1ra-225/2016 — art. 179 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 8 CPP
1ra-225/2016 — art. 179 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-225/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
a examinat admisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul
Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului Tomșa Victor, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 iunie 2015 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, în cauza
penală privindu-l pe
Tomșa Victor Gheorghe, născut la 17 septembrie 1966,
originar din s. Sarata-Răzești, r-l Leova, domiciliat în mun.
Chișinău, str. I. Inculeț nr. 67.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 27.04.2014 – 17.06.2015;
instanța de apel: 14.07.2015 – 21.10.2015;
instanța de recurs: 08.12.2015 – 09.03.2016.
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 iunie 2015, Tomșa
Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.
(1) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300
unități convenționale, ceea ce constituie 6000 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatul Tomșa Victor
la data de 12.11.2013, urmărind scopul pătrunderii și rămînerii ilegale în apartamentul
nr. 20 de pe str. Calea leșilor 7, mun. Chișinău, care îi aparține cu drept de proprietate
lui Chițanu Constantin, conform contractului de vînzare-cumpărare din 09.10.2013,
fară consimțământul ultimului, a schimbat lacătul de la ușa de la intrare în apartamentul
sus menționat și la cerințele proprietarului Chițanu Constantin a refuzat să părăsească
locuința.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Valentina Dobroviceanu-
Mutavci în numele inculpatului Tomșa Victor și procurorul în Procuratura sect.
Buiucani, mun. Chișinău, Elena Pruneanu.
3.1.Avocatul inculpatului, Valentina Dobroviceanu-Mutavci, a solicitat admiterea
apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri prin care
Tomșa Victor să fie achitat în baza art. 179 alin. (1) Cod Penal din motivul că, fapta
lui nu întrunește elementele infracțiunii.
În susținerea apelului, a invocat următoarele:
- în cadrul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de bănuit, Tomșa Victor a
declarat că, a avut în proprietate ap. 20 din str. Calea leșilor 7, mun. Chișinău în
perioada de timp 1996 până în anul 2003. Ulterior, apartamentul dat a fost vîndut fictiv
1
cet. Drozdova Ludmila, după care Tomșa Victor găsește un alt cumpărător care i-a
întors banii celei din urmă. În anul 2007 pentru a nu achita dobînda la persoane fizice
a hotărît să răscumpere apartamentul dat prin ipotecă, înregistrat pe numele cet. Vataru
Iurie, care îi este fin de cununie. În perioada anilor 1996-2013 a locuit doar el cu familia
sa în apartamentul dat și a construit anexele la apartament;
- la data de 01.10.2013 în baza unui titlu executoriu de către executorul
judecătoresc Tomșa Victor a fost evacuat din acest apartament. La acel moment
proprietar era Bubuioc Tamara. Despre faptul că, Bubuioc Tamara a înstrăinat
apartamentul el nu știa. Toate bunurile lui personale au rămas în apartament;
- la data de 12.11.2013 a deteriorat lacătul de la ușa de la intrare a apartamentului
și în baza încheierii Judecătoriei Buiucani din 01.11.2013 a pătruns în apartament. A
doua zi a venit proprietarul care nu s-a prezentat și nici nu a prezentat careva acte, l-a
întrebat în baza la ce document a pătruns în apartament și atunci el i-a făcut cunoștință
cu încheierea respectivă a Judecătoriei Buiucani, iar ultimul a plecat. Peste cîteva zile
au venit colaboratorii de poliție împreună cu aceiași persoană care i-au prezentat o altă
încheiere a instanței de judecată, prin care este anulată încheierea ulterioară. În aceiași
zi, Tomșa Victor a părăsit apartamentul.
3.2. Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care
inculpatul Tomșa Victor să fie recunoscut culpabil în baza art. 179 alin. (1) Cod Penal
și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- sentința instanței de fond este prea blîndă, nu corespunde personalității celui
vinovat, o consideră nefondată sub aspectul blîndeții pedepsei întrucît nu corespunde
circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă
inculpatul;
- instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cazului și pericolului social pe
care inculpatul îl prezintă, nefiind luate în considerație nici împrejurările de fapt în care
a fost comisă infracțiunea și personalitatea inculpatului Tomșa Victor, care nu s-a
prezentat nici la o ședință de judecată, știind cu certitudine că, în privința lui a fost
inițiată o cauză penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015,
au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procuror și avocatul
Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului Tomșa Victor, cu menținerea
sentinței.
4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de fond
cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma
admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la
declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă
situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Tomșa Victor încadrarea
juridică corespunzătoare, și anume art. 179 alin. (1) Cod Penal - violarea de domiciliu,
adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane
fără consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei.
Vina inculpatului fiind dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- declarațiile părții vătămate Constantin Chițanu;
- declarațiile martorului Nicolae Matei;
2
- ordonanța de pornire a urmăririi penale din 04.12.2013;
- cererea privind pornirea urmăririi penale;
- extrasul din Registrul bunurilor imobile care confirmă că, proprietar al ap. 20
din str. Calea Ieșilor 7, mun. Chișinău, este Constantin Chițanu.
Instanța de apel a constatat că, în baza probelor administrate la cauza penală,
cercetare în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și verificate în ședința de
judecată în instanța de apel se rețin în acțiunile inculpatului Tomșa Victor întrunirea
laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu, exprimată prin pătrunderea și
rămînerea ilegală în apartamentul nr. 20 de pe str. Calea leșilor 7, mun. Chișinău, care
aparține cu drept de proprietate lui Chițanu Constantin.
La fel, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente declarațiile
părții vătămate Chițanu Constantin care a indicat că, după procurarea apartamentului
nr. 20 din str. Calea leșilor 7, mun. Chișinău în baza contractului de vînzare-cumpărare
nr. 4771 din 09.10.2013, a schimbat lacătul, însă vechiul proprietar l-a deteriorat
intrând în apartament nedorind să-l părăsească. Astfel, inculpatul ne avînd dreptul
legal de a pătrunde și a rămîne ilegal în apartamentul în cauză, acțiunile acestuia au
căzut sub incidența legii penale, și anume art. 179 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel verificînd legalitatea individualizării pedepsei penale în privința
inculpatului Tomșa Victor a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,
de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori
agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Totodată, instanța de apel a notat că, fapta săvîrșită de inculpatul Tomșa Victor
prezintă un grad relativ de pericol social avînd în vedere împrejurările și modalitatea
de comitere, iar din aceste considerente instanța de judecată a apreciat că, pedeapsa
penală aplicată de către prima instanță inculpatului pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod Penal, sub formă de amendă în mărime de 300
unități convenționale este o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului
pedepsei penale stabilit la art. 61 Cod Penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului Tomșa Victor, prin care
solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
hotărîri prin care Tomșa Victor să fie achitat în baza art. 179 alin. (1) Cod Penal din
motivul că, fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd argumente similare
ca și în cererea de apel.
Referință pe marginea recursului ordinar declarat de către avocatul
Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului Tomșa Victor a depus
procurorul prin care solicită a declara inadmisibil recursul, deoarece conform
prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice
temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de
drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de
instanță ce duce la casarea gotărîrii, însă, recurentul a solicitat reaprecierea probelor
ceea ce nu constituie temei de casare a hotărîrilor atacate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele din dosarul cauzei, ținînd seama de opinia expusă în referință, Colegiul
3
penal consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot
fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei
instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile în care nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Colegiul penal, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei și
decizia instanței de apel care este recurată, constată că instanța de apel și-a motivat
decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8)
Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care
au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de inculpat.
La fel, Colegiul reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia
hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor
din dosar, ajungînd la concluzia corectă de menținere a sentinței instanței de fond care
este expusă desfășurat și argumentat în pct. 4.1 din prezenta decizie.
Or, în fapt, hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare corespund tuturor
prevederilor legii de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate
argumentele invocate de inculpat în apel, specificînd motivele pe care și-a întemeiat
soluția adoptată, la caz, de respingere a apelului declarat de inculpat, pronunțînd o
hotărîre legală.
Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a
probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererea de recurs ține de
starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și
apel. Prin urmare, Colegiul penal reține că regula generală desprinsă din dispozițiile
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului
ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau
face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.
Așa dar, pornind de la temeiul invocat de recurent: pct. 8) din alin. (1) al art. 427
Cod de procedură penală, Colegiul relevă că, potrivit dispoziției punctului respectiv:
„hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite
elementele infracțiunii", însă acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea
cauzei, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.
La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a
elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea
4
persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau
subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
În acest aspect, Colegiul verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma
opiniei recurentului constată că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la
dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute în
procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, cît ale apărării atît și
ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Tomșa Victor în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal să fie justă și întemeiată.
După cum rezultă din teoria dreptului penal, latura obiectivă a violării de
domiciliu include fapta prejudiciabilă care ia forma acțiunii sau inacțiunii -
pătrunderea fără consimțămîntul victimei, rămînerea ilegală, refuzul de a-l părăsi, la
cererea victimei.
În speță cert s-a constatat că partea vătămată Chițanu Constantin după procurarea
apartamentului nr. 20 din str. Calea Ieșilor 7, mun. Chișinău, în baza contractului de
vînzare-cumpărare nr. 4771 din 09.10.2013, a schimbat lacătul, însă inculpatul, fiind
vechiul proprietar, l-a detereorat și a pătruns ilegal fără consimțămîntul părții vătămate
în apartamentul acestuia, refuzînd de a părăsi domiciliul la cererea acestuia, fapt
confirmat prin declarațiile martorului Matei Nicolae.
În sensul dat, Colegiul penal reține că prin acțiunile sale inculpatul a realizat
latura obiectivă a infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, adică pătrunderea sau
rămînerea ilegală în domiciliul, fără consimțămîntul victimei, refuzul de a-l părăsi, la
cererea victimei.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.179 Cod penal se caracterizează
prin intenție directă, motivul infracțiunii poate fi diferit.
Referitor la nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Tomșa Victor,
Colegiul penal o va aprecia ca fiind o tactică de apărare a inculpatului, avînd intenția
de a se eschiva de la răspunderea penală, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei
au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în comiterea
infracțiunii nominalizate.
La aplicarea pedepsei instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al
infracțiunii comise, persoana inculpatei, circumstanțele atenuante și agravante ale
cauzei, aplicîndu-i acesteia o pedeapsă echitabilă, respectîndu-se prevederile art. 6, 7,
61, 75 Cod penal.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia
instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiul
invocat de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu
persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția
inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dobroviceanu-
Mutavci Valentina în numele inculpatului Tomșa Victor, împotriva deciziei
5
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, în cauza penală în
privința lui Tomșa Victor Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțarea integrală la 30 martie 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6