1ra-26/2016 — art.264/1 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-26/2016 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra- 26/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
10 februarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 08 iunie 2015, în cauză penală în privința lui
Uțica Victor Gheorghii, născut la 19 septembrie
1976, originar și domiciliat în mun. Chișinău, or.
Sîngera, str. Izvorului, 17.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.09.2014 – 24.03.2015;
Instanța de apel: 29.04.2015 – 08.06.2015;
Instanța de recurs: 12.08.2015 – 10.02.2016.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 martie 2015,
pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută
de art. 3641 Cod de procedură penală, Uțica Victor a fost recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 525 unități convenționale în sumă
de 10500 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că la 08 decembrie 2013,
aproximativ la ora 23:15, inculpatul Uțica Victor conducea autovehiculul de
model „VW 253", cu n.î. GE AC 487 și se deplasa în mun. Chișinău, s. Dobrogea,
cînd a fost stopat de către inspectorul Inspectoratului Național de Patrulare a
Inspectoratului General al Poliție a MAI, Roman Rusu, care suspectîndu-l că se
află în stare de ebrietate alcoolică, l-a condus la medicul narcolog din cadrul
IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, unde, în rezultatul examinării
medicale, a fost constatată starea de ebrietate a acestuia cu grad avansat, fiind
1
stabilită prezența a 0,55 mg/l a concentrației de alcool în aerul expirat, precum
și a 1,21 g/l alcool etilic în sînge, încălcînd astfel prevederile pct. 10) subpct. 2)
lit. a) Regulamentul circulației rutiere, conform căruia „persoana care conduce
un vehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție, ofițerului
echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată să înmîneze pentru control
permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria
(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus" și pct. 14 lit. a) al
aceluiași Regulament, conform căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis
să conducă vehiculul în stare de ebrietate".
Sentința a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat
casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
prin care inculpatului Uțica Victor să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip închis.
În motivarea apelului procurorul a invocat blîndețea pedepsei penale în
privința inculpatului, considerînd că instanța de fond incorect a stabilit
pedeapsă sub formă de amendă, deoarece nu a ținut cont în deplină măsură de
persoana inculpatului, care are antecedente penale stinse, anterior a mai
săvîrșit infracțiuni, fiind atras la răspundere penală, însă nu a făcut careva
concluzii pentru corectare și reeducare, continuînd să săvîrșească infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie
2015, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura sectorului
Botanica mun. Chișinău, acuzatorul de stat Victor Socol, casată parțial sentința
Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 martie 2015, în partea stabilirii
pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Uțica Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip închis, cu calcularea termenului executării
pedepsei din momentul reținerii.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că vinovăția
inculpatului a fost dovedită deplin și acțiunile lui Uțica Victor corect au fost
încadrate în temeiul art.2641 alin.(4) Cod penal.
Totodată, la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului
Uțica V., în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă,
instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blîndă.
Instanța de apel a conchis că la aprecierea măsurii și mărimii de pedeapsă,
instanța de fond n-a luat în considerație că inculpatul Uțica Victor anterior, prin
sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 septembrie 1997 a fost
condamnat în baza art. 177 alin.(4) Cod penal (redacția 1961), prin sentința
Judecătoriei Telenești din 08 august 2008, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) și
e) Cod penal, la 6 ani închisoare, fiind eliberat condiționat înainte de termen cu
2
10 luni 28 zile prin încheierea Judecătoriei Rîscani, mun. Chișinău din 29 august
2012.
Astfel, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 34, art. 82 alin.
(2) Cod penal, în care se stipulează că "se consideră recidivă comiterea cu
intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale
pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție" și "mărimea pedepsei pentru recidivă
nu poate fi mai mică de jumătate.... din maximul celei mai aspre pedepse
prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod".
Avînd în vedere că, conform sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod
penal, cea mai aspră este pedeapsa cu închisoare cu termenul de pînă la 1 an,
deci pedeapsa minimă care poate fi aplicată inculpatului Uțica Victor în cazul
dat, este de 6 luni închisoare.
Instanța de apel a conchis că, soluția adoptată de către prima instanță nu-și
va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe
viitor săvîrșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unor pedepse penale reale
cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Uțica Victor a celor comise cu
adoptarea unor concluzii ce țin de comportamentul în societate.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 24 iulie 2015 inculpatul
Uțica Victor declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului, inculpatul Uțica Victor a indicat că nu este de
acord cu decizia instanței de apel și consideră că instanța de fond corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept, individualizînd pedeapsa aplicată
conform normelor legale în vigoare.
A mai indicat că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, cauza
penală a fost examinată conform prevederilor art.3641 Cod de procedură
penală, că a conștientizat acțiunile comise, a recunoscut vina și a conlucrat cu
organul de urmărire penală, căindu-se de cele comise.
Invocă că instanța de apel a aplicat o pedeapsă contrar prevederilor legale,
pe motiv că nu s-a luat în considerație prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, care prevede reducerea pedepsei, facîndu-se trimitere doar
la norma legală ce reglementează recidiva.
Consideră că prima instanță corect a individualizat pedepsa în privința lui.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
3
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile
de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiul de drept
prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd: „s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale”.
Analizînd decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,
Colegiul penal constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la
examinarea recursului declarat reieșind din următoarele.
Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul
și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,
respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnatului, cît și a altor persoane.
În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de
săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Astfel, analizînd în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate
în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal consideră că instanța de apel
corect a conchis că vinovăția inculpatului este deplin dovedită și acțiunile lui
Uțica Victor corect au fost încadrate în temeiul art.2641 alin.(4) Cod penal.
Conform prevederilor art. 2641 alin.(4) Cod penal, acțiunile prevăzute la
alin.(1)–(3), săvîrșite de către o persoană care nu deține permis de conducere
sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, se
pedepsesc cu amendă în mărime de la 700 la 800 unități convenționale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu
închisoare de pînă la 1 an.
4
Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu
și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în
folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de
lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.
Potrivit prevederilor art. 34 alin.(1) Cod penal, se consideră recidivă
comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu
antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție.
În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea
pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă
periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de
periculoasă – de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse
prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanța de apel corect a stabilit
măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea căreia a luat
în considerație că inculpatul Uțica V. anterior prin sentința Judecătoriei
Botanica mun. Chișinău din 30 septembrie 1997 a fost condamnat în baza art.
177 alin.(4) Cod penal (redacția 1961) și prin sentința Judecătoriei Telenești din
08 august 2008, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) și e) Cod penal, la 6 ani
închisoare, fiind eliberat condiționat înainte de termen cu 10 luni 28 zile prin
încheierea Judecătoriei Rîscani, mun. Chișinău din 29 august 2012, astfel
antecedentul penal nefiind stins.
Colegiul penal conchide că instanța de apel, ținînd cont de prevederile art.
34 alin.(1), 82 alin. (2) Cod penal și că conform sancțiunii prevăzute de art. 2641
alin.(4) Cod penal, cea mai aspră este pedeapsa cu închisoare cu termenul de
pînă la 1 an, just a ajuns la concluzia că pedeapsa minimă care poate fi aplicată
lui Uțica Victor este de 6 luni închisoare.
În acest sens, Colegiul penal atestă, că nu pot fi reținute argumentele
inculpatului că instanța de apel neîntemeiat a făcut trimitere doar la norma
legală ce reglementează recidiva, deoarece instanța de apel a stabilit pedeapsa
în limitele prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, dar ținînd
cont și de limitele prevăzute de art. 82 alin. (2) Cod penal.
Instanța de recurs consideră corectă concluzia instanței de apel, că
pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24
martie 2015, este prea blîndă, și aceasta nu-și va atinge scopul de corectare și
reeducare a inculpatului, de a nu admite pe viitor săvîrșirea unor infracțiuni
similare, iar pedeapsa stabilită de instanța de apel este una echitabilă.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea
pedepsei inculpatului Uțica V., pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a
5
comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece
la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele
recursului în acest sens sunt neîntemeiate.
Astfel, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la
examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a
comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul
urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Uțica Victor
Gheorghii împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
iunie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la data de 10 martie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
6