazul cînd apelul a fost introdus tardiv, precum și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Cu referire la temeiul din recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală. Conform prevederilor art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel. Iar potrivit dispoziției art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen 3 dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Astfel, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a repus inculpata M. Gasanzade în termenul de declarare a apelului, deoarece potrivit materialelor cauzei avocatul inculpatei M. Afanas a lipsit la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea acesteia, iar inculpata M. Gasanzade nici nu s-a prezentat la ședințele de judecată. Astfel, potrivit materialelor pricinii inculpata M. Gasanzade a făcut cunoștință cu sentința de condamnare la data de 24.04.2015, momentul reținerii acesteia, fapt confirmat prin procesul-verbal de reținere a inculpatei din 24.04.2015 (f.d. 171), iar apelul la declarat la data de 27.04.2015, motiv pentru care cererea avocatului Pahomi Snejana în numele inculpatei M. Gasanzade a fost drept fondată și pasibil de a fi admisă. Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și- a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Cu referire la temeiul din recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Colegiul penal constată, că temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. După cum rezultă din recurs, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei, considerînd că instanța de apel urma să-i aplice o pedeapsă mai aspră. Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. La fel, legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul menționează că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte. Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei inculpatei, incorect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7. 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvîrșite, poziția procesuală a inculpatei în cadrul 4 procesului penal, dar și personalitatea acesteia. În aceeași ordine de idei, Colegiul penal menționează că, luînd în considerație personalitatea inculpatei M. Gasanzade care a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnată, se căiește sincer și regretă de cele săvîrșite, a conștientizat graviditatea faptelor comise, este deacord să restituie prejudiciul părții vătămate, precum și faptul că, la moment inculpata este însărcinată, fapt confirmat prin epicriza eliberată de P-16 (f.d. 192), stare ce-i creează dificultăți la executarea pedepsei sub formă de închisoare, urmează a fi reținute drept juste concluziile instanței de apel referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei penale pe un termen de probă în temeiul art. 90 Cod penal, care conform prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, va asigura atingerea scopului pedepsei penale. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul părții vătămate A. Caminscaia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Caminscaia Aliona în numele părții vătămate Fiodorov Ghenadii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2015, în cauză penală în privința lui Gasanzade Maria Eugeniu, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 30 martie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 5