1ra-1128/2016 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1128/2016 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1128/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lupea Georgeta în numele inculpatului Voitco Andrei, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

VOITCO Andrei Mihail, născut la 17 iulie

1989, originar și domiciliat în or. Orhei, str. M.

Frunze 10.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.04.2015 – 21.12.2015;

Instanța de apel: 19.01.2016 – 19.02.2016;

Instanța de recurs: 03.05.2016 – 15.06.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Voitco A. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 5 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

având intenția de a păstra substanțe narcotice pentru consum personal, la data de 20

februarie 2015, aproximativ orelor 13.47 min., în rezultatul cercetării automobilului de

model BMW 530 D cu n/î E199BE, proprietatea lui Voitco A., în legătură cu o altă cauză

penală intentată, între bancheta șoferului și bancheta din față a pasagerului a fost

depistată și ridicată o cutie de chibrit în care se afla o masă vegetală, mărunțită, uscată, cu

un miros specific.

Conform raportului de expertiză chimică nr.2228 din 25.02.2015, masa vegetală,

uscată, mărunțită, de culoare verde, dintr-o cutie de chibrit, depistată și ridicată la

1

20.02.2015, în cadrul cercetării la fața locului a automobilului de model „BMW 530D”

cu numărul de înregistrare E199BE, reprezintă marijuana - substanță narcotică, cu masa

totală de 3,247 gr., care conform Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004 constituie

proporții mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, adică păstrarea substanțelor narcotice în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către avocatul

Lupea G., în numele inculpatului, la 04 ianuarie 2016, și inculpatul Voitco A., la 06

ianuarie 2016.

3.1. Avocatul Lupea G. a solicitat casarea sentinței, ca neîntemeiată și ilegală, cu

pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de

amendă, pledînd că pedeapsa cu închisoarea este prea aspră pentru fapta săvîrșită de

Voitco A.

În susținerea apelului, avocata Lupea G., printre altele, a invocat că instanța de

judecată și-a depășit în mod vădit atribuțiile și a indicat că la moment pe rol în curs de

judecare se află o altă cauză penală, de fapt care a generat cercetarea automobilului

inculpatului. Orice persoană este prezumată nevinovată pînă ce nu îi va fi demonstrată

vinovăția sa, în acest sens aplicînd pedeapsa reală cu închisoare, instanța de judecată nu

avea drept să ia în calcul o altă cauză penală adică pedepsindu-1 pe Voitco A. pe

presupunere vădită. Voitco A. este pentru prima dată atras la răspundere penală, fiindu-i

incriminată săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, s-a admis cererea de examinare potrivit

art.3641 Cod de procedură penală, este angajat în cîmpul muncii SRL „Platco-Grup” fără

antecedente penale, sancțiunea art.217 alin. (2) Cod penal prevede amendă sau muncă

neremunerată anticipat închisorii, însă instanța de judecată subiectiv a apreciat că numai

izolarea de societate va atinge scopul pedepsei penale.

3.2. Inculpatul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărîri prin care să-

i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă, invocînd că recunoaște fapta comisă, se

căiește sincer de cele comise, a făcut concluziile necesare și promite că pe viitor nu va

mai încălca legea.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate, fără

careva modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal și corect stabilindu-i pedeapsa prin

prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de 5 luni închisoare.

Prin urmare, la stabilirea categoriei pedepsei, just s-a ținut cont de faptul că

inculpatul și-a recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise și a contribuit activ

la descoperirea infracțiunii.

2

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, care, de fapt,

este și obiectul apelului, s-a apreciat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor expuse de legislator în art. 7, 61 și 75 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în

limitele prevăzute de lege. În sentință, se cuprind datele privind persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind

luate în considerație la stabilirea categoriei și măsurii acesteia.

Instanța de apel a remarcat că Voitco A. are statut de inculpat în cauza penală cu nr.

2015020348, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (1) și

art. 172 alin. (1) Cod penal, la etapa actuală, această cauză se judecă, aflându-se pe rolul

Judecătoriei Criuleni. Prin alte cuvinte, inculpatul se află și în stare de învinuire de

pluralitate de infracțiuni.

Astfel, relevante în sensul dat, sînt considerentele cuprinse în sentință: „În același

timp instanța va ține seama de circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu a

fost judecat și sunt lipsă antecedentele penale, la moment pe rol în curs de judecare se

află o altă cauză penală, de fapt care a generat cercetarea automobilului inculpatului și

ca rezultat au fost depistate substanțele narcotice. Privind gravitatea infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal săvârșită de către inculpat instanța, conform

art.16 Cod penal, atestă că infracțiunea, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil,

se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare comise cu intenție. Analizînd în cumul

aceste circumstanțe, vîrsta inculpatului, audiind în dezbaterile judiciare procurorul și

avocatul, care au pledat pentru aplicarea unei sancțiuni sub formă de amendă, instanța

de judecată reține că, corectarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea unei

pedepse penale cu închisoare. Această convingere este fundamentată pe circumstanțele

faptei, pericolul pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează consumul de

substanțe narcotice. La fel, este de menționat că, inculpatul depistând cutia de chibrit cu

conținut de droguri, nu a nimicit dar a păstrat-o, a consumat din această cantitate, mai

mult inculpatul singur a declarat că, anterior a mai consumat substanțe narcotice de vre-

o trei ori. Prin urmare, modalitatea de executare a pedepsei este în măsură să asigure

reeducarea inculpatului și exercitarea unui control ce vine să prevină antrenarea sa

viitoare în activități de același gen, raportat la fapta comisă, gradul de pericol social al

acesteia, sancțiunea sub formă de amendă nefiind suficientă, chiar dacă inculpatul a

avut o conduită bună anterior și pe parcursul cercetărilor.”

În atare situație, instanța de apel a specificat că, la caz, motivat s-a concluzionat

asupra faptului că atingerea scopului pedepsei se va obține prin aplicarea pedepsei cu

închisoarea față de Voitco A., iar un careva temei legal pentru aplicarea unei pedepse mai

blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru condamnarea cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei - nu există, deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțe

excepționale, ce justifică aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, neexistînd nici

temeiuri pentru aplicarea pedepselor alternative – amenda sau munca neremunerată.

atacat cu recurs ordinar sentința și decizia instanței de apel solicitînd casarea acestora, în

3

partea individualizării pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

Recurenta menționează că instanța de judecată și-a depășit în mod vădit atribuțiile și

a indicat că la moment pe rol în curs de judecare se află o altă cauză penală, de fapt care a

generat cercetarea automobilului inculpatului.

Totodată, avocata menționează că Voitco A. este pentru prima dată atras la

răspunderea penală și i se incriminează săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, s-a admis

cererea de examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, este angajat în

cîmpul muncii, fără antecedente penale, sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal prevede

amendă sau muncă neremunerată anticipat închisorii, însă instanța de judecată subiectiv a

apreciat că numai izolarea de societate a inculpatului va atinge scopul pedepsei penale.

De asemenea, apărătorul specifică că, la etapa judecării apelului, cmpletul de

judecată a fost format contrar exigenților legii, și anume, judecătorul Babenco B. nu putea

examina cauza în ordine de apel pe motiv că a participat la examinarea măsurii de

reprimare în privința lui Voitco A., ca dovadă în cauza penală fiind decizia Curții de Apel

cu participarea judecătorului numit.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocata

Lupea G. menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, iar în vederea acestei statuări se expun următoarele argumente de fapt și de

drept.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține

că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de

recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de avocata Lupea G. se constată că

aceasta invocă ca temeiuri de drept pct. 2) și 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală și susține că în privința lui Voitco A. a fost aplicată o pedeapsă prea aspră pentru

fapta comisă și completul care a judecată cauza în instanța de apel a fost constituit cu

încălcarea legii procesuale.

În esență, recurenta critică decizia instanței de apel, de altfel și cea a instanței de

fond, din două considerente, precum că, în viziunea sa, greșit a fost individualizată

4

pedeapsa în privința lui Voitco A. în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, de 5 luni

închisoare, și totodată contrar legii a fost constituit completul de judecată care s-a

pronunțat asupra prezentei cauze în apel, or judecătorul Babenco B. a participat anterior

la judecarea acestei cauze și s-a expus asupra măsurii preventive în privința inculpatului.

În același timp, instanța de recurs constată că, recurenta este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, respectiv în această parte nu vor fi verificate hotărîrile

contestate.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au stat

la baza adoptării soluției de inadmisibilitate, se enunță că, pedeapsa penală, potrivit art.

61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare

a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia,

cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Voitco

A.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate în conformitate cu art. 3641

Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Voitco

A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 5 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și inter alia, instanța a

specificat că, corectarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de dînsul a unei

pedepse penale sub formă de închisoare.

Or, această convingere a fost fundamentată pe circumstanțele faptei și reieșind din

pericolul pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează consumul de

substanțe narcotice.

La fel, s-a menționat că, inculpatul depistând cutia de chibrit în care erau droguri,

nu a nimicit-o, dar a păstrat-o, a consumat din acestea, mai mult inculpatul singur a

declarat că, anterior a mai consumat substanțe narcotice de vreo trei ori.

Prin urmare, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, este în măsură să asigure

reeducarea inculpatului și exercitarea unui control ce vine să prevină antrenarea sa

viitoare în activități de același gen, iar raportat la fapta comisă, gradul de pericol social al

5

acesteia, sancțiunea sub formă de amendă solicitată de părți nu este efectivă și suficientă,

chiar dacă inculpatul a avut o conduită bună anterior și pe parcursul cercetării

judecătorești.

În continuare, se enunță că, fiind verificată legalitatea sentinței, instanța de apel

subsidiar a reiterat că, corect în cauză a fost individualizată pedeapsa în privința lui

Voitco A., soluția instanței de fond fiind menținută fără careva modificări. Or, trasarea

acestei concluzii, în opinia Colegiului penal, a avut la bază niște argumente temeinice și

relevante, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal reține că instanțele au efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de

circumstanțele săvîrșirii acesteia. Din atare considerente, Colegiul penal opinează că

temeiul pentru recurs invocat de recurentă nu este relevant cauzei, iar instanțele și-au

motivat just soluțiile adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă proporțională faptei săvîrșite.

Într-un alt aspect, Colegiul consideră relevant de a face remarca despre faptul că,

potrivit cererii de recurs înaintate de avocata Lupea G., aceasta pretinde că, în speță,

incorect a fost constituit completul pentru judecarea cererilor de apel, adică judecătorul

Babenco B. cu toate că era în prezența circumstanței de incompatibilitate, a participat la

judecarea apelurilor pe fond.

Însă, verificînd subsidiar actele cauzei, Colegiul găsește neîntemeiate alegațiile

recurentei în acest sens, or careva acte întru confirmarea acestei ipoteze nu se regăsesc

anexate la dosar.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța

de fond, menținută și de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît

și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea acestuia, cît și a altor persoane.

Pe lîngă acestea, este necesar de a specifica că recurenta, invocînd eroarea de drept

prevăzută de pct. 6), menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea dînsa nu

relevă expres asupra căror anume motive nu s-a pronunțat instanța.

Din atare considerente, Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile titularei

dreptului de recurs și în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise

la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei

cărora se circumscriu. Mai mult, Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța

de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art.6 CEDO, dat fiind și faptul că cauza a fost judecată în

6

procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, iar împotriva unei

atare sentințe inculpatul și apărătorul acestuia pot exercita calea de atac a apelului, doar

numai sub aspectul procedurii și individualizării pedepsei.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele

invocate în cererea de recurs ordinar declarat de avocata Lupea G., sunt vădit

neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lupea Georgeta în numele

inculpatului Voitco Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Voitco Andrei Mihail, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7