1ra-1663/2017 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-1663/2017 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1663/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

19 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru,

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Dobroviceanu – Mutavci Valentina în numele inculpatului Usov Ivan, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Usov Ivan Vladimir, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal intentat în privința

lui Usov Ivan Vladimir în baza art.264/1 alin.(4) Cod penal, în temeiul art.2 din

Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

2016, aproximativ la ora 23:30, Usov Ivan, acționând cu intenție directă și având

scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, după ce a

consumat băuturi alcoolice, știind cu certitudine că nu deține permis de conducere

și că este în stare de ebrietate alcoolică, a condus mijlocul de transport de model

„Dacia Logan” cu n/î XXXXX al serviciului de taxi „14474”, deplasându-se pe

str. Ion și Doina Aldea-Teodorovici, mun. Chișinău, încălcând astfel cerințele art.14

al Regulamentului de Circulație Rutieră, potrivit cărora, conducătorului de vehicul îi

1

este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate sub influența drogurilor

sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care

provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere; ajungând la intersecția

str. Ion și Doina Aldea-Teodorovici și str. Ion Creangă, mun. Chișinău, a fost stopat

de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne pentru verificarea actelor.

La cerința ofițerului de patrulare de a prezenta actele pentru verificare s-a stabilit

că, Usov Ivan nu deține permis de conducere, după care, fiind suspectat de către

colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare că a consumat alcool, acesta a

fost supus examinării alcoolice cu alcool-testul de model „Drager 6810”,

constatându-se că se află în stare de ebrietate, în aerul expirat depistându-se

0,84 mg/l vapori de alcool, fiind astfel în conformitate cu prevederile art.134 alin.(3)

Cod penal, în stare de ebrietate cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264/1 alin. (4) Cod penal

după indicii calificativi: „Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care inculpatul Usov Ivan să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(4) Cod penal și stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, cu adăugarea parțială la pedeapsa aplicată prin sentința

dată, a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 12.12.2014 și încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

15.09.2015 de 66 zile închisoare, cu stabilirea unei pedepse definitive de 1 an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii declarate apelantul a invocat că, Usov Ivan nu întrunește

condițiile prevăzute la alin.(1) și (2) ale art.(1) din Legea nr.210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, iar instanța de fond eronat a aplicat prevederile legii respective,

deoarece potrivit materialelor cauzei penale Usov Ivan anterior a fost judecat de

două ori, iar prezenta infracțiune a săvârșit-o având antecedente penale, fiind

prezentă și starea de recidivă. Mai mult, inculpatul nu s-a autodenunțat, nu a

contribuit la descoperirea infracțiunii, astfel nu cade sub incidența prevederilor art.

57 Cod penal și nici sub incidența Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

2017 a fost admis apelul declarat de procuror, casată hotărârea atacată și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care Usov Ivan Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

2

prevăzute de art. 264/1 alin.(4) Cod penal și stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 10 (zece) luni.

Conform prevederilor art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită prin prezenta decizie, s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată aplicată

prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12.12.2014 și încheierea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15.09.2015 de 66 zile închisoare, stabilindu-i

lui Usov Ivan Vladimir pedeapsă definitivă de 1 (un) an închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele

de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea, calculându-se din data reținerii

lui Usov Ivan Vladimir.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Usov Ivan

Vladimir de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în

procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă

există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, recunoscându-și vina, fără a solicita administrarea de noi probe, a

solicitat prin înscris autentic examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are

obiecții, iar instanța de fond a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în

baza art. 364/1 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, partea acuzării a contestat hotărârea primei

instanțe doar în partea constatării întrunirii condițiilor aplicării prevederilor Legii

cu privire la amnistie, și astfel, verificând legalitatea acesteia, Colegiul a considerat

că, prima instanță a aplicat eronat față de inculpatul Usov Ivan prevederile Legii

nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

În acest sens, a notificat prevederile alin.(1) și (2), art.(1) din Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, art. 57 alin.(1) Cod penal și a reținut că, din

materialele dosarului, se constată cu certitudine că, inculpatul Usov Ivan nu

întrunește condițiile prevăzute în art.57 alin.(1) Cod penal și în alin.(1) și (2), art.(1)

din Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece acesta anterior a fost

de judecat două ori, iar prezenta infracțiune a săvârșit-o având antecedente penale,

3

fiind prezentă și starea de recidivă, or, inculpatul Usov Ivan a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12.12.2014 în baza art.264/1

alin.(1) Cod penal, prin care i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de 160 de ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 15.09.2015, pedeapsa neexecutată cu muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 132 de ore a fost înlocuită cu 66 de zile de

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Reieșind din cele enunțate și având în vedere că, inculpatul Usov Ivan nu s-a

autodenunțat, nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, instanța de apel a ajuns la

concluzia de a respinge ca neîntemeiată cererea acestuia privind aplicarea în

privința sa a actului de amnistie și la stabilirea pedepsei, a ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

care potrivit art.16 alin.(2) Cod penal se consideră infracțiune ușoară, dar care a fost

comisă în stare de recidivă, de persoana celui vinovat, de atitudinea lui față de cele

săvârșite, de circumstanța atenuantă - recunoașterea vinovăției (art.76 alin. (1) lit. f)

Cod penal) și de circumstanța agravantă prevăzută la art.77 alin.(1) lit. a) Cod penal

- săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel menționând că, la materialele cauzei nu există probe care ar

atesta că, o pedeapsă privativă de libertate nu ar duce la corectarea și reeducarea

inculpatului, a conchis de a-i aplica inculpatului Usov Ivan o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod penal, considerând-o ca legală, echitabilă și

rațională.

este atacată, la 18 aprilie 2017, cu recurs ordinar de avocatul Dobroviceanu –

Mutavci Valentina în numele inculpatului Usov Ivan, care, invocând temeiul de drept

prevăzut de art.427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea acesteia cu menținerea

hotărârii primei instanțe, susținând că este corectă și legală, deoarece inculpatul

întrunește condițiile pentru aplicarea Legii cu privire la amnistie.

declarat de avocat, menționând că prerogativa de a se pronunța privitor la

admiterea sau respingerea cerinței privind aplicarea actului de amnistie față de

condamnat este de competența instanțelor de judecată.

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

4

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea

atacată, menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Colegiul lărgit reține că, prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, judecarea cauzei penale

vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 364/1 Cod de

procedură penală, și la adoptarea hotărârii, prima instanță a aplicat Legea nr.210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, ținând cont de prevederile art. 275 pct.4), 107

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că, a încetat procesul penal intentat în

privința lui Usov Ivan Vladimir în baza art.264/1 alin.(4) Cod penal.

Ulterior, instanța de apel, judecând apelul declarat de partea acuzării, a

verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 364/1

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată, însă a

considerat eronată concluzia privind aplicarea amnistiei în privința inculpatului,

deoarece ultimul nu întrunește condițiile stipulate în Legea cu privire la amnistie.

În acest sens a menționat că, acesta anterior a fost de judecat două ori, iar

prezenta infracțiune a săvârșit-o având antecedente penale, fiind prezentă și starea

de recidivă, or, inculpatul Usov Ivan a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 12.12.2014 în baza art.264/1 alin.(1) Cod penal la

pedeapsă sub formă de 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar

în baza încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15.09.2015, pedeapsa

neexecutată cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 132 de ore

a fost înlocuită cu 66 de zile de închisoare cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis. Totodată, a reținut că, inculpatul Usov Ivan nu s-a autodenunțat, nu a

contribuit la descoperirea infracțiunii, și astfel, i-a aplicat pedeapsă penală,

considerând-o legală și echitabilă.

Prin urmare, reieșind din analiza hotărârilor adoptate în speță, Colegiul lărgit

consideră, că soluția primei instanțe este legală și întemeiată, iar cea a instanței de

apel eronată, or, art. 1 alin.(1) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, stipulează că, prezenta

lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de

5

recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor

art.2-9, 11 și 12, iar alin. (2) al articolului indicat, indică expres că, căința activă a

persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art.57 din Codul

penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei

comise.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt

întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate

sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Astfel, reieșind din textul legii precitate, se conchide că, pentru aplicarea

amnistiei față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul

dintre criteriile enumerate supra.

Colegiul penal reține că, art. 2 al aceleiași Legi stabilește că, procesul penal

încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare, cu acordul scris al

persoanei învinuite sau inculpate, referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002 sau

Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în

calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, și dacă sunt întrunite condițiile expuse în

prezenta lege.

Totodată, Colegiul lărgit notează că, potrivit practicii judiciare constante, în

cazul când nu s-a cauzat vreun prejudiciu, instanța poate aplica prevederile art. 2

din Legea nr. 210, numai dacă inculpatul a manifestat căință activă prin

autodenunțare sau prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii (care include:

judecarea cauzei penale în procedura prescrisă de art. 364/1 sau art. 509 Cod de

procedură penală sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției.

Reieșind din cele expuse supra și având în vedere circumstanțele cauzei,

precum judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, săvârșirea unei infracțiuni ușoare,

lipsa prejudiciului, Colegiul lărgit conchide că, prima instanță corect a ajuns la

concluzia că inculpatul Usov Ivan întrunește cerințele prevăzute la art. 3 din Legea

cu privire la amnistie nr. 2010 din 29 iulie 2016 și cade sub incidența prevederilor

art. 2 din Legea menționată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, temeiul invocat de

partea apărării, și-a găsit confirmare la judecarea recursului, prin urmare, hotărârea

atacată este neîntemeiată, astfel că, recursul urmează a fi admis cu casarea totală a

deciziei instanței de apel din motivul admiterii greșite a apelului, cu menținerea

sentinței primei instanțe în privința inculpatului.

Colegiul lărgit,

6

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Dobroviceanu – Mutavci

Valentina în numele inculpatului Usov Ivan, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 octombrie 2016, prin care a fost încetat procesul

penal intentat în privința lui Usov Ivan Vladimir în baza art.264/1 alin.(4) Cod penal,

în temeiul art.2 din Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Usov Ivan Vladimir urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 18 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Țurcan Anatolie

7