1re-58/16 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-58/16 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1re-58/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Liliana Catan și Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
Carauș Andrian, privind casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 14 ianuarie 2016, prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de recurs în anulare:22.02.2016 – 09.03.2016.
C O N S T A T Ă:
Carauș Andrian se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin.(5) Cod penal.
Procurorul s-a adresat cu demers potrivit căruia a solicitat să fie prelungită
măsura preventivă în privința inculpatului Carauș Andrian pe un termen de 90 zile.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015
a fost admis demersul procurorului și a fost aplicat arestul preventiv pe un termen de
90 zile în privința inculpatului Carauș Andrian cu calcularea termenului de arest din
05 ianuarie 2016 ora 10.40 pînă la 04 aprilie 2016 ora 10.40.
Nefiind de acord cu încheierea menționată avocatul Domente Marin în
numele inculpatului Carauș Andrian a declarat recurs solicitînd admiterea lui, casarea
încheierii judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată inculpatului Carauș
Andrian o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În motivarea recursului s-a invocat că, nu există temeiuri rezonabile de a
presupune că Carauș Andrian ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală,
să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte infracțiuni.
A mai indicat avocatul că, acuzatorul de stat nu a anexat careva materiale
confirmative a necesității prelungirii acestei măsuri, nici la aplicarea arestului, nici
la prelungirea acestuia nu au fost anexate careva probe, în general.
Se mai consideră că, acuzatorul de stat la înaintarea demersului, s-a bazat doar
pe niște presupuneri neîntemeiate lipsind, în acest sens, careva probe incontestabile
1
care ar confirma și demonstra existența în realitate a pericolului de dispariție a
inculpatului Adrian Carauș, afirmația despre eschivarea ultimului nefiind acoperită
cu nici o probă.
Astfel, aplicarea măsurii preventive în lipsa bănuielilor rezonabile s-a
considerat ilegală ce încalcă principiul prezumției nevinovăției și inviolabilitatea
persoanei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016,
a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea fără modificări a încheierii
instanței de fond.
4.1 Instanța de recurs și-a motivat soluția prin faptul că potrivit art.176
alin.(l) Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi aplicate la propunerea
organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în
cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul,
învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de
instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte
infracțiuni...
Colegiul penal, făcînd trimitere la prevederile art. 186 Cod de procedură penală
a reținut că situația inculpatului Carauș Andrian, întrunește cerințele paragrafului 1
lit. c) art.5 al Convenției, deoarece legea internă (art.175, 176, 185, 186 și 188 Cod
de procedură penală) permite prelungirea acestei măsuri preventive în asemenea
cazuri.
Urmărirea penală a fost pornită cu respectarea legislației în vigoare, în privința
inculpatului Carauș Andrian, a fost solicitată prelungirea măsurii preventive,
orientată spre o bună desfășurare a procesului penal, pentru preîntîmpinarea
eschivării de la judecată, precum și preîntîmpinarea comiterii unor noi infracțiuni,
temeiuri care și-au păstrat forța probatorie și la momentul actual.
La fel, instanța a stabilit că situația faptică ce se referă la existența unei
bănuieli rezonabile de comiterea infracțiunii incriminate inculpatului Carauș
Andrian, de la data examinării demersului anterior nu a suferit schimbări. Procurorul
a prezentat date suficiente ce indică la existența unei asemenea bănuieli, care au fost
examinate și analizate amplu în cadrul procedurilor anterioare. Deoarece situația
faptică și probantă la acest capitol nu s-a modificat, Colegiul penal nu a găsit
necesar a o analiza și a se expune repetat la acest capitol, constatînd doar existența
în continuare a unei bănuieli rezonabile de comiterea infracțiunii sus-descrise de
către inculpat.
Colegiul penal a mai menționat că, menținerea măsurii preventive - arestul
preventiv în privința inculpatului Carauș Andrian, este orientată spre o bună
desfășurare a procesului penal, pentru preîntîmpinarea eschivării de la instanța de
judecată, temeiuri care și-au păstrat forța probatorie și la momentul actual. Or, din
2
materialele cauzei rezultă, că inculpatul a încălcat măsura preventivă arestarea la
domiciliu, aplicată în procesul examinării cauzei.
Astfel, Colegiul penal a considerat că este în prezența unor circumstanțe
excepționale, care duc la necesitatea detenției preventive a inculpatului Carauș
Andrian reieșind din personalitatea inculpatului, din complexitatea cauzei și
severitatea sancțiunii prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată, fiind atribuită
la categoria celor deosebit de grave, fapte ce confirmă riscul eschivării acestuia de
la judecată și riscul de a comite alte infracțiuni.
Argumentele apărării pentru anularea încheierii contestate au fost considerate
irelevante, lipsite de suport probator, fiind combătute prin probele și argumentele
prezentate de acuzare.
Hotărîrea menționată, în temeiul art. 466 Cod de procedură penală, a devenit
irevocabilă la data pronunțării.
Împotriva hotărîrilor menționate a declarat recurs în anulare inculpatul Carauș
Andrian solicitînd casarea lor și rugînd ca Colegiul penal al Curții Supreme de
Justiție să verifice legalitatea tuturor acțiunilor instanțelor judecătorești inferioare.
Totodată se solicită casarea încheierii judecătorești din 29.12.2015 deoarece
contravine art. 25 alin.(4) al Constituției RM, Protocolului nr.4, art. 1 CEDO și
Hotărîrii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004, aplicarea în privința sa a unei măsuri
mai blînde pentru a putea prezenta în instanță probe ce confirmă nevinovăția sa și a
respecta principiul de arme egale. Mai menționează că în situația în care are la
întreținere 3 copii minori, 2 părinți invalizi, studii superioare, loc permanent de trai,
anterior nejudecat nu au fost precăutate alte măsuri de constrîngere în privința sa.
A mai indicat inculpatul că în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, a
înaintat o serie de recursuri dar care de către judecător intenționat nu au fost
expediate pentru examinare în instanța de recurs.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești
irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la
art.401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
3
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești
irevocabile, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în
anulare.
În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul
vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin
care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.
Conform art. art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat, situație ce persistă în cauza dată.
8.În conformitate cu prevederile art. art. 456 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4),
alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Carauș Andrian împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia publicată integral la 16 martie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4