1ra-1580/2016 — art. 264 alin. 1 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 Cod de procedură penală
1ra-1580/2016 — art. 264 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1580/2016
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Guzun Vasile în numele inculpatului Cotici Anton, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016, în cauza
penală privindu-l pe
Cotici Anton Andrei, născut la 30 ianuarie 1951,
originar din s. Vulpești, r-nul Ungheni, domiciliat în
or. Ungheni, str. Livezilor, 36.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
27.01.2015 - 14.03.2016 (prima instanță);
15.04.2016 - 11.05.2016 (instanța de apel);
18.07.2016 - 07.12.2016 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 14 martie 2016, Cotici Anton a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (l) Cod penal,
fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități
convenționale, ceea ce constituie 4000 (patru mii) lei, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cotici Anton, la data
de 29 septembrie 2014, aproximativ la ora 22:00, conducînd autoturismul de model
„Wolkswagen-Polo” cu n/î CQG-952, pe strada Romană din or. Ungheni, în apropierea
stadionului orășenesc, fără a ține seama de starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția, nerespectînd dexteritatea în conducere care i-ar fi permis să prevadă
situațiile periculoase și fără a ține cont de situația rutieră, conform prevederilor art. 45
alin. (l) lit. a), b), d) Regulamentul circulației rutiere, nu a reacționat adecvat conform
1
prescripțiilor art.45 alin. (2) din Regulamentul circulației rutiere, la obstacolul apărut
în limita vizibilității și anume pe pietonul Ceban Fiodor, care traversa strada și ca
rezultat 1-a incursionat.
În urma incursionării, cet. Ceban Fiodor s-a ales conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 222 din 05.11.2014, cu vătămări corporale medii cu dereglarea
sănătății de lungă durată sub formă de fractura maleolei mediale a gambei drepte,
hemartroza articulației genunchiului drept, traumă cranio-cerebrală cu comoție
cerebrală, excoriații din regiunea capului și genunchiului, echimoza din regiunea
umărului drept.
Aceste acțiuni ale inculpatului Cotici Anton au fost încadrate în baza art. 264 alin.
(l) Cod penal - adică, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare
a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,
încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a
sănătății.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Guzun Vasile în
numele inculpatului Cotici Anton, prin care a solicitat să fie achitat pe motivul, că
consideră că vina inculpatului nu a fost dovedită, se deplasa regulamentar, nu a încălcat
regimul de viteză, dimpotrivă victima a încălcat regulile de circulație rutiere, traversînd
strada neregulamentar, în loc neindicat, apărînd brusc în fața vehiculului condus de
inculpat, iar ultimul nu a avut posibilitatea de a evita impactul.
Apelantul a considerat că, prima instanță unilateral a permis administrarea
probelor, refuzînd neîntemeiat de a numi efectuarea unei expertize autotehnice
suplimentare, ori un simplu calcul dovedește că victima se deplasa cu o viteză de mai
puțin de 1000 metri pe oră, fapt ce nu corespunde celor constatate, din acest motiv a
solicitat expertiză suplimentară ce ar fi probat, că inculpatul nu a avut posibilitatea
fizică de a evita impactul, iar alte încălcări nu i-au fost încriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016, apelul
avocatului Guzun Vasile în numele inculpatului a fost admis, din alte motive decît cele
declarate, ca fiind fondat, sentința a fost casată, în latura stabilirii pedepsei, cauza a
fost rejudecată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, după cum urmează:
Cotici Anton Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 264 alin. (l) Cod penal și numită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de
200 (două sute) unități convenționale, ce constituie 4000 (patru mii) lei, fără privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport.
În rest dispozițiile sentinței au fost păstrate fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecînd cauza
penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate
aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o
apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității
lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la
2
concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare
juridică justă a acțiunilor lui Cotici Anton în baza art. 264 alin. (l) Cod penal, totodată
corect a apreciat măsura de pedeapsă principală aplicată inculpatului, ținînd cont de
circumstanțele cauzei și de persoana vinovată.
Instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond se bazează pe următoarele
probe : declarațiile inculpatului Cotici Anton (f.d.172-174), care nu și-a recunoscut
vina și a relatat circumstanțele cazului reieșind din poziția sa de apărare, cărora instanța
de fond le-a dat aprecierile critice corespunzătoare, declarațiile părții vătămate Ceban
Fiodor (f.d.135-138), a martorilor Odaischi Petru (f.d.148-150), Cibotar Profir
(f.d.151-152), a expertului judiciar Tverdohleb Mihail, care a invocat că pietonul a fost
lovit cu bara de protecție a automobilului, deși în momentul efectuării expertizei, la
bara de protecție nu s-au observat deteriorări, dar în urma loviturii este posibil
amortizarea barei de protecție și aceasta nu poate fi deteriorată (f.d.141-143),
declarațiile expertului medic-legist Jantovan Grigore, care a susținut concluziile
expertizei medico-legale efectuate de el, care a mai invocat, că în urma examinării
radiologice s-a constatat fractura maliolei mediale pe dreapta a piciorului și hemotroză
a genunchiului drept, vătămările corporale corespund timpului cînd au fost depistate,
momentului examinării medicale (f.d.167-168), precum și probele scrise : procesul-
verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 29.09.2014 și schița accidentului
rutier (f.d.7-8); testul Draiger efectuat în privința lui Cotici Anton, din care rezultă că
nu a folosit băuturi alcoolice (f.d. 11) și procesul verbal de constatare a stării de
ebrietate a lui Cotici Anton (f.d.12); procură eliberată de Marcinschi Iulian pe numele
Cotici Daniela din 02.11.2012 pe unitatea de transport-automobil de model
„Wolksvagen-Polo” cu n/î CQG-952 (f.d.26); procesul-verbal de verificare a
declarațiilor lui Ceban Fiodor din 06.11.2014 și schița plan și planșa fotografică
(f.d.37-41); procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Cotici Anton din
06.11.2014 și planșa fotografică (f.d.42-45); raportul de expertiză medico-legală
nr.222 doc. din 05.11.2014 în privința lui Ceban Fiodor din care s-a constatat că au fost
cauzate vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată sub formă de
fractura maleolei mediale a gambei drepte, hemartroza articulației genunchiului drept,
trauma cranio-cerebrală cu comoție cerebrală, excorații din regiunea capului și
genunchilor, echimoză din regiunea umărului drept (f.d.46); raportul de expertiză
judiciară nr.2156 din 22.12.2014, din care urmează că la deplasarea automobilului cu
viteza de 40 km/oră în momentul începerii deplasării pietonului de la mijlocul părții
carosabile în direcția benzii de deplasarea automobilului “W-Polo”, șoferul ultimului
dispunea de posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frînare și în
cazul dat șoferul automobilului “W-Polo” din punct de vedere tehnic, trebuia să
acționeze conform cerințelor subpunctului 2) pct.45 din regulamentul circulației rutiere
care prescrie „în cazul în care în limita vizibilității, apar obstacole care pot fi observate
de conducător, el trebuia să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în
pericol siguranța traficului”(f.d.66-73), în legătură cu ce instanța de apel a considerat,
3
că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și just a calificat acțiunile inculpatului
la art.264 alin.(l) Cod penal.
Astfel, s-a stabilit cert, că conducătorul automobilului “Wolksvagen-Polo”, Cotici
Anton, avea posibilitate să evite tamponarea pietonului prin frînare și că a încălcat
pct.45 alin.(2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr.357 din 13.05.2009.
Prin urmare, declarațiile părții vătămate Ceban Fiodor, a expertului judiciar
Tverdohleb Mihail și a expertului medic-legist Jantovan Grigore coroborează între ele,
prin care deplin este dovedită vina inculpatului, iar declarațiile inculpatului sînt
contradictorii, înaintate doar în scop de apărare și evitarea răspunderei penale.
Instanța de apel a menționat că, probele administrate pe cauză corespund cerințelor
stipulate de art.93-101 Cod de procedură penală, adică sînt pertinente, concludente,
veridice, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în
coroborare între ele și demonstrînd fără careva dubii vinovăția lui Cotici Anton în
sensul învinuirilor aduse, în deplină măsură.
Instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat
deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite
în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a
pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, ținînd cont de circumstanțele reale și
personale, stabilindu-i lui Cotici Anton o pedeapsă principală din categoria cea mai
blîndă - amendă, care este echitabilă faptei infracționale săvîrșite, pedeapsa aplicată
fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și își va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului, precum și va preîntîmpina comiterea unor
asemenea fapte de către acesta și alte persoane.
Deci, pedeapsa principală de amendă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale.
Totodată, instanța de apel a constatat că instanța de fond a comis o eroare de drept
în cazul aplicării față de inculpat a pedepsei complimentare sub forma privării de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. Or, potrivit sancțiunii
prescrise în art.264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară cu (sau fără) privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani se aplică
doar în cazul stabilirii pedepsei principale cu închisoare de pînă la 3 ani. Însă, în cauza
de pe rol, inculpatul a fost pedepsit la amendă în mărime de 200 unități convenționale,
ce constituie 4000 lei. Prin urmare, instanța de fond neîntemeiat a aplicat față de
inculpat și pedeapsa complementară nominalizată.
Deaceia, pedeapsa complementară sub forma privării de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 1 an a fost exclusă, instanța de apel aplicînd în
cazul dat prevederile art. 409-410 Cod de procedură penală, fără a înrăutăți situația
inculpatului.
La fel, instanța de apel a constatat, că expertiza autotehnică, a fost numită cu
informarea învinuitului Cotici Anton și avocatului Guzun Vasile, care au adresat
4
expertului doar o întrebare, inclusă în ordonanță, că la parvenirea raportului de
expertiză au declarat că nu sînt deacord cu raportul de expertiză autotehnică, dar n-au
indicat motivele, că atît la urmărirea penală, cît și la judecarea în fond a cauzei
învinuitul Cotici Anton și avocatul Guzun Vasile nu au expus o poziție clară referitor
la dezacordul cu raportul de expertiză, că avînd posibilitatea legală în ședința de
judecată, n-au adresat experților întrebările sale.
La stabilirea vinovăției, calificării juridice și pedepsei au fost luate în considerație
atît probele învinuirii, cît și ale apărării.
Instanța de apel a menționat, că potrivit art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală,
în cazul în care se invocă necesitatea administrării de noi probe, părțile trebuie să indice
aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum și motivele
care au împiedicat prezentarea lor în primă instanță, ceia ce inculpatul Cotici Anton și
avocatul său Guzun Vasile n-au făcut în instanța de apel.
În ședința instanței de apel avocatul n-a motivat faptic și legal necesitatea
administrării de noi probe.
În opinia instanței de apel faptul că aceștia nu sunt de acord cu concluziile
expertizei autotehnice, nu poate motiva reluarea cercetării judecătorești și numirea unei
expertize suplimentare.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Guzun
Vasile în numele inculpatului Cotici Anton, prin care indicînd temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Recurentul a invocat în cererea sa de recurs următoarele motive :
- recurentul consideră, că inculpatul Cotici Anton neîntemeiat a fost recunoscut
vinovat în comiterea accidentului, ori în instanța de judecată s-a constatat, că Cotici
Anton se deplasa regulamentar, nu a încălcat regimul de viteză, dimpotrivă victima a
încălcat RCR traversînd strada neregulamentar, în loc neindicat, apărînd brusc în fața
vehicolului condus de inculpat, iar ultimul nu a avut posibilitate de a evita impactul;
- instanțele judecătorești la judecarea cauzei unilateral au permis administrarea
probelor, refuzînd neîntemeiat de a numi efectuarea unei expertize autotehnice
suplimentare, ori un simplu calcul ne va dovedi că la deplasarea victimei cu
aproximativ 7,5 km oră, el s-a aflat în vizorul conducătorului auto aproximativ 0,4
secunde și nu 3,18 secunde cum a calculat expertul, din a căror calcule se deduce, că
victima se deplasa cu o viteză de mai puțin de 1000 metri pe oră, fapt ce nu corespunde
celor constatate în cadrul judecării cauzei, ori însăși victima a declarat, că el se grăbea
și se deplasa repede, cu fuga ce de fapt probează faptul deplasării lui nu cu viteză de
aproximatv de 7-8 ori mai mare decît cea dedusă din concluziile expertului și deci în
asemenea caz se micșorează durata aflării victimei în vizorul conducătorului auto, fapt
ce exclude posibilitatea ultimului de a evita impactul cu victima;
5
- recurentul menționează că în astfel de împrejurări expertiza suplimentară ar fi
probat, că Cotici Anton nu a avut posibilitatea fizică de a evita impactul cu victima, iar
alte încălcări nu i-au fost incriminate;
- recurentul consideră, că prin refuzul de a numi o expertiză suplimentară,
instanțele l-au privat pe Cotici Anton de a-și proba nevinovăția, ori prin acestea
instanța i-a încălcat condamnatului dreptul la apărare, și faptul, că apărarea nu a adresat
din greșeală expertului interogat în ședința judiciară oricare întrebare, care de fapt a
cerut de a fi inclusă la efectuarea expertizei, nu dă dreptul instanței de a condamna un
om nevinovat.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul Ghervas Iurie a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului
declarat de către avocatul Guzun Vasile în numele inculpatului Cotici Anton,
menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece motivele invocate
de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept,
prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. La fel, procurorul mai menționează că
referitor la alegațiile recurentului precum că motivarea soluției contestate contrazice
dispozitivul hotărârii instanței de apel și care, în viziunea lui, nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel (cererea de efectuare a expertizei autotehnice
complexe), temei pentru recurs prevăzut în art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură
penală, rejudecând cauza, instanța de apel s-a pronunțat asupra motivului invocat
supra, just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și, corespunzător,
corect a încadrat acțiunile făptuitorului.
Procurorul mai menționează că referitor la afirmațiile recurentului că în acțiunile
inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, temei pentru recurs prevăzut
în art.427 alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, este de reținut că faptul
nerecunoașterei vinovăției și dezacordul cu concluziile expertizei autotehnice este o
modalitate de apărare, iar solicitarea efectuării unei expertize suplimentare este lipsită
de motiv sub aspectul de drept și de fapt, având scop de tergiversare a examinării
cauzei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor
pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel se declară în termen de 30 de zile de
la data pronunțării deciziei.
6
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.
După cum rezultă din textul recursului, avocatul Guzun Vasile în numele
inculpatului Cotici Anton, făcînd trimitere la temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1)
pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de
apel poate fi casată în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este
expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței
sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat.
Recurentul critică aprecierea probelor administrate de prima instanță și verificate
de instanța de apel, precizînd că instanțele judecătorești au refuzat neîntemeiat de a
numi efectuarea unei expertize autotehnice suplimentare, astfel Colegiul penal
menționează că conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării
cauzei judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma
examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de
lege.
Colegiul penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și verificînd
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința
de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-
au dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu
privire la vinovăția inculpatului Cotici Anton în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă sub formă de amendă
în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei, fără privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport, ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75, 84 Cod
penal.
Criticile formulate de recurent privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii au
format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a
dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizia instanței de
apel, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se
mai impune, avînd în vedere și faptul, că verificînd hotărîrile atacate în raport și cu
prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică
7
existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se
constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin
dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a
probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești atacate nu sunt
motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea
probelor, în modul propus de către inculpat, nu se încadrează în prevederile art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată
de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept.
Totodată, instanța de apel, judecînd apelul părții apărării, a verificat legalitatea și
temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, și-a motivat
soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele invocate în apel și conținutul
deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.
De asemenea, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat, argumentul recurentului,
precum că „prin refuzul de a numi o expertiză suplimentară, instanțele l-au privat pe
Cotici Anton de a-și proba nevinovăția, ori prin acestea instanța i-a încălcat
condamnatului dreptul la apărare, și faptul, că apărarea nu a adresat din greșeală
expertului interogat în ședința judiciară oricare întrebare, care de fapt a cerut de a fi
inclusă la efectuarea expertizei, nu dă dreptul instanței de a condamna un om
nevinovat”, deoarece instanța de apel în decizia sa (f.d. 218 verso - 219) a menționat
clar asupra acestui fapt și anume : „atît la urmărirea penală, cît și la judecarea în fond
a cauzei partea apărării a dispus de suficient timp (16.10.2014- 22.01.2015 la
urmărirea penală și 26.01.2015-14.03.2016 la judecarea în fond) și mijloace pentru a
elucida toate întrebările care-i interesează pe caz și a-și prezenta poziția sa de
apărare, dar nu a folosit acest drept în deplină măsură. Pe data de 26.11.2014 a fost
emisă ordonanța privind dispunerea efectuării expertizei auto-tehnice.(f.d.54)
Ordonanța dată în aceiași zi a fost adusă la cunoștința învinuitului Cotici Anton și
apărătorului Guzun Vasile, care au menționat în procesul-verbal de notificare a
părților privind dispunerea expertizei din 26.11.2014, că cereri nu au și sînt deacord
ca expertiza să fie efectuată de oricare expert al CNEJ a R. Moldova, recuze nu au la
nici un expert.(f.d.55). Pe data de 24.12.2014 învinuitului Cotici Anton și apărătorului
Guzun Vasile li s-a adus la cunoștință raportul de expertiză judiciară nr.2156 din
22.12.2014 și potrivit procesului-verbal de comunicare a raportului de expertiză din
24.12.2014, învinuitul Cotici Anton a refuzat să-1 semneze, iar avocatul Guzun Vasile
a indicat, că nu este deacord cu raportul de expertiză, deoarece concluzia nu
corespunde realității.(f.d.75)
Referitor la situația descrisă de avocat în procesul-verbal de comunicare a
raportului de expertiză din 24.12.2014, la 24.12.2014 s-a emis o ordonanță, prin care
s-a confirmat netemeinicia celor scrise de avocat, copia căreia s-a înmînat lui Cotici
Anton și lui Guzun Vasile. (f.d.78)
8
Careva obiecții la ordonanța din 24.12.2014 n-au fost înaintate.
Prin ordonanța din 22.01.2015 cererea avocatului și învinuitului referitor la
efectuarea expertizei autotehnice complexe a fost respinsă, fiind indicat motivele
respective.(f.d.96)
La cunoștința cu materialele cauzei și finisarea urmăririi penale de partea apărării
nu s-a solicitat completarea ei.
S-a respins un asemenea demers și la judecarea în fond.
În ședința de judecată a instanței de fond au fost audiați experții Tverdohleb Mihail
și Jantovan Grigore, cărora inculpatul și avocatul nu le-au adresat întrebările care-i
interesează.
În ședința instanței de apel avocatul Guzun Vasile a declarat, că a avut posibilitate
să-i pună întrebări expertului la judecarea în fond a cazului, dar nu le-a pus din
greșeala apărării.
Astfel, Colegiul penal constată, că expertiza autotehnică a fost numită cu
informarea învinuitului Cotici Anton și avocatului Guzun Vasile, care au adresat
expertului doar o întrebare, inclusă în ordonanță, că la parvenirea raportului de
expertiză au declarat că nu sînt deacord cu raportul de expertiză autotehnică, dar n-
au indicat motivele, că atît la urmărirea penală, cît și la judecarea în fond a cauzei
învinuitul Cotici Anton și avocatul Guzun Vasile nu au expus o poziție clară referitor
la dezacordul cu raportul de expertiză, că avînd posibilitatea legală în ședința de
judecată, n-au adresat experților întrebările sale.”
Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că decizia instanței de
apel este legală și întemeiată, iar instanța de apel casînd sentința în latura stabilirii
pedepsei, la examinarea apelului declarat de avocatul Guzun Vasile în numele
inculpatului Cotici Anton, a respectat întocmai prevederile art.414 alin. (2) și (6) Cod
de procedură penală.
La fel, Colegiul penal menționează că temeiul invocat de recurent stipulat la art.
427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală – „nu sunt întrunite elementele
infracțiunii” nu s-a confirmat în speța dată, este pur declarativ și constituie opinia
subiectivă a recurentului, și sub acest aspect instanța de apel corect a motivat în decizia
sa (f.d. 217-220), că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și just a calificat
acțiunile inculpatului la art. 264 alin. (1) Cod penal. Aceste motive și concluzii instanța
de recurs le însușește, considerîndu-le corecte.
Prin urmare, instanța de recurs conchide asupra legalității și temeiniciei
concluziilor instanțelor judecătorești, care au constatat existența faptei și vinovăției
inculpatului Cotici Anton în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod
penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale încălcării regulilor de
securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o
vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.
9
Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept
relevante și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora
le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării
reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, că anume
inculpatul Cotici Anton se face vinovat de comiterea accidentului rutier, și nu victima
după cum menționează recurentul.
Referitor la argumentul adus de recurent precum că „inculpatul Cotici Anton
neîntemeiat a fost recunoscut vinovat în comiterea accidentului, ori în instanța de
judecată s-a constatat, că Cotici Anton se deplasa regulamentar, nu a încălcat regimul
de viteză, dimpotrivă victima a încălcat RCR traversînd strada neregulamentar, în loc
neindicat, apărînd brusc în fața vehicolului condus de inculpat, iar ultimul nu a avut
posibilitate de a evita impactul”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și o
modalitate de apărare a inculpatului, or prin raportul de expertiză judiciară nr. 2156 din
22 decembrie 2014 efectuată de către expertul Tverdohleb Mihail nu se confirmă cele
relatate de recurent (f. d. 66-73).
Prin urmare, Colegiul penal apreciază că temeiurile invocate de recurent
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în
cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guzun Vasile în
numele inculpatului Cotici Anton, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 11 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Cotici Anton Andrei, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 19 ianuarie 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecătorii Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
10