Z.A. împotriva Ungariei

Publicat la 27 martie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 40185/22 Z.A. împotriva Ungariei depusă la 12 august 2022 a comunicat la 10 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la îndepărtarea reclamantului din Ungaria. La 16 februarie 2022 reclamantul, care este de naționalitate afgană și a fost la vârsta de șaisprezece ani, a trecut granița cu Ungaria clandestin. În aceeași zi a fost grav rănit într-un accident de trafic. În timp ce în spital el a informat personalul medical despre dorința lui de a solicita azil. Poliția apoi l-a vizitat și a înregistrat datele sale personale. În jurul anului 14 aprilie 2022, după șederea sa de două luni de spital, ofițerii au luat reclamantul de la spital, l-au băgat într-o dubă și l-au condus la granița maghiară cu Serbia, unde a fost târât din dubă și a plecat din zona de tranzit Tompa.

El a fost incapabil de a accesa zona de tranzit și a trebuit să treacă în Serbia, unde a rămas de atunci. Reclamantul se plânge că face parte dintr-o expulzie colectivă, în încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenție. În ceea ce privește înlăturarea sa și accesul său la procedurile de azil, reclamantul susține că vulnerabilitatea sa ca minor neînsoțit ar trebui să aibă o importanță deosebită. În plus, el susține că accesul la azil prin procedura disponibilă la Ambasada maghiară din Belgrad (Serbia) a fost excesiv de restrictivă și nu a fost efectiv accesibil. În orice caz, nu s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil de la un minor neînsoțit în situația sa de a profita de această procedură.

Potrivit acestuia, legea maghiară a cerut eliberarea unui permis de reședință pe motive umanitare și plasat într-un centru de protecție a copilului. De asemenea, reclamantul se plânge în conformitate cu art. 13 coroborat cu art. 4 din Protocolul nr. 4 că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa înlăturare. Reclamantul a fost expulzat în mod colectiv din Ungaria, în încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția (a se vedea Shahzad c. Ungaria , nr. 12625/17, §§ 58-59, 8 iulie 2021, și N.D. și N.T. c. Spania [GC], nr. 8675/15 și 8697/15, §§ 193-199, 13 februarie 2020)? Ar putea atribui lipsa unei decizii individuale de expulsie a reclamantului la propriul comportament (a se vedea N.D.

și N.T. c. Spania) , citat mai sus, §§ 200 și 211)? A avut reclamantul un acces real și eficient la procedura de azil în Ungaria, având în vedere normele juridice aplicabile și funcționarea lor în practică și, în special, faptul că el era minor neînsoțit? A fost reclamantul numit un tutor pentru protecția interesului său în ceea ce privește, printre altele, , procedura care a dus la înlăturarea sa? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 4, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea Shahzad , citat mai sus, §§ 77-79)?

Published on 27 March 2023

FIRST SECTION

Application no. 40185/22 Z.A. against Hungary lodged on 12 August 2022 communicated on 10 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the removal of the applicant from Hungary. On 16 February 2022 the applicant, who is of Afghan nationality and was at the time sixteen years old, crossed the border with Hungary clandestinely. He was on the same day seriously injured in a traffic accident. While in the hospital he informed the medical staff of his wish to apply for asylum. The police then visited him and recorded his personal data. Around 14 April 2022, following his two-month hospital stay, officers took the applicant from the hospital barefoot, put him in a van and drove him to the Hungarian border with Serbia where he was dragged out of the van and left in the area of the Tompa transit zone. He was unable to access the transit zone and had to cross into Serbia where he has remained since.

The applicant complains that he was part of a collective expulsion, in breach of Article 4 of Protocol No. 4 to the Convention. As regards his removal and his access to asylum proceedings, the applicant argues that his vulnerability as an unaccompanied minor should take on particular importance. He further claims that the access to asylum through the procedure available at the Hungarian Embassy in Belgrade (Serbia) was overly restrictive and was not genuinely and effectively accessible. In any event, it could not have been reasonably expected from an unaccompanied minor in his situation to avail himself of that procedure. According to him, the Hungarian law required that he be issued a residence permit on humanitarian grounds and placed in a child protection facility.

The applicant also complains under Article 13 in conjunction with Article 4 of Protocol No. 4 that he had no effective remedy at his disposal as regards his removal.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant expelled from Hungary collectively, in breach of Article 4 of Protocol No. 4 to the Convention (see Shahzad v. Hungary , no. 12625/17, §§ 58-59, 8 July 2021, and N.D. and N.T. v. Spain [GC], nos. 8675/15 and 8697/15, §§ 193-199, 13 February 2020)? Could the lack of an individual expulsion decision be attributed to the applicant’s own conduct (see N.D. and N.T. v. Spain , cited above, §§ 200 and 211)? 2. Did the applicant have a genuine and effective access to the asylum procedure in Hungary, having regard to the applicable legal rules and their operation in practice and, in particular, to the fact that he was an unaccompanied minor? 3. Was the applicant appointed a guardian for the protection of his interest with respect to, inter alia , the procedure leading to his removal?

4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 4 of Protocol No. 4, as required by Article 13 of the Convention (see Shahzad , cited above, §§ 77-79)?