1ra-824/2017 — Art.2641 alin. 4 CP

1ra-824/2017 — Art.2641 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-824/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru,

judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Diaconu Ivan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXXXX, s. XXXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.10.2016 – 09.12.2016;

Instanța de apel: 11.01.2017 – 15.02.2017;

Instanța de recurs: 03.04.2017 – 07.06.2017;

A C O N S T A T AT :

art. 3641 Cod de procedură penală, Diaconu Ivan a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și condamnat la

o pedeapsă în formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 135 ore.

20 august 2016, în intervalul de timp cuprins între ora 23.00 - 23.45, neavând

dreptul de a conduce mijloace de transport pentru orice categorie, subcategorie,

conducea neuniform motocicleta de marca „Minsk”, fără număr de

înmatriculare, în s. XXXXXX, r. XXXXXX, din care cauză a fost stopat de către

inspectorul inferior de patrulare rutieră a Inspectoratului Național de Patrulare

a IGP a MAI, sergent de poliție Coșneanu Dumitru, care i-a solicitat actele pentru

verificare. În timpul discuției, Diaconu Ivan a recunoscut faptul că nu deține

permis de conducere. Deoarece de la conducătorul auto s-a simțit miros de

alcool, acesta a fost supus testării cu alcooltestul „Drager”, în rezultat la ce s-a

constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Diaconu Ivan

era de 1,11 mg/l, ceia ce conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Codul penal

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

1

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care a se încasa din contul inculpatului

Diaconu Ivan cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală în sumă de 58,37 lei, invocând următoarele

argumente:

- conform cerințelor art. 227 alin. (1) și alin. (2), pct. 5, dar și art. 229

alin. (1 și 2) Cod de procedură penală, instanța de fond urma să încaseze de la

inculpat în contul statului cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale și anume testarea alcooscopică, costul filelor din dosar, în

sumă totală de 58, 37 lei.

2017, a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată sentința

Judecătoriei Rezina din 09 decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre,

conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Diaconu Ivan a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 135 ore.

Ivan la 20 august 2016, în intervalul de timp cuprins între ora 23.00 - 23.45,

neavând dreptul de a conduce mijloace de transport pentru orice categorie,

subcategorie, conducea neuniform motocicleta de marca „Minsk”, fără număr de

înmatriculare, în s. XXXXXX, r. XXXXXX, din care cauză a fost stopat de către

inspectorul inferior de patrulare rutieră a Inspectoratului Național de Patrulare

a IGP a MAI, sergent de poliție Coșneanu Dumitru, care i-a solicitat actele pentru

verificare. În timpul discuției, Diaconu Ivan a recunoscut faptul că nu deține

permis de conducere. Deoarece de la conducătorul auto s-a simțit miros de

alcool, acesta a fost supus testării cu alcooltestul „Drager”, în rezultat la ce s-a

constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Diaconu Ivan

era de 1,11 mg/l, ceia ce conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Codul penal

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța de apel a menționat, că vina inculpatului este demonstrată integral

prin următoarele probe:

- declarațiile martorului Coșneanu Dumitru (f. d. 10);

- declarațiile martorului Zlatan Vladimir (f. d. 11);

- rezultatul testului alcoolscopic din 20 august 2016, ora 23.36, efectuat

la alcooltestul „Drager”, unde este indicat că concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat de către Diaconu Ivan, locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXXXX

constituie 1,11 mg/litru (f. d. 12-15);

- informația extrasă din baza de date a ÎS GRIS „Registru” cu privire la

conducătorii auto, din care rezultă lipsa permisului de conducere pe numele

inculpatului (f. d. 18).

Astfel, instanța de apel a reținut, că încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului este corect efectuată, fiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, concluzie bazată pe probele administrate în faza

urmăririi penale și recunoscut de către inculpat prin înscris autentic.

2

Totodată, instanța de apel a specificat, că instanța de fond a întocmit

sentința de condamnare contrar rigorilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, care indică că „partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii”.

Astfel, instanța de apel a atestat, că prima instanță a constatat o stare de

fapt și de altfel a indicat fapta infracțională corespunzătoare unei sentințe de

achitare, fără a stabili cu certitudine că fapta infracțională a fost comisă anume

în circumstanțele indicate în ordonanța de punere sub învinuire și în

rechizitoriu. În legătură cu acest fapt instanța de apel a constatat fapta

infracțională comisă de către inculpat.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate de fapt și de drept cerințele

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, care se compun din costul

testului alcoolscopic „Drager”, în sumă de 38,70 lei și cheltuieli pentru hârtie,

imprimarea filei de hârtie, precum și pentru coperte de dosar în sumă de 19,67

lei, în total suma de 58,37 lei, conform certificatelor de la dosar (f. d. 59-60).

La acest capitol, instanța de apel a reținut, că conform art. 221 alin. (4) Cod

de procedură penală „procurorul poate intenta și susține acțiunea civilă

intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin

infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Cererea

de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității

publice”.

Astfel, instanța de apel a reținut, că procurorul nu a formulat și înaintat o

acțiune civilă în cadrul procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare,

limitându-se la prezentarea certificatului privind costul testării alcoolscopice

pentru aprecierea stării de ebrietate proba „Drager”, în sumă de 38,70 lei și

cheltuieli pentru hârtie, imprimarea filei de hârtie, precum și pentru coperte de

dosar în sumă de 19, 67 lei, în total suma de 58, 37 lei.

Mai mult ca atât, conform art. 8 al Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 296 din 16 aprilie 2009

„prestarea serviciilor de către instituțiile medico-sanitare publice și achitarea

acestora de către organele de drept vor fi efectuate în baza contractelor

încheiate în conformitate cu legislația în vigoare”.

La fel, instanța de apel a menționat că art. 227 alin. (2) Cod de procedură

penală prevede clar și evident care anume cheltuieli urmează a fi puse pe seama

inculpatului, însă la această categorie nu se includ cheltuielile pentru filele de

hârtie multiplicate, cât și cheltuielile pentru efectuarea testării alcoolscopice, de

vreme ce aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli

evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentar suportate de către organul de urmărire penală

sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea

cauzei.

3

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că acțiunile procesual penale

urmează a fi efectuate și cheltuielile pentru aceste acțiuni strict necesare, sunt

suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a

administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste

cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare,

sau exagerate, iar cheltuielile pentru file de hârtie și însușii pentru efectuarea

examenului medical sunt evidente și necesare pentru a demonstra

existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a menționat, că la adoptarea sentinței și anume

la individualizarea pedepsei penale, se a ținut cont de prevederile art. 96, art.

385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform

cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei

care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea

inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și

motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de

pedeapsă penală.

A mai reținut instanța de apel că circumstanțe agravante sau atenuante în

privința inculpatului Diaconu Ivan nu s-au identificat.

Ținând cont de cele menționate supra, instanța de apel a conchis ca fiind

corectă și legală aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, o pedeapsă corespunzătoare faptei comise,

care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului

în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept, ținând cont

de faptul că pedeapsa nu trebuie să creeze careva suferințe fizice și psihice

persoanelor atrase la răspundere penală, fapt care asigură faptul, că sancțiunea

dată va avea un efect pozitiv asupra conștientizării de către inculpat a

pericolului social al acțiunilor comise.

recurs ordinar procurorul.

În motivarea recursului, invocând temeiul de drept prevăzut la pct. 6 alin.

(1) art.427 Cod de procedură penală, procurorul a indicat următoarele

argumente:

- soluția instanței de apel contravine normelor procesual penale în vigoare;

- în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează

direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată;

- instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală, n-a indicat temeiurile care au dus la

respingerea apelului declarat.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

4

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sunt identice cu argumentele

invocate în apelul declarat, acestea au constituit obiect al examinării în instanța

de apel, asupra lor instanța de apel s-a expus detaliat și motivat, așa cum este

indicat în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs și-o

însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel a exclus greșit

dispoziția de încasare de la Diaconu Ivan în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată în sumă de 58, 37 lei.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanțele de fond, judecând cauza, au cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând

corect la concluzia de a respinge cerința procurorului privind încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, or, cheltuielile suportate de către

organul de urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de a impune

cheltuieli neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume

de către stat.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite

pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) Cod penal prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Prin urmare, suma de 58, 37 lei este compusă din costul testului

alcoolscopic „Drager”, în sumă de 38, 70 lei și cheltuieli pentru hârtie,

imprimarea filei de hârtie, precum și pentru coperte de dosar în sumă de 19, 67

lei, cheltuieli ce nu sunt prevăzute de norma sus-citată, or, aceste cheltuieli sunt

puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc

urmărirea penală și compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea

constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare

suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură

cu efectuarea urmării penale sau judecarea cauzei.

5

Așa dar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și

are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației

aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului

costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru file de hârtie și însuși

pentru efectuarea examenului medical sunt evidente și necesare pentru a

demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent

prescrisă la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost

constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală

și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Diaconu Ivan XXXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

6