Fanesi împotriva Italiei

Publicat la 27 martie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 25063/20 Gianluca FANEI împotriva Italiei depusă la 19 iunie 2020 a comunicat la 10 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul maltrat al reclamantului de către ofițeri de poliție și la lipsa unei anchete eficace asupra incidentului. 5 noiembrie 2017, în urma unui meci de fotbal, reclamantul a fost implicat într-o luptă care a izbucnit între susținătorii celor două echipe opuse. Reclamantul susține că a fost lovit în cap de un ofițer prezent la scena și că acest lucru i-a cauzat leziuni fizice grave care au dus la leziuni neurologice permanente.

În baza articolului 3 din Convenție (aspect susținut și procedural), reclamantul se plânge că forța utilizată împotriva lui de către poliție nu a fost strict necesară și că ancheta în acuzațiile sale nu au fost eficace, deoarece au fost caracterizate de o serie de deficiențe și, printre altele, nu au condus la identificarea celor răspunzători pentru rănile sale. 3 din Convenție? În special, forța utilizată în ceea ce privește reclamantul era strict necesară în circumstanțele cazului (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, §§ 81-90 și §§ 100-101, CEDO 2015)? având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentului inuman sau degradant (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDO 2000-IV), a fost ancheta efectuată în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?

În special: Autoritățile au luat toate măsurile rezonabile disponibile pentru a obține dovezi referitoare la evenimentele impugnate (a se vedea El-Masri v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [GC], nr. 39630/09, § 183, CEDH 2012)? Se poate spune că concluziile anchetei interne au fost bazate pe o analiză aprofundată, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante? Deciziile luate de autoritățile interne sunt justificate în mod corespunzător și iau în considerare observațiile reclamantului făcute autorităților respective? A fost reclamantul în măsură să participe la ancheta internă (a se vedea Bouyid) , citat mai sus, § 122)?

Published on 27 March 2023

FIRST SECTION

Application no. 25063/20 Gianluca FANESI against Italy lodged on 19 June 2020 communicated on 10 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged ill-treatment of the applicant by police officers and the lack of an effective investigation into the incident. On 5 November 2017, in the aftermath of a football match, the applicant was involved in a fight that broke out between supporters of the two opposing teams. The applicant alleges that he was struck in the head by an officer present at the scene and that this caused him serious physical injuries that led to permanent neurological damage. Relying on Article 3 of the Convention (substantive and procedural aspect), the applicant complains that the force used against him by the police had not been strictly necessary and that the investigation into his allegations had not been effective, as it had been characterised by a number of deficiencies and, amongst other things, had not led to the identification of those responsible for his injuries.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment at the hands of the police, in breach of the substantive limb of Article 3 of the Convention? In particular, was the force used in respect of the applicant strictly necessary in the circumstances of the case (see Bouyid v. Belgium [GC], no. 23380/09, §§ 81-90 and §§ 100-101, ECHR 2015)? 2. Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment (see paragraph 131 of Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?

In particular: Did the authorities take all the reasonable measures available to them to secure evidence concerning the impugned events (see El-Masri v. the former Yugoslav Republic of Macedonia [GC], no. 39630/09, § 183, ECHR 2012)? Can it be said that the domestic investigation’s conclusions were based on a thorough, objective and impartial analysis of all relevant elements? Are the decisions taken by the domestic authorities adequately reasoned and do they take into account the applicant’s submissions made to those authorities? Was the applicant able to participate in the domestic investigation (see Bouyid , cited above, § 122)?