1ra-157/2017 — Art.264 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 mai 2016, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, Bîtca Mihail, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei. S-a dispus încasarea din contul lui Bîtca Mihail în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 339 lei.

Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a constatat că, Bîtca Mihail, la 20.07.2015, aproximativ la ora 08.15 min, posedând permis de conducere valabil de categoria corespunzătoare, conducând troleibuzul de model „ZIU-9" cu numărul de bord - 3745 și ruta de deplasare nr. 21 în care se aflau pasageri, se deplasa pe str. Meșterul Manole, mun. Chișinău, din direcția str. Vadul lui Vodă spre str. Voluntarilor. În timpul deplasării, ajungând pe str. Meșterul Manole, 12, conducătorul auto Bîtca Mihail nu a manifestat prudență 1 sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul în momentul respectiv nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, lățimea carosabilului, gabaritele vehiculului și intervalele de siguranță necesare de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45, alin. 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" și ignorând cerințele pct. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră: semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente", precum și prevederile art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier" conform cărora „Conducătorul de autovehicul este obligat să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere" și ca urmare, virând neregulamentar la dreapta, s-a tamponat cu troleibuzul în obstacol, pilon de electricitate de pe partea dreaptă a carosabilului. În rezultatul accidentului rutier autovehiculul a fost considerabil deteriorat, iar pasagerilor le-au fost cauzate diverse vătămări corporale și anume: cet. Vacariuc Alexei, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2113/D din 17.09.2015 i-au fost cauzate vătămări corporale medii; cet. Mejevova Vera, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2349/D din 29.10.2015 i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare; cet. Bisericanu Tatiana, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 214/D din 03.02.2016 i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare; cet. Dascal Andrei, conform raportului de expertiză medico-legală nr.213/D din 08.02.2016 i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, iar cet. Cresiun Stepanida, conform raportului de expertiză medico-legală nr.205/D din 11.02.2016 i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bîtca M., recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, să fie condamnat la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un 2 termen de 1 an, iar, conform art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de probațiune de 1 an. În motivarea apelului a invocat, că prima instanță n-a acordat deplină eficiență la soluționarea chestiunii privind pedeapsa penală aplicată inculpatului, deoarece inculpatul a pus în pericol viața a 22 de persoane aflați în troleibuz.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2016, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate fără modificări.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că, prima instanță judecând cauza pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, corect a stabilit starea de fapt încadrând corect acțiunile inculpatului conform semnelor componenței infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal: încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și a sănătății. La stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 64, 75 Cod penal și celor din art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel fiind aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, deoarece circumstanțele atenuante, menționate în sentință, raportate la împrejurările cazului, în opinia instanței de apel, justifică aplicarea unei pedepse penale mai blânde decât închisoare, prevăzute în sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsă care va asigura atingerea scopului prevăzut la art. 61, alin. (2) Cod penal. În opinia instanței de apel, soluția primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată este în conformitate cu prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, în această parte nefiind admise careva erori.

Împotriva hotărârilor adoptate, la 26.10.2016 prin intermediul oficiului poștal, în termen, a declarat recurs ordinar avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care invocând temei de drept pct. 5) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței, și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a înceta procesul penal în privința lui Bîtca Mihail în temeiul art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În motivarea cerințelor avocatul invocând temei de drept pct. 2), 5), 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indică: - hotărârile pronunțate pe caz, contravin probelor administrate la dosar; - instanțele ierarhic inferioare au încălcat drepturile inculpatului și anume: dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate și la siguranță și dreptul la un remediu efectiv prevăzute de CoEDO. 3

Procurorul, prin intermediul referinței depuse, pledează pentru declararea inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat din motiv că este vădit neîntemeiat. Totodată, procurorul menționează că în privința inculpatului nu poate fi aplicată amnistia deoarece prejudiciul material nu a fost achitat părților vătămate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 Cod de procedură penală nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul declarat din partea apărării. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei legale vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, indicând temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicând problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Colegiul penal menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. În prezenta cauză, din actele cauzei, rezultă că partea apărării nu a contestat cu apel sentința instanței de fond, cauza fiind examinată în ordine de apel la apelul procurorului, care a fost respins, fiind menținută sentința primei instanțe. Prin urmare, Colegiul penal ajunge la concluzia, că recursul ordinar depus de către avocatul Druță B. în numele inculpatului, urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Cu referire la cererea avocatului privind încetarea procesului penal și aplicarea amnistiei față de inculpat, Colegiul penal reține, că la data de 09.09.2016 au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 4 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. (1) alin. (1), (4) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova „ (1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12”. Potrivit art. 2 alin. (1) al Legii sus menționate „Procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani. Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol încetarea procesului penal conform alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.” Reieșind din materialele cauzei penale, Colegiul penal atestă, că potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 20.04.2016 și anume f.d.183 pe verso, părțile vătămate Vacarciuc A. și Mejevova V. au declarat că au pretenții de ordin material față de inculpat pe care le vor solicita separat prin înaintarea acțiunii civile. Totodată Colegiul penal atestă, că la materialele cauzei penale nu este anexat acordul scris al inculpatului privind aplicarea față de el a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a, și încetarea procesului penal. Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor inculpatului, depuse în instanța de apel (f. d. 206), acesta a declarat că nu este de acord ca față de el să fie aplicată amnistia. Astfel, Colegiul penal apreciază, ca în speță, se constată o contradicție dintre opinia inculpatului și avocatului privind aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, și anume la materialele cauzei penale nefiind anexat acordul inculpatului privind aplicarea față de el a prevederilor legii sus menționate privind amnistia și cu încetarea procesului penal. Totodată, cererea avocatului Druță B. în numele inculpatului privind încetarea procesului penal în privința lui Bîtca Mihail conform prevederilor legii sus-menționate nu este confirmată de către inculpat, astfel Colegiul penal constatând că la caz avocatul nu poate acționa contrar voinței expuse expres de către inculpat, fiind apreciată de către Colegiul penal ca necorespunzătoare după formă și conținut.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 5 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Bîtca Mihail xxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 6