1ra-1746/2018 — art. 264 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 13 martie 2018, Bîtca Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ce constituie 13000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Totodată, s-a dispus încasarea din contul lui Bîtca Victor în beneficiul lui Gurnea Ion suma de 3500 lei cu titlu de prejudiciu material și 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, și în beneficiul lui Cudacov Alexandru suma de 2300 lei, cu titlu de prejudiciu moral și 8000 lei cu titlu de prejudiciu moral, și 3000 lei – costul motociletei. De asemenea, s-a indicat că după rămânerea definitivă a sentinței, motocicleta la volanul căreia era inculpatul, să fie restituită proprietarului. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Bîtca Victor, la 07 august 2015 în jurul orei 23:30, conducea motocicleta de model „IJ Planeta” cu n/î transnistrean xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, nedispunând de permis de conducere pentru asemenea categorie de transport, pe str. Alexandru cel Bun din s. Copanca, raionul Căușeni, se deplasa spre centrul satului. Ajungând în drept 1 cu pilonul de electricitate din str. Alexandru cel Bun cu nr. 22 și casa cu nr. 135, Bîtca Victor, dând dovadă de sine-încredere exagerată, fără a ține cont de faptul că suprafața carosabilă în acel loc este deteriorată, nu a ales regimul corect de viteză și din această cauză nu s-a isprăvit cu ghidajul și a ieșit cu motocicleta pe banda de circulație în contrasens, pe care în acel moment se deplasa regulamentar cu motocicleta de model „IJ Planeta 5” cu nr/î xxxxxx Cudacov Alexandru ce avea în calitate de pasager pe bancheta din spatele conducătorului pe Gurnea Ion. În urma încălcării prevederilor pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 cu modificările ulterioare „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a autovehiculului și particularitățile încărcăturii: d) situația rutiră.” Și al subpunctului 1 al pct. 42 din Regulamentul citat, ce prevede „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora -de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalelor de siguranță necesare”, motocicletele s-au ciocnit tangențial pe partea carosabilului de deplasare în sens opus direcției de deplasare a motocicletei condusă de Bîtca Victor. În urma impactului dintre motociclete Cudacov Alexandru, Gurnea Ion și Bîtca Victor au căzut de pe mijloacele de transport și au primit toți trei diverse traume corporale ce se atribuie la vătămări corporale medii și ambele motociclete au fost deteriorate esențial. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Bîtca Victor în baza art. 264 alin. (2) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conducea mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămate medie a integrității corporale, săvârșită în stare de ebrietate.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpatul Bîtca Victor, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse la limita minimă a sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. În argumentarea apelului, apelantul a invocat că: - prima instanță la examinarea cauzei a acceptat probele acuzatorului de stat, totodată menționând că acuzarea nu putea dobândi alte probe. În acest context, starea de ebrietate constatată și stabilită de către prima instanță, a fost stabilită cu încălcări ale legislației în vigoare, într-un laborator neautorizat, iar imposibilitatea de a administra alte probe în sprijinul învinuirii revine acuzării de stat, care are la 2 dispoziție instrumente legale întru dobândirea și administrarea probatoriului în cadrul unei urmăriri penale or în speță, prima instanță, cu încălcarea normelor procesuale a recunoscut că probele sunt dobândite cu încălcarea legislației, fiind provenite da la organe neconstituționale și care nu sunt recunoscute pe teritoriul RM, însă a acceptat situația și a dispus condamnarea inculpatului; - prima instanță nu a apreciat probele conform art. 93, 94 Cod de procedură penală; - conform Regulamentului cu privire la stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 401 din 03 octombrie 2006, examinarea medicală pentru stabilirea stăriii de ebrietate și naturii ei este efectuată în cabinetele medicale și/sau laboratoarele ambulante specializate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2018, a fost admis apelul declarat, inclusiv din oficiu conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată parțial sentința în partea pedepsei și încheierea din 13 martie 2018 de corectare a erorii și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bîtca Victor i s-a stabilit pedeapsa în baza art. 264 alin. (2) Cod penal cu amendă în mărime de 650 unități convenționale, ce constituie 13000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost redusă pedeapsa complementară, urmând ca Bîtca Victor să execute pedeapsa cu amendă în mărime de 650 unități convenționale, ce constituie 13 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În rest, sentința a fost menținută. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Bîtca Victor a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a conchis că deși inculpatul Bîtca Victor nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția lui se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat și argumentele apelului înaintat, cum ar fi: - declarațiile părților vătămate Cudacov Alexandru (f.d. 8-9, vol. II), Gurnea Ion (f.d. 10, vol. II). 3 Instanța de apel a notat că analizând declarațiile părților vătămate Cudacov Alexandru și Gurnea Ion, apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu — din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, s-a constatat că ele demonstrează vinovăția inculpatului Bîtca Victor în comiterea accidentului rutier imputat și care combat argumentele apelantului precum că inculpatul nu se afla în stare de ebrietate în momentul comiterii accidentului rutier. - declarațiile martorilor Cudacova Tatiana (f.d. 51, vol. II), Hartonenco Nicolai (f.d. 59, vol. II), Mustață Piotr (f.d. 57, vol. II); - discul cu înregistrarea discuțiilor purtate cu Bîtca Victor, ridicat de la partea vătămată Cudacov Alexandru (f. d. 66, vol. I); - foto-tabelul cu traumatismele lui Cudacov Alexandru (f. d. 71, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 77/D din 18.04.2016 din care rezultă că la Cudacov Alexandru s-au depistat următoarele vătămări corporale - fractura osului metacarpian 1 fără deplasare, fractura osului metacarpian 3 cu deplasare, fractura capului distal a osului metacarpian 3 cu deplasarea fragmentului, fractura cominutivă a osului metacarpian 4 cu deplasarea fragmentului, fractura falangei proximale a degetului 5 fără deplasare; toate traumatismele fiind produse la membrele stângi, care au fost produse prin acțiunea traumatică cu corpuri contodente sau la lovirea de acestea, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie (f. d. 77-78, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 113/D dm 21.06.2016 din care rezultă că la Gurnea Ion s-au depistat următoarele vătămări corporale - fractura deschisă cominutivă a rotulei stângi cu deplasarea fragmentelor, fractura deschisă liniară incompletă a condihihii mediala femurului stâng, fractură închisă a osului ischiatic pe stângă, fără deplasare, fractura închisă a falangei proximale a degetului 1 a plantei stângi, fără deplasare, plăgi scalpatemultiple a antebrațului stâng, coapsei, articulației genunchiului drept, regiunii lombare drepte, care au fost produse prin acțiune traumatică cu corpuri contodente sau la lovirea de acestea, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie (f. d. 151, vol. I); - corpurile delicte-motocicletele implicate în accidentul rutier; certificatul nr. 829 din 17.05.2016 eliberat de șeful SIT și CCA Căușeni care confirmă că Bîtca Victor și Cudacov Alexandru nu dețin permis de conducere. Instanța de apel a atestat că probele cercetate atât la urmărirea penală, în prima instanță cât și în cadrul instanței de apel demonstrează că Bîtca Victor prin 4 acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conducea mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau sănătății, săvârșită în stare de ebrietate. În continuare, instanța de apel a stabilit că declarațiile date de către inculpatul Bîtca Victor, prin care dânsul nu recunoaște comiterea infracțiunii comise de el, în stare de ebrietate sunt declarații ce nu corespund adevărului, date în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală. Totoadată, s-a reținut că argumentele apelantului precum că dânsul nu se afla în stare de ebrietate în momentul săvârșirii accidentului rutier sunt în contradicție cu declarațiile părții vătămate Cudacov Alexandru și a martorului Cudacova Tatiana, potrivit cărora inculpatul Bîtca Victor, la momentul comiterii accidentului se afla în stare de ebrietate și nu pot constitui temei de recalificare a acțiunilor lui în baza art. 264 alin. (1) Codul penal or, dispoziția art. 264 alin.(2) Codul penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conducea mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau sănătății, săvârșită în stare de ebrietate nu stipulează concret gradul de stare de ebrietate în care făptuitorul săvârșește încălcarea regulilor de securitate a circulației. Prin urmare, în cazul dat starea de ebrietate a inculpatului a fost constatată prin declarațiile părții vătămate și a martorului indicați supra. Mai mult, instanța de apel a conchis că însuși inculpatul Bîtca Victor, în apelul său (f. d. 78, vol. II) a indicat că în timp ce se deplasa cu motocicleta sa, de model IJ Planeta, spre centrul satului Copanca, r-ul Căușeni, ferindu-se de o groapă a ieșit pe contrasens, motiv din care a și tamponat o altă motocicletă, pe care în acel moment se deplasa regulamentar cu motocicleta de model „IJ Planeta 5” cu nr/î xxxx Cudacov Alexandru ce avea în calitate de pasager pe bancheta din spatele conducătorului pe Gurnea Ion. Astfel, instanța de apel a concluzionat că în ședința instanței de apel, reieșind din întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat cu certitudine comiterea de către inculpatul Bîtca Victor a faptelor infracționale imputate lui. Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a notat că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de persoana celui vinovat, de rolul lui la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează 5 răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Totodată, instanța de apel a conchis că deși prima instanță, prin încheierea Judecătoriei Căușeni, sediul Central 13 martie 2018 (f. d. 75, vol. II), a dispus următoarele: Se corectează eroarea din sentința Judecătoriei Căușeni din 22.11.2017, cu indicarea în textul sentinței și în dispozitivul sentinței, partea inițială - la susținerile acuzatorului de stat, în dispozitivul la aliniatul 6, după sintagma „... pînă la modificări)” a sintagmei „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de cinci ani”, instanța de apel a atestat că prima instanță, soluționând chestiunea privitor la numirea pedepsei în privința lui Bîtca Victor, nu s-a expus în privința pedepsei complementare obligatorie prevăzută la art. 264 alin. (2) Cod penal, iar corectarea erorii materiale dispuse prin încheierea Judecătoriei Căușeni, sediul Central 13 martie 2018 în cazul dat este inacceptabilă, or pedeapsa complementară nu poate fi aplicată printr-o încheiere, ci trebuia să fie aplicată prin sentința contestată, or, această eroare nu este una evidentă și nu poate fi corectată în baza art. 249 Codul de procedură penală or, potrivit art. 249 alin. (1) Codul de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. Mai mult, instanța de apel a indicat că această omisiune nu putea fi înlăturată nici în temeiul art. 250 Cod de procedură penală, or prima instanță s-a pronunțat în privința pedepsei complementare obligatorii prevăzută la art. 264 alin. (2) Cod penal și nu asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra restituirii obiectelor, corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum și a altor măsuri exhaustiv prevăzute la art. 250 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel a specificat că ținând cont de încălcările admise de prima instanță la aplicarea pedepsei complementare, este necesar conform prevederilor art. 385 alin. (4) Codul de procedură penală, de a-i reduce pedeapsa complementară, urmând ca Bîtca Victor să execute o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 650 u.c., adică 13 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Bîtca Victor, care fără a indica nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i 6 fie stabilită o pedeapsă în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la limita minimă a sancțiunii prevăzute de acest articol. În argumentarea recursului, inculpatul invocă că: - prima instanță a acceptat probele acuzatorului de stat, menționând că acuzarea nu poate dobândi alte probe, iar în speță instanța trebuia să dea apreciere acestor probe din punct de vedere al pertinenței, concludenței și legalității, reieșind din prevederile art. 93 Cod de procedură penală; - starea de ebrietate constatată și stabilită de către prima instanță, a fost stabilită cu încălcări ale legislației în vigoare, într-un laborator neautorizat, iar imposibilitatea a administra alte probe în sprijinul învinuirii revine acuzării de stat, care are la dispoziție instrumente legale întru dobândirea și administrarea probatoriului în cadrul unei urmăriri penale or, în speță, prima instanță, cu încălcarea normelor procesuale a recunoscut că probele sunt dobândite cu încălcarea legislației, fiind provenite da la organe neconstituționale și care nu sunt recunoscute pe teritoriul RM, însă a acceptat situația și a dispus condamnarea inculpatului; - instanța de apel a reținut starea de ebrietate din declarațiile martorilor și a părții vătămate care sunt subiective, însă starea de ebrietate în esență se constată prin metode specifice și persoane special abilitate; - reieșind din prevederile legale, procedura de prelevare a sîngelui, urma să fie prelevate în concordanță cu Regulamentul cu privire la stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 401 din 03 octombrie 2006.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În acest sens, a menționat că instanțele de judecată corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just au tras concluzia că inculpatul Bîtca Victor a săvârșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, indică că instanța de apel, menținând sentința primei instanțe, și-a argumentat suficient soluția și în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care 7 atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, în final stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. În urma verificării materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit relevă că în speță, recurentul deși nu indică exact temeiul de recurs, din conținutul recursului rezultă că critică decizia instanței de apel sub aspectul menținerii calificării 8 acțiunilor acestuia în baza art. 264 alin. (2) Cod penal din sentința primei instanțe, pledând pentru faptul că instanța de apel a reținut starea de ebrietate din declarațiile martorilor și a părții vătămate și nu s-a ținut cont de Regulamentului cu privire la stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 401 din 03 decembrie 2006, pct. 4, ce stabilea examinarea medicală pentru stabilirea stăriii de ebrietate și naturii ei, care este efectuată în cabinetele medicale și/sau laboratoarele ambulante specializate, ce în opinia lui a afectat încadrarea juridică a faptei, alegații ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, motiv din care solicită rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă în baza art. 264 alin. (1) Cod penal. Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel. La acest capitol, se atestă că instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului (f.d. 78, vol. II), descrise și în pct. 2 a prezentei decizii și nu a examinat nici chestiunile esențiale supuse atenției sale, cum ar fi: „- conform Regulamentului cu privire la stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 401 din 03 octombrie 2006, pct. 4, examinarea medicală pentru stabilirea stăriii de ebrietate și naturii ei este efectuată în cabinetele medicale și/sau laboratoarele ambulante specializate”. Astfel, anume asupra acestui motiv invocat în apelul inculpatului, relatat supra, instanța de apel nu s-a pronunțat. În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 101-102, vol. II), rezultă că instanța de apel contrar prevederilor art.101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu s-a expus asupra acestui motiv invocat în apel și nu a întreprins toate măsurile de a elucida toate circumstanțele cauzei, fără a evalua și a exclude în totalitate divergențele din probele administrate la faza de urmărire penală, examinate în prima instanță, verificate în ședința instanței de apel. Colegiul penal lărgit nu acceptă motivarea instanței de apel în decizie (f.d. 101, vol. II), unde se invocă că starea de ebrietate a inculpatului este stabilită prin declarațiile părții vătămate Cudacov Alexandru și a martorului Cudacova Tatiana, fiindcă pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei este obligatorie examinarea medicală în cabinetele medicale și/sau laboratoarelor ambulante specializate. 9 În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel declarată de inculpat și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (5), 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Bîtca Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Bîtca Victor Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată pe 29 noiembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 10 11