1ra-119/2016 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-119/2016 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-119/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Vornicescu Constantin în numele inculpatului Baltag Victor, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015, în

cauza penală, în privința lui

Baltag Victor Vladimir, născut la 23 martie 1992, originar

și domiciliat mun. Chișinău, str. Hristo Botev 15/2, ap. 18

.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Baltag Victor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele

de transport pe un termen de 4 ani.

septembrie 2011, aproximativ orele 14:30, deplasîndu-se la volanul automobilului de

model „Ford Mondeo” cu n/î C NF 579, în str. Albișoara, mun. Chișinău, din direcția

str. Mihai Viteazul spre str. Alexandr Pușkin, în apropierea intersecției cu bd.

Renașterii, pe banda întîia de circulație, a manifestat neatenție la trafic, încălcînd

prevederile art. 45 alin. (1) al RCR, potrivit căruia: „ conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii și situația rutieră” și pct. 47 alin. (1) lit. a)

al RCR, care stipulează că, „limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile

publice sunt: în localități - de 50 km/h”, a condus automobilul cu viteză de 95 km/h,

tamponînd biciclistul Dragomir Popa, care traversa str. Albișoara. în rezultatul

accidentului rutier, biciclistului Dragomir Popa, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 108/1721 din 09 noiembrie 2011, i-au fost cauzate leziuni

corporale, care se califică ca vătămări corporale grave, care au dus la decesul

ultimului.

prin care a solicitat aplicarea în privința inculpatului Baltag Victor a prevederilor art.

90 Cod penal, motivînd că sentința este prea aspră. Apelantul a invocat că, din

1

materialele cauzei în privința inculpatului au fost constatate doar circumstanțe

atenuante, însă, la stabilirea pedepsei nu au fost luate în considerație de către instanță.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești, instanța a reținut că, inculpatul Baltag

Victor nu și-a recunoscut vina și este pentru prima dată pe banca acuzaților. Din cele

constatate este evident, că circumstanțele agravante nu au fost stabilite, iar cele

atenuante nu au fost luate în considerație la stabilirea pedepsei.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța de judecată

a reținut gradul de pericol social al faptei săvîrșite, împrejurările în care a fost comisă

fapta și anume că, au fost încălcate regulile de circulație, finalizate cu decesul unei

persoane. Totodată, instanța urma să rețină și faptul că victima a traversat traseul în

loc neprevăzut, nemarcat, ceia ce a provocat impactul și faptul că vizibilitatea

biciclistului a fost redusă de un microbuz, care transporta pasageri.

Instanța de judecată a încălcat principiul individualizării pedepsei penale,

deoarece, stabilind o sancțiune atît de severă față de inculpat, pedepsește în primul

rînd familia, soția și copilul minor, iar pedeapsa aplicată, nu-și va atinge nici intr-un

caz scopul educațional.

3.1. Avocatul Vitalie Țaulean în apelul nemotivat a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul Baltag Victor să fie achitat.

au fost respinse ca nefondate apelurile avocaților Vitalie Țaulean și Constantin

Vornicescu declarate în numele inculpatului Baltag Victor, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just

și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale, acordînd deplină

eficiență art. 61 și art. 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, restabilirea

echității sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a

altor infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

ținîndu-se cont de gravitatea faptei penale și prejudiciul cauzat prin consecințele

survenite.

Instanța de apel s-a expus doar în privința apelului avocatului Constantin

Vomicescu, în condițiile în care în ședința instanței de apel inculpatul a recunoscut

vina în cele săvîrșite, s-a căit sincer și a refuzat de la serviciile avocatului Vitalie

Țaulean, pledînd pentru admiterea doar a apelului avocatului Constantin Vornicescu.

Instanța de apel a reținut că, criticele formulate de apelant prin care se susține că

instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal, sunt nefondate or, instanța de fond le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă, și sentința întru totul corespunde prevederilor art. 394

alin. (2) Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de apel și-o însușește pe

deplin, și a cărei reluare nu se mai impune.

Instanța de apel, a respins argumentele apelantului, precum că la

individualizarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului, de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele cauzei.

Sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o corectă

individualizare a acesteia raportat la toate criteriile generale prevăzute de art. 75 Cod

penal, instanța trebuie să țină seama atît de elementele ce țin de materialitatea faptei

în sine, cît și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate

împreună aceste aspecte putînd conduce la stabilirea în concret a periculozității

sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

2

Instanța de apel a constatat că elementele legate de fapta comisă și de persoana

inculpatului au fost pe deplin valorificate în procesul de individualizare a pedepsei

penale stabilite, luînd în considerație gradul de pericol social al faptei săvîrșite, că

infracțiunea imputată inculpatului este una gravă comisă din imprudență,

împrejurările în care a fost comisă fapta, fiind încălcate regulile de securitate a

circulației, finalizate cu decesul unei persoane, personalitatea celui vinovat care la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnat,

lipsa circumstanțelor agravante.

Totodată, instanța de apel a reținut ca circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpat.

Toate aspectele expuse, justifică aplicarea pedepsei privative de libertate în

limita sancțiunii prevăzută de norma legii penale deoarece pedeapsa penală, așa cum

a fost cuantificată de către instanța de fond, este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptei comise de inculpat,

circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale

privind circulația pe drumurile publice și urmările produse, anume decesul persoanei.

Referitor la modalitatea de executare, contrar opiniei apelantului, instanța de

apel a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care

reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

soluția instanței și în această parte fiind una întemeiată, reieșind: din circumstanțele

concrete ale cauzei, fiind încălcate regulile de securitate a circulației, finalizate cu

decesul unei persoane, cît și din cerințele art. 61 Cod penal din faptul că pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și altor persoane.

La acest capitol, instanța de apel a remarcat că pedeapsa este echitabilă cînd ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Astfel că, corectarea și reeducarea inculpatului urmează a avea loc doar în

condiții privative de libertate, precum și prevede sancțiunea articolului incriminat,

argumentele apelantului în acest sens fiind neîntemeiate.

Faptul că în ședința instanței de apel, inculpatul a recunoscut vina, nu poate fi

temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în circumstanțele expuse supra și în

condițiile în care inculpatul pe parcursul urmăriri penale și în ședința de judecată nu a

avut un comportament sincer față de fapta săvîrșită, nu a manifestat compasiune în

privința părinților victimei Dragomir Popa cărora inculpatul prin acțiunile sale ilegale

le-a provocat suferințe în urma decesului fiului.

Argumentul apărării privind aplicarea inechitabilă a unei pedepsei prea severe

este netondat. deoarece la stabilirea pedepsei instanța de fond, pe lingă faptul că a

luat în considerație circumstanțele cauzei, a ținut cont și de efectul preventiv al

sancțiunii penale.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a constatat că scopul legii penale,

precum și reeducarea inculpatului va fi posibilă doar cu izolarea acestuia de societate,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, în limita prevăzută de lege pentru

fapta comisă.

3

Constantin în numele inculpatului Baltag Victor, declară recurs ordinar, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri cu aplicarea unei pedepse

nonprivative de libertate. Recurentul invocă că, instanța de fond neîntemeiat a

constatat că lipsesc circumstanțele atenuante la stabilirea pedepsei, s-a încălcat

principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale, stabilind pedeapsa prea

aspră; părinții decedatului nu au înaintat pretenții atît materiale cît și morale;

inculpatul are la întreținere soția și copil minor; recurentul consideră că sunt prezente

toate condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Vornicescu Constantin în numele inculpatului Baltag Victor, solicitînd

respingerea acestuia, deoarece circumstanțele în privința inculpatului au fost pe

deplin valorificate în procesul de individualizare a pedepsei penale stabilite, gradul de

pericol social al faptei săvîrșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, finalizate cu

decesul unei persoane, cît și cerințele ar. 61 Cod penal. Careva condiții ce ar permite

aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blînde cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, acuzarea consideră cu nu sunt întrunite.

avocatul Vornicescu Constantin în numele inculpatului Baltag Victor, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul a invocat în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Instanța de recurs precizează că, recurentul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată nu indică asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de apel,

motivîndu-și în acest sens recursul în linii generale, invocînd chestiunile de fapt și de

drept pe care instanța urma să le soluționeze.

4

În fapt, motivele aduse de către autorul recursului, se referă la dezacordul cu

aplicarea pedepsei prea aspre, considerînd că sunt prezente toate condițiile pentru

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa.

Referitor la criticile recurentului precum că contrar prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a

condamnat inculpatul în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ținînd cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și

agravante inclusiv și cele invocate în recurs.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și

reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia,

cît și a altor persoane.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima

instanță, la numirea pedepsei inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei și de caracterul social periculos al infracțiunii săvîrșite de către

acesta, care drept urmare au dus la decesul unei persoane.

Cît privește temeiurile invocate de recurent privind stabilirea pedepsei mai

blînde, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în recurs

(recunoașterea vinovăției în instanța de apel, lipsa antecedentelor penale,

caracterizarea pozitivă, copil minor la întreținere), sunt împrejurări obișnuite, cele

care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor.

Mai mult, aceste circumstanțe au fost luate în considerație de către instanța de

fond și de apel la stabilirea pedepsei, fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă

echitabilă potrivit sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece

pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către

inculpat.

Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,

după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată

indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului

Baltag Victor pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii

reale.

5

Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării

pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o

obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real

pedeapsa stabilită.

La fel nu poate fi reținut argumentul apărării privind aplicarea unei pedepse prea

severe în prezența circumstanțelor atenuante și absența circumstanțelor agravante,

deoarece la stabilirea pedepsei instanța de apel, pe lîngă faptul că a luat în

considerație circumstanțele atenuante ale cauzei, a ținut cont și de efectul preventiv al

sancțiunii penale.

Astfel, se reține că, recursul ordinar declarat de apărător, nu se întemeiază pe

temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de

importanță generală care, în opinia lor, persistă în cauză, care este eroarea comisă de

instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din

norma de drept vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază

ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Vornicescu

Constantin în numele inculpatului Baltag Victor, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015, în cauza penală, în privința lui Baltag

Victor Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 februarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6