1ra-1089/2015 — art. 302 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 09 martie 2015, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 11 luni închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Bostan Ana, urmărind scopul obținerii unui folos material, în perioada octombrie 2013 – februarie 2014, a determinat-o pe Bucur Maria să practice cerșetoria în or. Kazani din Federația Rusă. În vederea realizării scopului propus, Bostan Ana a ajutat-o pe partea 1 vătămată să-și perfecteze pașaportul și să-și procure bilet pentru călătorie, după care Bucur M. la 07 februarie 2014 s-a deplasat în or. Kazani din Federația Rusă, unde a fost asigurată de către inculpată cu loc de trai și sub supravegherea ultimei a practicat cerșetoria, iar o parte din sumele bănești pe care le obținea le transmitea acesteia.

Sentința a fost contestată cu apel de către avocatul Marian Suduc în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Bostan Ana să-i fie numită o pedeapsă sub formă de amendă în sumă de 300 unități convenționale. În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că prima instanță i-a stabilit inculpatei o pedeapsă inechitabilă și extrem de aspră, fără a ține cont de faptul că aceasta a recunoscut vina integral, are la întreținere doi copii minori și este atrasă pentru prima dată la răspundere penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2015, apelul a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la amendă în sumă de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei. În rest sentința a fost menținută.

Curtea de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a inculpatei în săvîrșirea infracțiunii incriminate. Cît privește pedeapsa stabilită lui Bostan Ana, instanța de apel a conchis că argumentele invocate în apelul avocatului Suduc Marian în acest sens sunt întemeiate, menționînd că la stabilirea categoriei și cuantumului pedepsei nu a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal. În continuare, Colegiul penal a relevat că ținînd cont de toate circumstanțele cauzei de personalitatea inculpatei, care pentru prima dată este atrasă la răspundere penală, a recunoscut vina, are la întreținere doi copii minori, cît și lipsa circumstanțelor agravante, permit instanței de a aplica acesteia o pedeapsă non privativă de libertate sub formă de amendă, pedeapsă care 2 concordă atît principiului proporționalității cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită, casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței instanței de fond și emiterea unei încheieri interlocutorii în privința procurorului care a condus urmărirea penală și a susținut acuzarea în instanța de fond. În argumentarea cererii de recurs procurorul a menționat următoarele: - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - pedeapsa aplicată inculpatei este inechitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii comise de aceasta; - instanța de apel nu și-a motivat soluția de numire a unei pedepse sub formă de amendă; - Curtea de Apel nu a ținut cont de faptul că inculpata nu este angajată în cîmpul muncii și nu are surse stabile de venit care i-ar permite să se abțină de la comiterea unor noi infracțiuni.

În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, Bostan Ana a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia pe motiv că argumentele invocate de recurent nu au suport probator și contravin materialelor cauzei. Totodată s-a invocat că pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel a fost executată, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numeralului din 28.04.2015.

Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. 3 Revenind la textul recursului declarat de procuror, Colegiul lărgit reține că recurentul invocă drept temei de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume se menționează că, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale. În esență, partea acuzării critică decizia instanței de apel privitor la stabilirea pedepsei sub formă de amendă, din considerentul că concluziile instanței de apel în această parte sunt greșite, iar pedeapsa stabilită este neproporțională cu gravitatea faptei efectiv săvîrșite (nu nemijlocit a infracțiunii incriminate) și consecințele care au survenit, neconforme scopului legii penale, principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale. În atare circumstanțe, avînd în vedere că autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, Colegiul lărgit nu se va pronunța asupra acestor aspecte, dar va analiza alegațiile recurentului în privința hotărîrii instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei. Din materialele cauzei rezultă că Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal. Sancțiunea articolului nominalizat prevede amendă de la 300 la 1000 unități convenționale, sau închisoare de pînă la 3 ani. Casînd sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțînd o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, Curtea de Apel argumentîndu-și succint soluția, a concluzionat că prima instanță nu a ținut cont pe deplin de toate circumstanțele cauzei precum și de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal. Instanța de recurs reține că concluzia primei instanțe precum că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă numai în condițiile izolării de societate este justă și legală, deoarece unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, iar aplicarea unei pedepse sub formă de amendă pentru infracțiunea comisă de inculpată, reieșind din gravitatea faptei efectiv săvîrșite și consecințele survenite pentru partea vătămată, nu este oportună. Acțiunile criminale ale inculpatei au generat consecințe grave pentru 4 partea vătămată. Astfel, din cauza comportamentului insuportabil al inculpatei, partea vătămată a fost nevoită să abandoneze munca impusă de cerșetorie, fiind privată atît de actele de identitate, cît și de mijloace de existență, aflîndu-se într-o țară străină. În acest context Colegiul penal mai menționează că analizînd textul sentinței se constată că, la stabilirea pedepsei instanța de fond, ținînd cont de cerințele art. 75 alin. (2) Cod penal, și-a argumentat motivat soluția adoptată, invocînd motive concrete din care considerent a ajuns la concluzia că o pedeapsa mai blîndă din numărul celor alternative prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a condamnat-o pe Bostan A. nu-și va atinge scopul. Generalizînd cele menționate instanța de recurs reține, că categoria și termenul de pedeapsă stabilit de prima instanță este una echitabilă faptelor comise de Bostan Ana, deoarece își va atinge scopurile și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea acesteia, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît de către inculpată cît și de alte persoane, motiv pentru care instanța de recurs conchide că instanța de apel stabilindu-i lui Bostan Ana pedeapsa amenzii, n-a reținut suficiente temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blînde decît cea stabilită de instanța de fond. Totodată, luînd în considerație, după cum a fost specificat mai sus, prezența circumstanțelor atenuante, precum și faptul că prezenta cauză a fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală (art. 3641 CPP), instanța de recurs consideră că aceste împrejurări corect au determinat instanța de fond, de a-i stabili inculpatei pedeapsa închisorii, reducînd cu o treime limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia aceasta a fost condamnată, corect stabilindu-i 1 an și 11 luni închisoare. În acest context, Colegiul lărgit relevă că, concluzia instanței de apel privind aplicarea în privința lui Bostan Ana a pedepsei sub formă de amendă este pripită și neargumentată. Concomitent, instanța de recurs reține că, prima instanță i-a stabilit inculpatei o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, echitabilă faptei comise, aceasta fiind motivată și corect individualizată, deoarece își va atinge scopurile și va duce la restabilirea echității sociale, motiv pentru care Colegiul lărgit conchide că eroarea comisă de Curtea de Apel urmează a fi corectată avînd în 5 vedere că apelul greșit a fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe, care conține motive clare și întemeiate pe care se întemeiază soluția. Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, reieșind din materialele cauzei în acțiunile inculpatei se întrevede o altă componență de infracțiune mult mai gravă decît cea sub care aceasta a fost pusă sub învinuire, în care au fost implicate și alte persoane, însă, ținînd cont de prevederile art. 325 Cod de procedură penală (limitele judecării cauzei), judecarea cauzei se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate prin rechizitoriu. Astfel, instanța de judecată nu are competența de a interveni în acest sens.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Oleg Popov, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui Bostan Ana Tudor, cu menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni din 09 martie 2015, prin care Bostan Ana a fost condamnată în baza art. 302 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 11 luni închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip semiînchis. Termenul de executare a pedepsei lui Bostan Ana urmează a fi calculat din momentul reținerii acesteia, cu deducerea perioadei pedepsei executate de la 09 martie 2015 pînă la 27 aprilie 2015, inclusiv. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma 6