4-1re60/2016 — art. 302 alin. 1 CP

4-1re60/2016 — art. 302 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.4-1re-60/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate de

avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatei Bostan Ana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie

2015, în cauza penală în privința lui

Bostan Ana Tudor,

născută la 22 iunie 1975, originară din s. Ciuciuleni, r-nul Nisporeni,

domiciliată în or. Ialoveni, str. Ștefan cel Mare, nr. 25.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 09 ianuarie 2015 - pînă la 09 martie 2015 (instanța de fond);

2.de la 30 martie 2015 - pînă la 27 aprilie 2015 (instanța de apel);

3.de la 21 iulie 2015 – pînă la 08 decembrie 2015 (instanța de recurs

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală Bostan Ana a fost

condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 11 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

scopul obținerii unui folos material, în perioada octombrie 2013 – februarie 2014,

a determinat-o pe Bucur Maria să practice cerșetoria în or. Kazani din Federația

Rusă.

Pentru realizarea scopului urmărit, Bostan Ana a ajutat-o pe pătimită

la perfectarea pașaportului și procurarea biletului pentru călătorie, după care

Bucur M. la 07 februarie 2014 s-a deplasat în or. Kazani din Federația Rusă,

unde a fost asigurată de către inculpată cu spațiu locativ și sub supravegherea

ultimei a practicat cerșetoria, iar o parte din sumele bănești pe care le obținea le

1

transmitea acesteia.

Suduc în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

noi hotărîri prin care lui Bostan Ana să-i fie numită o pedeapsă sub formă de

amendă în sumă de 300 unități convenționale, argumentînd că instanța de fond

i-a stabilit inculpatei o pedeapsă inechitabilă și extrem de aspră, fără a ține cont

de faptul că aceasta a recunoscut vina integral, are la întreținere doi copii minori

și este atrasă pentru prima dată la răspundere penală.

2015, apelul a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la

amendă în sumă de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

probelor și circumstanțelor cauzei, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a

inculpatei în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Cît privește pedeapsa stabilită lui Bostan Ana, instanța de apel a conchis

că argumentele invocate de apelant în acest sens sunt întemeiate, menționînd că

la stabilirea categoriei și cuantumului pedepsei nu a fost acordată deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

Totodată, Curtea de Apel a statuat că circumstanțele atenuante ale cauzei

precum și personalitatea inculpatei, permit instanței de a aplica acesteia o

pedeapsă non privativă de libertate sub formă de amendă, pedeapsă care

concordă atît principiului proporționalității cît și scopului prevăzut de art. 61

alin. (2) Cod penal.

contestat-o acuzatorul de stat care a solicitat casarea acesteia cu menținerea

sentinței, invocînd că instanța de apel i-a stabilit lui Bostan Ana o pedeapsă

inechitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii comise de aceasta, care nu va

atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

08 decembrie 2015, recursul declarat a fost admis, casată total decizia instanței

2

de apel cu menținerea sentinței primei instanțe.

sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțînd o nouă hotărîre prin care

Bostan Ana a fost condamnată la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, Curtea de Apel și-a argumentat succint soluția, pe cînd concluzia

instanței de fond la acest capitol referitor la faptul că reeducarea și corectarea

inculpatei este posibilă numai în condițiile izolării de societate este justă și

legală, deoarece unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, iar aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă pentru infracțiunea comisă de inculpată,

reieșind din gravitatea faptei efectiv săvîrșite și consecințele survenite pentru

partea vătămată, nu este oportună.

a declarat recursuri în anulare avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatei,

care, invocînd prevederile art. 452-453 și 456-457 Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de recurs și menținerea deciziei instanței de

apel, pe motiv că instanța de recurs neîntemeiat a admis recursul acuzatorului

de stat menținînd pedeapsa stabilită prin sentința instanței de fond, care este

extrem de aspră și inechitabilă în raport cu gravitatea faptei săvîrșite.

În argumentarea recursurilor declarate recurentul a invocat următoarele:

- aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de CoEDO, această concluzie fiind sprijinită de

jurisprudența CEDO cauza Shvydka vs Ucraina;

- instanța de recurs a reținut o altfel de situație decît cea stabilită prin

rechizitoriu, constatînd din oficiu o circumstanță agravantă prevăzută la art. 77

alin. (1) lit. b) Cod penal;

- decizia contestată este în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (4), 61

alin. (2) Cod penal și regula nr. 6 din Recomandarea nr. R (92)16 a Comitetului

de miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra

sancțiunilor aplicate în comunitate din 19.10.1992;

- ținînd cont de principiul prevăzut în art. 4 Cod penal –umanismul legii

penale, cît și art. 61 Cod penal, nu era rațional ca Bostan Ana să execute

real pedeapsa stabilită de 1 an și 11 luni închisoare, în privința acesteia fiind

3

aplicabile prevederile art. 90 Cod penal;

- instanța de fond și recurs constatînd în hotărîrile adoptate că din

materialele cauzei în acțiunile inculpatei se întrevede o altă componență de

infracțiuni mult mai gravă decît cea sub care aceasta a fost pusă sub învinuire

nu u ținut cont de practica Curții Europene potrivit căreia ”statul este cel care

trebuie să își asume erorile comise de parchet sau de instanța de judecată și că

acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate cauza Ștefan vs

România din 06.04.2010 și explicațiile date în pct. 76 din hotărîrea Curții

Constituționale din 14.05.2015.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor în

anulare declarate, considerînd că acestea urmează a fi declarate inadmisibile pe

motiv că sunt vădit neîntemeiate, deoarece recurentul își motivează recursul pe

dezacordul cu modalitastea de individualizare a pedepsei, temei ce nu se

conține în prevederile art. 453 Cod de procedură penală, astfel că criticile

formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate în

scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei.

raport cu actele cauzei Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit alin. (3) art. 456 Cod de procedură penală, în cazul constatării

condițiilor prevăzute la art. 432 alin. (2), completul format din 5 judecători este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului înaintat prin decizie

motivată adoptată în unanimitate.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art. 6 pct. 44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată

4

o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul reiterează că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade

sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care

a afectat hotărîrea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă din textul recursurilor în

anulare declarate, că autorul invocă afectarea hotărârilor judecătorești adoptate

în prezenta cauză de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea art. 6§1 și

6§3 al Convenției –dreptul la un proces echitabil și anume prin faptul că: instanța

de recurs în decizia adoptată a reținut o altfel de situație decît cea stabilită prin

rechizitoriu, constatînd din oficiu o circumstanță agravantă prevăzută la art. 77

alin. (1) lit. b) Cod penal, astfel că i-a stabilit lui Bostan Ana o pedeapsa fără a ține

cont de faptul că în speță sunt stabilite un cumul de circumstanțe atenuate, iar

infracțiunea în baza căreia aceasta a fost condamnată prevede și pedepse

alternative – amenda și munca neremunerată.

Asupra criticilor invocate de recurent, în sensul art. 6 CEDO – încălcarea

dreptului la un proces echitabil, Colegiul menționează că, în norma vizată și

pretinsă a fi încălcată de către instanța de recurs ordinar, sînt instituite o serie de

garanții privitoare la modul de desfășurare a procesului, inclusiv în materie

penală, garanții care sînt prevăzute în cuprinsul textului art.6 al Convenției, adică

-garanții explicite, precum și cele ce se deduc indubitabil din ansamblul

reglementării, adică garanții implicite.

Prin urmare, termenii art. 6§1 din Convenție consacră în mod explicit o

serie de garanții a căror importanță este considerabilă; astfel, orice persoană are

dreptul la un tribunal instituit prin lege, care trebuie să fie independent și

imparțial; de asemenea orice justițiabil are dreptul de a fi judecat într-un termen

rezonabil, fiind precizată necesitatea judecării cauzei sale în mod echitabil.

Totodată, din dispoziția art. 6 al Convenției se atestă și garanțiile implicite

ale desfășurării unui proces echitabil și constau în „egalitatea armelor”,

„respectarea principiului contradictorialității”, „motivarea hotărîrilor” „dreptul

5

acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria sa încriminare”,

”dreptul de-a fi informat, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa”.

Din conținutul recursului în anulare, Colegiul penal reține că, deși autorul

invocă încălcarea prevederilor art. 6§1, 6§3 al Convenției, însă critică decizia

instanței de recurs ordinar sub aspectul aprecierii probelor și a circumstanțelor

cauzei, nefiind deacord cu pedeapsa stabilită și modul de executare a acesteia,

însă în viziunea instanței de recurs în anulare, argumentele invocate în sensul

menționat, nu cad sub incidența încălcării garanțiilor prevăzute la art. 6§1 și art.

6§3 al Convenției și poartă doar un caracter deghizat, avîd scopul redeschiderii

procesului penal.

Referitor la argumentul avocatului Arhiliuc Ion precum, că aplicarea unei

pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor omului

protejate de CoEDO, fiind menționată cauza Shvydka vs Ucraina, Colegiul

reține că cauza nominalizată de recurent este irelevantă speței, or, Curtea a

constatat încălcarea art. 10 – dreptul la libera exprimare și art. 2 protocolul 7 –

dreptul la nivel dublu de jurisdicție, iar referitor la pedeapsa aplicată Curtea a

considerat că ”măsura aplicată reclamantei a urmărit un scop legitim de a

proteja ordinea publică și drepturile participanților. Rămâne de investigat dacă

aceasta a fost ”necesară într-o societate democratică” pentru a atinge acest

obiectiv”. Astfel, în cauza Shvydka vs Ucraina, Curtea nu a constatat că prin

pedeapsa aplicată reclamantei, acesteia i-au fost violate careva drepturi protejate

de Convenție.

Critica invocată de recurent precum că instanța de recurs a reținut o altă

situație decît cea stabilită prin rechizitoriu, constatînd din oficiu o circumstanță

agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. b) Cod penal, este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă.

La acest capitol, instanța de recurs în anulare specifică că, potrivit lit. a)

alin. (2) art. 435 Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar este în

drept să adopte decizii prin care poate menține o hotărîre a primei instanțe, cînd

apelul a fost greșit admis, fapt incident și în prezenta speță, deoarece instanța

de apel la adoptarea soluției în latura penală în partea stabilirii pedepsei a

neglijat prevederile art. 1 alin (2) Cod de procedură penală și art. 61 alin. (2) Cod

penal și fără a lua în considerație că instanța de fond și-a argumentat minuțios

6

și detaliat concluzia privind aplicarea celei mai aspre pedepse din numărul celor

alternative așa cum prevede art. 75 alin. (2) Cod penal, greșit a admis apelul

apării pronunțând o hotărîre pripită și absolut nemotivată.

Analizînd textul sentinței menținute prin decizia Colegiului lărgit din 08

decembrie 2015, se constată că în fapta descrisă de instanța de fond ca fiind

comisă de Bostan Ana, nu a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută la

art. 77 alin. (1) lit. b) Cod penal, prin urmare aceasta nu a constatat o altă faptă

și nici nu a reținut careva circumstanțe agravante în privința lui Bostan A., or

instanța de recurs ordinar ținînd cont de explicațiile date în pct. 31 al Hotărîrii

Plenului CSJ nr. 9 din 30.10.2009 ”Cu privire la judecarea recursului ordinar

în cauza penală ” doar și-a motivat soluția adoptată, argumentînd din care

considerente a menținut sentința primei instanțe .

Argumentul apărării precum că decizia recurată este în contradicție cu

prevederile art. 16 alin. (4), 61 alin. (2) Cod penal și regula nr. 6 din

Recomandarea nr. R (92)16 a Comitetului de miniștri către statele membre

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate din

19.10.1992 la fel urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece pedeapsa stabilită

condamnatei de instanța de fond și menținută prin decizia Colegiului lărgit al

Curții Supreme de Justiție este legală, echitabilă și proporțională faptei comise

de către Bostan Ana.

De rînd cu cele menționate Colegiul reține și pct. 30 din Recomandarea

sus menționată conform căreia ”Impunerea și executarea sancțiunilor și

măsurilor aplicate în comunitate trebuie să urmărească scopul de a dezvolta la

delincvent sensul responsabilităților sale față de societate și în special față de

victimă sau de victime.”

Rezumînd cele menționate Colegiul conchide, că în speță nu s-au constatat

careva contradicții între decizia contestată și normele de drept la care se face

referire în recurs.

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiat și următorul argument al

recurentului potrivit căruia, nu era rațional ca Bostan Ana să execute real

pedeapsa închisorii stabilite urmînd a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

or, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

7

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de

generalizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), continuînd operațiunea de

individualizare cu privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea

condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvîrșirea faptei, după săvîrșirea ei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la

această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Revenid la speța supusă judecării Colegiul penal constată că atît

instanța de fond cît și cea de recurs ordinar și-au argumentat detaliat soluțiile

adoptate invocînd motive clare din care considerent au ajuns la concluzia că

pedeapsa închisorii numită lui Bostan A. va atinge scopul și va restabili

echitatea socială.

Ținînd cont de cele menționate Colegiul conchide că alegațiile recurentului

privind dezacordul cu categoria și termenul de pedeapsă stabilit condamnatei,

8

precum și modul de executare a acesteia sunt neîntemeiate și nu cad sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărîrea atacată.

La fel urmează a fi respins ca fiind declarativ argumentul menționat în

recurs prin care se tinde că instanța de fond și cea de recurs constatînd că în

acțiunile inculpatei se întrevede o altă componență de infracțiuni mult mai

gravă decît cea sub care aceasta a fost pusă sub învinuire nu a ținut cont de

practica Curții Europene potrivit căreia ”statul este cel care trebuie să își asume

erorile comise de parchet sau de instanța de judecată și că acele erori nu trebuie

reparate în detrimentul persoanei vizate cauza Ștefan vs România din 06.04.2010

și explicațiile date în pct. 76 din hotărîrea Curții Constituționale din 14.05.2015.

În acest context Colegiul relevă, că în decizia instanței de recurs este

indicat că ”(...) deși din materialele cauzei în acțiunile inculpatei se întrevede o altă

componență de infracțiune mult mai gravă decît cea sub care aceasta a fost pusă sub

învinuire, în care au fost implicate și alte persoane, însă, ținînd cont de prevederile

art. 325 Cod de procedură penală (limitele judecării cauzei), judecarea cauzei se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate prin rechizitoriu. Astfel, instanța de judecată nu are

competența de a interveni în acest sens”.

Altfel spus instanța de recurs conducîndu-se de prevederile art. 26 și 325

Cod de procedură penală și ținînd cont de limitele învinuirii formulate prin

rechizitoriu a condamnat-o pe Bostan Ana pentru infracțiunea prevăzută de art.

302 alin. (1) Cod penal, adică pentru cea care a fost pusă sub învinuire, astfel că

nu există nici un temei de a considera că în speță, instanța ierarhic superioară a

reparat eroarea comisă de organul de urmărire penală în detrimentul lui Bostan

Ana.

Generalizînd cele expuse la caz, instanța de recurs în anulare constată că

hotărîrea contestată prin care a fost menținută sentința instanței de fond nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și

aceste hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile capătă putere de

lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării

cauzei penale ori redeschiderii acesteia, deoarece principiul securității

raporturilor juridice, consfințit în articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca,

9

atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea în acest sens

hotărârea Brumărescu vs România din 28 octombrie 1999).

Așadar, Colegiul penal conchide că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de fond și

recurs, care ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză ce ar afecta

hotărîrile irevocabile, iar existența unei alte păreri a apărării asupra aceleiași

probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

Luînd în considerație concluziile menționate mai sus, se impune

inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de către avocatul Arhiliuc

Ion în numele condamnatei Bostan Ana, ca fiind vădit neîntemeiate

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Arhiliuc

Ion în numele condamnatei Bostan Ana, împotriva deciziei Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie 2015, în cauza penală în

privința lui Bostan Ana Tudor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

10