1ra-147/2016 — art.217/1 alin.3 și 322 alin.1 CP

1ra-147/2016 — art.217/1 alin.3 și 322 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-147/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Stancu Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 16 septembrie 2015, în cauza penală, privindu-l pe:

Stancu Petru Gheorghe, născut la

16.02.1980, originar și domiciliat

sat. Colibași, r-nul Cahul.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 21.10.2014 – 07.05.2015;

Instanța de apel: 28.05.2015 – 16.09.2015;

Instanța de recurs: 19.11.2015 – 10.02.2016.

A C O N S T A T A T :

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat: în baza art. 217/1 alin. (3)

lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita orice activitate legată de circuitul substanțelor

narcotice pe un termen de 3 ani; în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul,

parțial, al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă de 6 ani

1 lună închisoare, cu privarea de dreptul de ocupa anumite funcții sau de a

exercita orice activitate legată de circuitul substanțelor narcotice pe un

termen de 3 ani.

1

În conformitate cu art. 85 Cod penal, instanța de judecată a adăugat,

parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 decembrie

2007, stabilindu-i definitiv inculpatului o pedeapsă de 12 ani 9 luni închisoare,

cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de

ocupa anumite funcții sau de a exercita orice activitate legată de circuitul

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Stancu Petru Gheorghe, aflându-se în incinta blocului de carantină al

Penitenciarului nr.6 din or. Soroca și într-o perioadă nedeterminată de timp,

până la 05 noiembrie 2013, a păstrat pe teritoriul penitenciarelor și a

transportat ilegal 0,18 grame de marihuană, cu scopul transmiterii lor

deținuților, fiind depistate în cadrul perchiziției efectuate de către

colaboratorii penitenciarului în jurul orelor 16:25.

Tot el, Stancu Petru Gheorghe, la 05 noiembrie 2013, având intenția de a

transmite substanțe narcotice din Penitenciarul nr. 11 din mun. Bălti

condamnaților deținuți în penitenciarul nr.6 din or. Soroca, nu a predat

benevol și a tăinuit de la control un pachet de formă cilindrică cu masă

vegetală uscată și mărunțită în cantitate de 0,18 grame, prin ascunderea ei

într-un loc nedeterminat.

Conform raportului de expertiză nr.7825 din 17 septembrie 2014 masa

vegetală ridicată de la Stancu Petru reprezintă marihuană în stare uscată care

face parte din categoria substanțelor narcotice.

Potrivit Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și a cantităților

acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 32 ianuarie 2006, s-a

stabilit că marihuană în stare uscată în cantitate de 0,18 grame reprezintă

proporții mici.

apel inculpatul Stancu P., solicitând casarea acesteia, invocînd următoarele

argumente:

- nu a comis faptele incriminate, dosarul fiindu-i intentat ilegal;

- nu este de acord cu termenul pedepsei stabilit.

2015, a fost respins apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și a ajuns la

concluzia privind vinovăția inculpatului Stancu Petru în săvârșirea

2

infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. e) și 322 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

ajungînd la concluzia justă privind vinovăția inculpatului, care se confirmă

prin probele acumulate la dosar, cercetate în instanța de fond și verificate în

instanța de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de către instanța

de fond în baza art. 217/1 alin. (3) lit. e) Cod penal "păstrarea și

transportarea ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșite în scop de înstrăinare,

pe teritoriul penitenciarelor" și în baza art. 322 alin. (1) Cod penal

"încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciar a substanțelor cu efect narcotizant".

Instanța de apel a conchis că argumentele invocate în apelul declarat

privind condamnarea ilegală a inculpatului și calificarea incorectă a acțiunilor

acestuia, sînt neîntemeiate și sunt combătute prin următoarele probe

acumulate la materialele dosarului, cercetate și verificate în cadrul examinării

cauzei: proces-verbal de cercetare la fața locului din 05.11.2013, prin care a

fost cercetat blocul administrativ al Penitenciarului nr.6 din or. Soroca și au

fost ridicate substanțele narcotice (f. d. 41-42 vol. I); ordonanță de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 21.11.2013

prin care s-a dispus recunoașterea drept corp delict și anexarea la materialul

R-1 978 din 21.11.2013, masa vegetală de culoare verde, bine farîmițată,

împachetată într-o sacoșă de polietilenă transparentă sigilată cu ștampila

expertului judiciar și confirmată cu semnătura acestuia, care potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică nr.7217 din 20.11.2013 este

marihuană cu cantitatea de 0,18 grame (f. d. 43 vol. I); proces-verbal de

cercetare la fața locului din 29.09.2014 prin care a fost cercetată încăperea

carantinei Penitenciarului nr.6 din or. Soroca prin care s-a stabilit că deținuții

din carantină nu au acces cu toată masa de condamnați din penitenciar și nu

sunt careva ascunzișuri pentru tăinuirea obiectelor interzise (f. d. 47 vol. I);

raport de expertiză nr.7825 din 17.09.2014 prin care s-a constatat, că masa

vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, depistată și ridicată la data de

05.11.2013 în urma percheziției de la deținutul Stancu P. este marihuană, care

face parte din categoria substanțelor narcotice și cantitatea constituie 0,18

grame (f. d. 56-57 vol. I); declarațiile martorului Scutte E. din 13.02.2014

conform cărora s-a stabilit, că activează în calitate de supraveghetor la

Penitenciarul nr.6 din or. Soroca, în anul 2013, data nu o ține minte, deținutul

3

Stancu P. era în carantină împreună cu alți deținuți, în acea zi acolo s-a

înfăptuit o percheziție, în timpul acesteia colaboratorii penitenciarului au

observat cum condamnatul Stancu P. a introdus ceva în cavitatea bucală,

colaboratorii penitenciarului au încercat forțat să scoată obiectul din gură,

obiect care a căzut la podea, acesta era de formă sferică învelită în folie de

culoare argintie și fiind desfăcut s-a stabilit a fi o masa vegetală cu miros

specific de cînepă. Stancu P. a fost condus la ofițerii din secția de serviciu.

Martorul a menționat, că condamnații din carantină nu puteau contacta cu alți

deținuți din penitenciar (f. d. 230-231 vol. I); declarațiile martorului Melnic I.

din 13.02.2015 care sunt analogice cu cele depuse de martorul Scutte E. (f.d.

233-234 vol. I); declarațiile martorului Grosu A. din 13.02.2015 care sunt

similare cu cele ale martorilor Scutte Eldor și Melnic I. (f.d. 236-237 vol. I);

declarațiile martorului Blanari Iurii din 10.04.2015 conform cărora s-a

stabilit, că el a fost etapat împreună cu Stancu P. nu ține minte în ce lună, dar

era în anul 2014. El nu cunoaște nimic despre faptul deținerii de către Stancu

P. a substanțelor narcotice. Susține că în carantină nu e posibil de transmis

substanțe narcotice de către ceilalți condamnați care se află în penitenciar. De

fiecare dată cînd are loc etaparea condamnaților dintr-un penitenciar în altul

se efectuează percheziție în carantină (f.d. 14-15 vol. II).

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel a

stabilit că prin sentința pronunțată, instanța de fond a respectat prevederile

legale relevante, individualizând corect pedeapsa stabilită inculpatului.

2015, împotriva acesteia a declarat recurs ordinar inculpatul, solicitînd

pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa, invocînd în acest sens

următoarele argumente:

- concluziile instanțelor ierarhic inferioare privind vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor incriminate, sunt bazate pe presupuneri, deoarece

probe directe care ar confirma vinovăția inculpatului, la materialele dosarului

nu se conțin;

- percheziția în cadrul căreia au fost depistate substanțele narcotice, a

fost efectuată cu încălcări procesule: în lipsa martorilor și fără înregistrare

video;

- nu a fost stabilit faptul cine era deținătorul substanțelor narcotice

depistate;

- colaboratorul instituției penitenciare, audiat în calitate de martor nu a

explicat cui aparțineau substanțele narcotice;

- nu a fost stabilit faptul cui urmau a fi înstrăinate substanțele narcotice.

4

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Instanța de recurs atestă că, deși recurentul nu invocă expres vreun

temei de drept din cele prevăzute art. 427 alin.(1) Cod penal, însă

argumentele recursului sunt axate pe modul de apreciere al probelor,

deoarece recurentul consideră, că la materialele cauzei penale nu sunt anexate

probe care ar confirma vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent, se

încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, care prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului,

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă:

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd

nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante

ale infracțiunii.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Instanța de recurs ordinar constată, că prima instanță și instanța de apel,

au constatat faptele săvîrșite de inculpat, reieșind din probele acumulate la

materialele cauzei, cărora le-au dat apreciere potrivit prevederilor art.101

5

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind

condamnarea inculpatului Stancu Petru, deoarece în acțiunile lui sunt

întrunite elementele infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. e) și

322 alin. (1) Cod penal.

Mai mult ca atît, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor de

către instanțele ierarhic inferioare, însă motivele de reapreciere a probelor,

nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărîrii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărîrii instanței de fond,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, astfel, constatîndu-se lipsa

în cauza examinată a erorilor de drept, prevăzute în calitate de temei de

casare, stipulat în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal de asemenea consideră neîntemeiate argumentele

inculpatului cu privire la nulitatea procesului-verbal privind efectuarea

percheziției, înfăptuită în cadrul urmăririi penale, deoarece aceste solicitări

n-au fost motivate în textul apelului, nici în cadrul examinării apelului de către

instanță.

Totodată Colegiul menționează în acest sens că potrivit prevederilor art.

251 alin.(4) Cod de procedură penală încălcarea oricărei alte prevederi legale

decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în

cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale – cînd partea i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în

instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

instanță.

Reieșind din aceste prevederi legale, Colegiul penal conchide că

solicitarea inculpatului privind declararea nulității procesului - verbal privind

efectuarea percheziției nu poate constitui temei pentru declararea nulității

actului de procedură menționat, deoarece nulitatea acestuia n-a fost solicitată

de către inculpat în ordinea și termenii prevăzuți de legislație.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că temeiul invocat de

recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

6

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Stancu Petru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 septembrie

2015, în cauza penală privindu-l pe Stancu Petru Gheorghe, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 martie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

7