1re-129/2015 — art. 264/1 al. 1 CP

1re-129/2015 — art. 264/1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1re-129/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, declarat de avocatul

Negru Veaceslav în numele inculpatului Carpovici Anton și de ultimul, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 15 septembrie 2014 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 ianuarie 2015, în cauza penală, în

privința lui

Carpovici Anton Gheorghii, născut la 23 octombrie 1980, originar și

locuitor al mun. Bălți, str. Bulgară 82, ap.58.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.04.2014 pînă la 15.09.2014;

Instanța de recurs de la 28.11.2014 pînă la 14.01.2015;

Instanța de recurs în anulare de la 14.08.2015 pînă la 23.12.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în anulare în cauză

în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (l) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu aplicarea art.79 Cod penal,

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, a

fost înlăturată.

de conducere al mijlocului de transport nr.125604471 din 05.11.2012, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și conștientizînd caracterul social-periculos al

acțiunilor de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și consecințele

care pot surveni, la 15.02.2014, aproximativ la orele 19:30, conducînd automobilul de

model „Peugeot 607” cu n/î GL-11-VIS și deplasîndu-se din mun. Bălți în direcția sat.

Sadovoe, mun. Bălți nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a derapat

de pe traseu, astfel a comis un accident rutier. În cadrul cercetării la fața locului,

Carpovici Anton a fost suspect de către inspectorul de patrulare rutieră al Companiei

de patrulare nr. 1 Bălți a RP „Nord” al INP al MAI de întrebuințarea băuturilor

alcoolice, deoarece avea simptome vizibile de consumare a băuturilor alcoolice,

exprimate prin comportamentul neadecvat, vorbă neclară, miros de alcool din cavitatea

bucală.

Ulterior, Carpovici Anton a fost escortat la Dispensarul narcologic al Spitalului

Clinic din mun. Bălți, unde a fost supus testării alcoolscopice cu alcotesterul „Drager”,

stabilind că concentrația de alcool pur în aerul expirat de către Carpovici Anton era de

1,11 mg/l, cantitate care conform art.13412 Cod penal se atribuie la stare de ebrietate cu

grad avansat. Conform procesului-verbal nr.733 din 15.02.2014 al examinări medicale

1

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a

stabilit că Carpovici Anton se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Totodată, de la Carpovici Anton au fost recoltate probe biologice de sînge pentru

examinare toxicologică. Conform raportului de expertiză medico-legală toxicologică

nr. 89 din 21.02.2014, în sîngele lui Carpovici Anton s-a depistat alcool etilic în

cantitate de 2,76% (echivalent a 2,76 g/1), cantitatea, care conform Hotârîrii

Guvernului R.M. nr. 296 din 16.04.2009 și art. 13412 Cod penal se atribuie la stare de

ebrietate cu grad avansat.

- procurorul N.Volontir, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit căreia Carpovici Anton să-i fie stabilită pedeapsa în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Recurentul a invocat dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului în latura

neaplicării pedepsei complementare, prin prisma prevederilor art. 79 Cod penal; la

aplicarea pedepsei inculpatului Carpovici Anton instanța de judecată n-a ținut cont de

criteriul general a individualizării pedepsei, neglijînd în așa mod prevederile art. 75

Cod penal; prin neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul

de a conduce mijlocul de transport, a fost favorizată posibilitatea săvîrșirii de către

inculpat a unei infracțiuni analogice, punînd în pericol viața personală, cît și viața și

sănătatea altor persoane, excluzînd posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale -

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului; nu a ținut cont de faptul că,

inculpatul conducînd unitatea de transport în stare de ebrietate nu s-a isprăvit cu

conducerea mijlocului de transport și a derapat de pe traseu, prin ce a comis un

accident rutier; instanță a aplicat în privința inculpatului fără careva temei prevederile

art. 79 Cod penal, ori, prezența copiilor minori la întreținerea acestuia, cît și faptul că

mijlocul de transport este unica sursă principală de existență, nu poate fi considerată ca

o circumstanța excepțională, pe motiv că pe parcursul examinării cauzei inculpatul a

manifestat atitudine neglijentă față de fapta comisă; prezentarea de către apărare a unui

certificat precum că inculpatul activează în calitate de șofer-expeditor și că mijlocul de

transport este unica sursa de existență, poartă în opinia recurentului un caracter pur

formal și are drept scop nu altceva decît evitarea răspunderii complementare;

- inculpatul Carpovici Anton și apărătorul acestuia Veaceaslav Negru, prin

care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care Carpovici Anton fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 55 Cod penal să fie liberat de

răspunderea penală cu atragerea la răspunderea contravențională, cu aplicarea unei

amenzi contravenționale în limita minimă prevăzută de prevederile art. 55 Cod penal.

În susținerea recursului declarat, recurenții au invocat faptul că: pe parcursul

examinării cauzei penale inculpatul a recunoscut pe deplin vina în comiterea

infracțiunii incriminate, sincer s-a căit în cele comise, pîna la momentul comiterii

infracțiuni, cît și după comiterea acesteia inculpatul careva devieri sau abateri de lege

nu a avut; și-a făcut concluziile necesare în urma infracțiunii comise, a încheiat acord

de recunoaștere a vinovăției pe caz; este încadrat în cîmpul muncii în calitate de șofer,

este căsătorit și are la întreținere 3 copii minori, soția nu este încadrată în cîmpul

muncii, fiind în concediu de maternitate, anterior, la data de 28.05.2001 a absolvit

Universitatea de Stat „Alecu Russo,, profilului: „Jurisprudența”, specialitatea „Drept,”

2

la 26.03.3003 a absolvit Universitatea Agrara de Stat din R. Moldova, specialitatea:

„Medicina Veterinara”, în perioada de timp de la 25.05.2005 pîna la 24.04.2012

inculpatul a activat la Biroul Vamal Soroca în calitate de locotenent al serviciului

vamal, apoi locotenent major, ulterior căpitan al serviciului vamal și la moment are

intenția de a se reangaja la serviciu la Biroul Vamal Bălți; reieșind din circumstanțele

menționate, cît și ținînd cont de faptul că Carpovici Anton a savîrșit pentru prima dată

o infracțiune ușoară, a recunoscut pe deplin vina, careva prejudiciu în urma comiterii

infracțiunii nu a fost determinat, consideră posibilă corectarea inculpatului Carpovici

Anton fără a fi supus răspunderii penale.

fost respins, ca nefundat, recursul inculpatului Carpovici Anton și apărătorului acestuia

Veaceslav Negru și a fost admis recursul procurorului declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți din 15 septembrie 2014 pe cazul penal în privința lui Carpovici

Anton Gheorghii, cu casarea acesteia, în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei

hotărîri după cum urmează:

Carpovici Anton Gheorghii se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi i se stabilește pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța de fond just

a examinat aspectele de fapt și de drept a cauzei penale, reieșind din recunoașterea

deplină și necondiționată de către Carpovici Anton a învinuirii formulate în

rechizitoriu, cu administrarea amplă a probelor prezentate de organul de urmărire

penală și ca rezultat constatarea corectă a vinovăției în conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate cu grad avansat, acțiunile

corect fiindu-i încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs a menționat că, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei

penale, deși instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, ce

determină scopul pedepsei penale în restabilirea echității sociale, reeducarea celui

vinovat și prevenirea săvîrșirii de el a noi crime, precum și criteriilor generale de

individualizare a pedepsei penale, persoana făptuitorului, nejustificat a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal, fiind înlăturată pedeapsa complementară inculpatului

Carpovici Anton - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Potrivit prevederilor art. 509 alin.(6) Cod de procedură penală, sentința adoptată

în condițiile acordului de recunoaștere a vinovăției poate fi atacată cu recurs,

invocîndu-se doar erorile procesuale și măsura de pedeapsă stabilită.

În cadrul examinării cauzei în ordine de recurs nu au fost constatate erori

procesuale la examinarea cauzei în instanța de fond. Însă neaplicarea pedepsei

complementare în privința inculpatului denotă blîndețea pedepsei aplicate față de

inculpat. Motivele invocate de procuror în recursul declarat sînt fondate și servesc

drept temei pentru casarea sentinței în latura pedepsei penale aplicate.

Totodată, instanța de recurs a ajuns la concluzia că, pedeapsa aplicată lui

Carpovici Anton de către instanța de fond este prea blîndă, dat fiind faptul că

sancțiunea art. 2641 alin.(l) Cod penal, prevede ca pedeapsă principală amendă în

mărime de la 400 la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

3

Astfel, instanța de recurs a notat că instanța de fond judecînd cauza în privința

inculpatului Carpovici Anton, i-a aplicat pedeapsa principală sub formă de amendă în

limitele sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(1) Cod penal, ținîndu-se cont și de

prevederile art. 80 Cod penal, însă incorect a aplicat prevederile art. 79 Cod penal în

partea neaplicării pedepsei complementare, ori prezența copiilor minori la întreținerea

inculpatului, cît și faptul că mijlocul de transport este unica sursă principală de

existență, nu poate fi considerată ca o circumstanță excepțională ce ar determina

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului.

Prin urmare, instanța de recurs a ajuns la concluzia că în privința inculpatului

Carpovici Anton urmează a fi aplicată și pedeapsa complementară prevăzută de lege

pentru infracțiunea săvîrșită - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, instanța de recurs a conchis de a respinge ca nefondat recursul declarat

de către inculpatul Carpovici Anton și apărătorul acestuia Veaceslav Negru privind

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului cu liberarea ultimului

de pedeapsa penală cu tragerea la răspundere contravențională.

nominalizate au devenit irevocabile.

Veaceslav Negru, au declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărîrilor

menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul

penal în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, să fie încetat, fiindu-i aplicate prevederile

art. 55 Cod penal și în baza acestei legi a fi liberat de răspunderea penala cu tragerea la

răspundere contravenționala cu aplicarea unei amenzi contravenționale în limita

minimă prevăzută de prevederile acestui articol. Recurenții invocă că condamnatul

întrunește toate condițiile pentru a fi aplicate prevederile art. 55 Cod penal. Ca temei

pentru înaintarea recursului în anulare, recurenții au invocat art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală – repararea erorii de drept comise la judecarea cauzei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității

hotărîrilor atacate.

Colegiul penal reiterează că, în conformitate cu prevederi legale, în recursul

recurenților, nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu

fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse

a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor

respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și

4

tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat

hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu

indicarea unor erori de drept concrete.

Colegiul penal mai menționează că, conform practicii judiciare, inclusiv și a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, în art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la un

proces echitabil enunță preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre

elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că o soluție definitivă (irevocabilă)

a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o

parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești

definitive și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de judecată și a unei

soluționări noi a cauzei, întrucît existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu se întemeiază pe

temeiurile prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al recurenților

cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că conform art. 24 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii.

Colegiul atestă că, motivele invocate în recursul în anulare, nu cade sub noțiunea

prevăzută de art. 6 pct. 44) a Codului de procedură penală, conform căreia prin viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se

înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Ori,

neaplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, de către instanța de judecată nu constituie o

eroare de drept potrivit prevederilor art. 453 Cod de procedură penală, ca viciu

fundamental.

Astfel, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Instanța de recurs menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute

vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale.

De asemenea, Colegiul reține că, criticile formulate în recursul în anulare de către

recurenți au fost invocate și în recursul depus la Curtea de Apel Bălți, ce au constituit

obiect de discuții în această instanță, fiindu-le oferite o motivare corespunzătoare și

bine argumentată.

În circumstanțe indicate, Colegiul penal ajunge la concluzia că în speța examinată

se impune ca soluție inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

5

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de avocatul Negru Veaceslav în

numele inculpatului Carpovici Anton și de ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 14 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Carpovici

Anton Gheorghii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 ianuarie 2016.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6