1ra-958/2015 — art. 264 al. 3 lit. a CP

1ra-958/2015 — art. 264 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-958/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de avocatul

Constantin Sîrbu în numele inculpatului Șevcenco Evghenii, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, în cauza

penală în privința lui

Șevcenco Evghenii Vladimir, născut la 06 februarie 1978,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Doina nr. 117,

ap. 2.

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 04.07.2013 până la 26.06.2014;

- în instanța de apel din 31.10.2014 până la 05.02.2015;

- în instanța de recurs din 02.07.2015 până la 20.10.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Șevcenco Evghenii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal și i-a fost aplicată pedeapsă penală sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunile civile înaintate de către Zavațki Serghei și Zavațcaia Natalia, au fost

admise în principiu cu stabilirea cuantumului în procedură civilă contencioasă.

Evghenii Vladimir, fiind deținător al permisului de conducere al mijlocului de transport,

de categoria „B”, la data de 23.05.2013, aproximativ la orele 21.10, aflându-se la volanul

autovehiculului de model „Dacia Logan”, n\î C N1 475 și deplasându-se în preajma casei

nr.19/1 pe bd. Traian mun. Chișinău, exprimând neatenție față de trafic și încredere

exagerată în sine, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și anume:

prevederile pct.3 al RCR, în conformitate cu care, „participanții la trafic sânt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului"; prevederile pct. II lit. f)

al RCR în conformitate cu care „conducătorul de autovehicul, înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat: să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu

circulația nedirijată; în cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus

viteza vreun vehicul conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate

pot continua deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sînt

pietoni"; prevederile pct. 45 al RCR, în conformitate cu care „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama

1

de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să - educă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" precum și

neglijând prevederile indicatorului „5.50.1, 5.50.2" ce semnifică trecerea centru pietoni,

nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, nu a ținut cont de dexteritatea în

conducere care i-ar pennite să prevadă situațiile periculoase, nu a cedat trecerea

pietonilor la trecerea pentru pietoni și, ca urmare a comis tamponarea lui Zavațki

Vladimir care se afla în brațele bunicii sale Zavațcaia Natalia și care traversau partea

carosabilă la trecerea pentru pietoni, marcată cu indicatorul rutier „5.50.1,5.50.2" al

RCR.

În consecința încălcării regulilor de circulație de către Șevcenco Evghenii Vladimir

și accidentului rutier produs, minorului Zavațki Vladimir, a.n.2007, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1420D din 25.06.2013 „leziuni

corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral acut deschis; fractură bază craniană și

a bolții craniene, contuzie cerebrală și de trunchi cerebral, comă grad I, sindrom apalic;

otohemoragie bilateral, tetrapareză moderată, care prezintă pericol pentru viață și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Totodată, în rezultatul încălcării regulilor de circulație de către Șevcenco Evghenii

Vladimir și accidentul rutier produs, pietonului Zavațcaia Natalia, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1356 din 19.06.2013 „leziuni corporale

sub formă de fractură cominutivă a claviculei drepte cu deplasarea fragmentelor, plagă

contuză în regiunea occipitală, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie”.

în numele inculpatului Șevcenco Evghenii, prin care a solicitat casarea sentinței instanței

de fond și pronunțarea unei noi hotărîri cu aplicarea suspendări condiționate a pedepsei,

invocînd faptul că instanța urma să se ia în considerare existența circumstanțelor

atenuante. Inculpatul a recunoscut vina, a contribuit activ la stabilirea circumstanșelor

cauzei, are la întreținere un copil minor care este invalid, dorește să contribuie la

repararea prejudiciului material cauzat victimelor. Aflarea la libertate a inculpatului, v-a

permite acestuia să lucreze și să contribuie la repararea prejudiciului material cauzat

victimelor accidentului rutier. Se impune și ca instanța să țină cont și de faptul că

inculpatul nu a dorit producerea accidentului respectiv și nici survenirea consecințelor pe

care le-a provocat, iar însăși fapta prejudiciabilă săvîrșită a fost comisă din imprudență.

Referitor la concluzia instanței precum că inculpatul nu ar fi conștientizat consecințele

infracțiunii și dimensiunea prejudiciului cauzat a fost indusă în parte de reprezentanții

victimelor care pe de o parte invocau diferite motive pentru a nu finisa examinarea cauzei

în prima instanță, iar pe de altă parte prin demersuri înaintate diferitor organe care nu

aveau tangență la examinarea cauzei reclamau tergiversarea examinării cauzei respective.

Inculpatul, în măsura în care i-a fost oferită posibilitatea, s-a interesat permanent de

starea sănătății victimelor și chiar și-a propus aportul pentru a ajuta din punct de vedere

material, însă au fost lăsate fără atenție. Afirmația instanței de fond cu privire la faptul că

învinuitul nu a conștientizat consecințele acțiunii sale sunt neîntemeiate, inclusiv datorită

dorinței explicabile de răzbunare a părților vătămate, care prin acțiunile sale, au făcut tot

posibilul să denote în mod artificial atitudinea de nepăsare a inculpatului.

2

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Radu Dumneanu în numele inculpatului

Șevcenco Evghenii, cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a făcut o justă

încadrare juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, - ”

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conducea mijlocul

de transport, încălcare care a provocat din imprudență o vătămare gravă a integrității

corporale” - fapt confirmat prin probatoriul prezentat de acuzatorul de stat în instanța de

fond.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just a conchis și faptul că

infracțiunea săvîrșită de inculpatul Șevcenco Evghenii este soldată cu urmări foarte

grave, prejudiciul cauzat este unul major și nu este recuperat, prin urmare corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai prin izolarea lui față de societate.

În apelul său, avocatul Radu Dumneanu a indicat la prezența unei circumstanțe

excepționale și anume că inculpatul are la întreținere un copil cu dezabilități.

În instanța de apel, inculpatul a prezentat copia actului de naștere a copilului Croitor

Diana și certificatul de dezabilitate a ei, însă din certificatul de naștere a copilului Diana

Croitor rezultă că tatăl ei este Croitor Dmitri și nu inculpatul Șevcenco.

Astfel, instanța de apel nu a avut temei pentru a stabili prezența unei circumstanțe

excepționale în cazul dat.

Totodată, inculpatul a prezentat 2 ordine de încasare a numerarului în sumă totală de

2 500 lei, care au fost transferați în contul ajutorului material pentru Zavațchi Olga.

O astfel de circumstanță nu poate fi apreciată ca una excepțională și influentă la

aplicarea în privința inculpatului a unei alte categorii de pedeapsă. Suma de 2 500 lei este

una prea mică în raport cu daunele materiale care le suportă zilnic familia victimei.

De aceea, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanță este

proporțională consecințelor accidentului rutier, comis de inculpatul Șevcenco Evghenii.

numele inculpatului Șevcenco Evghenii, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a atacat cu recurs ordinar, prin vare solicită casarea

hotărîrilor instanțelor de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul

Șevcenco Evghenii să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani, iar potrivit art. 90 Cod penal să-i fie aplicată suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 5 ani. Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea

pedepsei prea aspre, motivînd că infracțiunea a fost comisă din imprudență, inculpatul

anterior nu a fost condamnat, a recunoscu vina, a contribuit activ la stabilirea

circumstanțelor cauzei, are la întreținere cu copil minor invalid, dorește să contribuie la

repararea prejudiciilor pătimiților, aflîndu-se la libertate inculpatul va avea posibilitate să

contribuie la repararea prejudiciului cauzat. Totodată, menționează că afirmațiile de fond

cu privire la faptul că inculpatul nu a conștientizat consecințele acțiunilor sale sunt

neîntemeiate.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Constantin Sîrbu în numele inculpatului Șevcenco Evghenii, prin care a menționat că,

recursul ordinar urmează a fi decis ca inadmisibil motivînd că, instanța de apel

argumentat s-a expus asupra vinovăției și stabilirea pedepsei inculpatului.

concluzia că recursul declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și

3

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, pentru

următoarele considerente

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea hotărîrilor atacate, să rejudece

cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

În recursul ordinar declarat de apărătorul inculpatului se invocă temeiurile prevăzute

în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de fond și de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

Șevcenco Evghenii însă solicită aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul lărgit consideră legală concluzia

instanțelor de fond referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Colegiul lărgit conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanțele de fond,

și-au motivat soluția adoptată indicînd din care motive au ajuns la concluzia că corijarea

și reeducarea inculpatului Șevcenco Evghenii pentru faptele comise este posibilă doar cu

aplicarea pedepsei închisorii reale.

În acest sens Colegiul lărgit invocă că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de fond și de apel,

au considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa pentru săvîrșirea infracțiunii

imputate.

Totodată, Colegiul menționează că, la adoptarea sentinței individualizând pedeapsa,

instanța de judecată urmează să respecte revederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2)

Cod de procedură penală, conform cărora instanța de judecată este obligată să indice în

partea descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și

motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă

penală.

În același rînd, Colegiul lărgit constată că la stabilirea pedepsei inculpatului

instanțele de fond și de apel nu au reținut în deplină măsură prevederile art. 75 Cod penal,

care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului Cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului Cod.

Alin. (3) al art. 264 Cod penal, prevede în calitate de pedeapsă închisoare de la 3 la

7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4

ani. Din speță rezultă, că instanța de fond i-a stabilit inculpatului, o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 6 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani. Stabilind pedeapsa nominalizată instanța de fond a

reținut ca circumstanțe agravante provocarea prin infracțiune a unor urmări foarte grave,

iar instanța de apel, la judecarea apelului, a fost de acord cu concluzia instanței de fond.

Colegiul lărgit constată că aceste concluzii ale instanțelor de judecată sunt eronate,

ori potrivit rechizitoriului în acțiunile lui Șevcenco Evghenii nu au fost reținute careva

circumstanțe agravante (vol. I, f.d. 68).

În conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea circumstanțelor agravante are

caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele

împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilește de organele de urmărire penală și

4

incluse în conținutul rechizitoriului. În cazul în care vreuna din circumstanțele agravante

enumerate în art. 77 Cod penal, imputată inculpatului, fiind cercetată în ședința de

judecată, nu și-a găsit confirmare, acesta urmează a fi exclusă din învinuire. În cazul în

care circumstanța care agravează răspunderea penală este indicată în dispozițiile

articolului Părții speciale a Codului penal, ca semn al componenței infracțiunii, în

conținutul variante-tip sau în conținutul variantelor agravante, ea nu poate fi luată în

considerație la stabilirea pedepsei pentru această infracțiune.

Astfel, Colegiul lărgit reține că, circumstanța agravantă reținută de instanța de fond

și de apel ,,provocarea prin infracțiune a unor urmări foarte grave”, nu poate fi luată în

considerație la stabilirea pedepsei inculpatului, ori această circumstanță nu a fost invocată

în rechizitoriu, totodată ea conținându-se în dispoziția art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

ca circumstanțe ce agravează răspunderea inculpatului pentru fapta săvîrșită.

Reieșind din cele menționate, Colegiului va exclude această circumstanță ca fiind

invocate ilegal de către instanțele de fond la stabilirea pedepsei

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căruia persoana se declară

vinovată.

În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să

înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei

operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele reguli,

principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seamă la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Colegiul lărgit conchide, că instanțele de fond și de apel la individualizarea pedepsei

inculpatului Șevcenco Evghenii nu au ținut cont în măsura deplină de principiile generale

de individualizare a pedepsei. Prin hotărîrile judecătorești în privința inculpatului

Șevcenco Evghenii nu au fost reținute circumstanțele atenuante, și anume: recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, anterior nefiind judecat, recunoașterea probelor administrate în

faza de urmărire penală, are la întreținere un copil minor, este caracterizat pozitiv la locul

de muncă și de trai, dorește să contribuie la repararea prejudiciilor pătimiților. Or,

5

instanțele de fond s-au bazat doar pe circumstanțe agravante, greșit rețunute și anume

provocarea prin infracțiune a unor urmări foarte grave, copilul minor care nu se poate

manifesta elementar, iar supraviețuirea lui este asigurată în mod artificial, aplicînd astfel

inculpatului Șevcenco Evghenii o pedeapsă sub formă de 6 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

Colegiul lărgit menționează faptul că, instanța de apel menținînd soluția instanței de

fond privind individualizarea pedepsei, și-a motivat soluția cu fraze de ordin general ce

nu corespund în totalmente circumstanțelor reale ale cauzei.

Discordanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și insuficient de motivate în privința aplicării

pedepsei inculpatului.

Colegiul lărgit, avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal –

umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal, ajunge la concluzia

că pedeapsa stabilită inculpatului Șevcenco Evghenii este prea aspră și va micșora

pedeapsa pînă la 4 ani și 6 luni.

Din aceste considerente, recursul declarat va fi admis, cu casarea parțială a sentinței

instanței de fond și deciziei instanței de apel, în partea ce ține de latura pedepsei,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Constantin Sîrbu în numele

inculpatului Șevcenco Evghenii, casează parțial sentința Judecătoriei Botanica din 26

iunie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015,

în latura pedepsei, în privința lui Șevcenco Evghenii Vladimir, rejudecă cauza în această

parte și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează:

Șevcenco Evghenii Vladimir, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal se stabilește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Termenul de executare a pedepsei lui Șevcenco Evghenii Vladimir se calculează din

momentul reținerii acestuia.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

6