1ra-249/2016 — art. 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-249/2016 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-249/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

09 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Prepelița Mihaela în

numele lui SRL „Proalmet”, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 30 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

SRL „Proalmet” cod fiscal 1003600036344, cu

adresa juridică în mun. Chișinău, comuna Stăuceni,

str. Viilor, 42, reprezentată de cet. Boț Ivan, născut

la 09 iulie 1972, domiciliat în comuna Stăuceni, str.

Miorița, 20.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.04.2015 – 30.06.2015;

Instanța de apel: 24.07.2015 – 01.10.2015;

Instanța de recurs: 11.12.2015 –09.02.2016.

C O N S T A T Ă:

„Proalmet” a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 4 000 unități convenționale,

echivalentul a 80 000 lei, cu privarea de dreptul de a desfășura activitatea din actele de

fondare pe un termen de 1 an.

fiscal 1003600036344, cu adresa juridică mun. Chișinău, com. Stăuceni, str. Viilor, 42,

avînd eventuale obligațiuni fiscale pentru perioada de activitate dintre 01.01.2009 -

31.12.2013, a diminuat impozitul pe venit pentru anul 2012 și taxa pe valoare adăugată.

1

Astfel, conform Actului nr. 5-669861 din 19.09.2014, în perioada 01.01.2009-31.12.2013 nu

a achitat la bugetul de stat 12 343 lei – impozitul pe venit din activitatea de antreprenoriat

diminuată, 9 188 lei – impozit pe venit din activitatea operațională diminuată, 93 737 lei –

taxa pe valoarea adăugată diminuată, 120 lei – taxa pentru amenajarea teritoriului. Prin

urmare, S.R.L. „Proalmet” nu a achitat la bugetul de stat, în perioada supusă controlului

01.01.2009-31.12.2013, suma de 21 651 lei – impozit pe venit și 93 737 lei – taxa pe valoare

adăugată, adică impozite și taxe în sumă totală de 115 388 lei, săvîrșind infracțiunea de

evaziune fiscală în proporții deosebit de mari, prevăzută la art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocata Prepelița M. în

numele lui S.R.L. „Proalmet”, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

persoanei juridice menționate să-i fie stabilită o altă categorie de pedeapsă – lichidarea.

În vederea susținerii cerințelor înaintate în apel, apelanta a menționat că prima instanță

nu a ținut cont de circumstanțele cauzei la operațiunea de individualizare a pedepsei,

stabilind o pedeapsă ineficientă față de S.R.L. „Proalmet”.

Prin urmare, avocata a indicat că S.R.L. „Proalmet” și-a încetat activitatea încă din anul

2008, iar stabilirea unei pedepse sub formă de amendă și privarea de dreptul de a-și continua

activitatea din actele de fondare nu constituie o pedeapsă eficientă. Or, în prezența

circumstanțelor expuse mai sus, apelanta a menționat că unica pedeapsă echitabilă care ar

putea fi stabilită persoanei juridice este lichidarea.

apelul declarat de avocata M. Prepelița în interesele lui S.R.L. „Proalmet” a fost respins, ca

nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

instanță corect a stabilit și a expus în sentință fapta comisă de către S.R.L.

„Proalmet” și corect a încadrat acțiunile acesteia în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod

penal, fiindcă nu a achitat la bugetul de stat, în perioada supusă controlului

01.01.2009 - 31.12.2013, suma de 21 651 lei - impozit pe venit și 93737 lei - taxa pe

valoare adăugată, adică impozite și taxe în sumă totală de 115 388 lei, prin ce a fost

comisă infracțiunea de evaziunea fiscală în proporții deosebit de mari.

Totodată, s-a constatat că instanța de fond, soluționînd chestiunea

individualizării pedepsei, corect a invocat despre neaplicarea măsurii de pedeapsă

sub formă de lichidare, deoarece conform art. 73 alin. (2) Cod penal lichidarea

persoanei juridice se stabilește în cazul în care instanța de judecată constată că

gravitatea infracțiunii săvârșite face imposibilă păstrarea unei atare persoane

juridice și prelungirea activității ei, circumstanțe care nu au fost stabilite în ședința

de judecată, care ar viza imposibilitatea păstrării persoanei juridice.

2

Din atare considerente, instanța a specificat că nu poate fi admisă cerința părții

apărării de a stabili măsura de pedeapsă în privința lui SRL „Proalmet”, sub formă

de lichidare acesteia, dat fiind faptul că prin comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală bugetul public a fost prejudiciat în proporții deosebit de mari, prin

diminuarea intenționată a impozitului pe venit și TVA, iar prin cererea dată se

urmărește scopul de a nu plăti către bugetul public sumele date.

De asemenea, instanța a menționat că la stabilirea pedepsei în privința lui S.R.L.

„Proalmet” prima instanță corect a aplicat pedeapsa principală sub formă de amendă

în mărime de 4000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a desfășura

activitatea specificată în actele de fondare pe un termen de 1 an, ceea ce, în opinia

Curții de Apel, este echitabilă în raport cu faptele săvîrșite, iar invocarea motivului

lipsei de posibilitate de achitare a sumei amenzii nu este relevant, ori reieșind din

activele societății rezultă că aceasta are posibilitatea reală de a achita amenda

stabilită.

în numele lui S.R.L. „Proalmet”, a declarat recurs ordinar solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie

dispusă condamnarea persoanei juridice nominalizate, în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la pedeapsa penală sub formă de lichidare.

În vederea susținerii celor invocate, recurenta indică faptul că instanțele de fond greșit

au individualizat pedeapsa în privința persoanei juridice condamnate, întrucît activitatea la

S.R.L. „Proalmet” a fost stopată încă din anul 2008, iar condamnarea la pedeapsa sub formă

de amendă a unei întreprinderi care nu dispune de mijloace financiare și nu activează, nu

întrunește scopul pedepsei penale. Mai mult, aceasta denotă o neconcordanță între

circumstanțele cauzei și eficacitatea pedepsei stabilite, or, în asemenea caz, unica pedeapsă

echitabilă care urma a fi aplicată era lichidarea.

La fel, recurenta invocă o eroare procesuală admisă de Curtea de Apel Chișinău la

judecarea cauzei, menționînd că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, o dată ce în partea descriptivă a deciziei se menționează: „Potrivit art. 444 alin. 1

pct. 9) CPP hotărîrile judecătorești pot fi supuse recursului pentru a repara erorile...”. Tot

în aceeași decizie se indică: „...în conformitate cu art. 448 CPP instanța de recurs, judecă

recursul ...”, iar în partea introductivă a deciziei recurate instanța menționează că „judecînd

în ședință deschisă apelul...”. Temeiurile de drept pe care se întemeiază soluția deciziei

recurate și însăși soluția este redată ca „respinge ca nefondat apelul”. În contextul celor

invocate, în cadrul ședinței de judecată la Curtea de Apel Chișinău instanța a judecat

recursul, dar în dispozitiv a respins apelul.

În opinia recurentei, reieșind din cele consemnate mai sus, în cadrul ședinței de

judecată instanța de apel a judecat recursul, dar în dispozitivul deciziei a respins apelul, ceea

ce a creat o confuziune asupra legalității hotărîrii adoptate.

3

În drept, titulara dreptului de recurs își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului ordinar depus de

apărătorul persoanei juridice condamnate, menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece motivele invocate în cererea de recurs nu sunt aplicabile din punct de

vedere al erorilor de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, iar în

vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare, instanța de recurs

poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată

admiterea unor erori procesuale la judecarea cauzei.

Conform prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Totodată, se amintește că, în conformitate cu cele stipulate în art. 424 Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar,

rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Din textul recursului ordinar declarat de avocata Prepelița M. în numele persoanei

juridice S.R.L. „Proalmet” se constată că aceasta invocă ca temei de drept prevederile

expuse în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume referindu-se la

faptul că instanța de apel a admis unele erori procesuale și a examinat cauza în ordine de

recurs, iar în dispozitivul deciziei a specificat că se respinge apelul, precum și faptul că, la

caz, nu a fost individualizată corect pedeapsa aplicată persoanei juridice.

Verificînd argumentele expuse în textul recursului ordinar, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată că criticele invocate de recurentă sun întemeiate, iar judecînd

cauza nominalizată supra, Curtea de Apel Chișinău a admis erori procesuale, care nu pot fi

corectate la această etapă a procedurilor de către instanța de recurs.

4

Prin urmare, se reține că, potrivit dispozitivului sentinței pronunțat în cauza deferită

judecății, instanța de fond a indicat că sentința adoptată în privința lui S.R.L. „Proalmet” este

cu drept de atac în ordine de recurs în Curtea de Apel Chișinău în termen de 15 zile, doar în

partea erorilor procesuale și măsurii pedepsei stabilite. Totuși, nefiind de acord cu sentința,

avocata Prepelița M. acționînd în numele lui S.R.L. „Proalmet”, la 14 iulie 2015, a declarat

cerere de apel, pe care și-a întemeiat-o pe prevederile art. 400, 401, 403, 405, 415 Cod de

procedură penală, solicitînd casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care persoanei juridice să-i fie

stabilită o altă categorie de pedeapsă, și anume – lichidarea.

Din actele cauzei se constată că Curtea de Apel Chișinău, fiind sesizată prin cererea de

apel de avocata Prepelița M., a înregistrat cauza în ordine de recurs și a examinat-o, la fel,

conform procedurii de judecare a recursului.

În ceea ce privește corectitudinea judecării acestei cauze de către Curtea de Apel

Chișinău în procedura recursului, Colegiul penal lărgit relevă următoarele considerente de

fapt și de drept.

Așadar, cadrul normativ procesual-penal în vigoare reglementează căile de atac și

potrivit art. 437 Cod de procedură penală pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de

judecătorii privind infracțiunile ușoare pentru săvîrșirea cărora legea prevede în exclusivitate

pedeapsa non-privativă de libertate. Judecarea recursului se efectuează cu respectarea

prevederilor din art. 448 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de recurs se adoptă în

baza art. 449 Cod de procedură penală.

În cauza deferită judecății, se constată că, conform rechizitoriului S.R.L. „Proalmet” a

fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, ulterior

fiind condamnat de instanța de fond în baza aceluiași articol.

Sancțiunea reglementată de legiuitor pentru săvîrșirea infracțiunii incriminate la art.

244 Cod penal prevede, pentru persoanele fizice, amendă în mărime de la 3000 la 5000

unități convenționale sau închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5

ani, iar pentru persoana juridică - amendă în mărime de la 3000 la 6000 unități convenționale

cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Tot aici, este relevant de menționat că în art. 16 Cod penal este legiferată clasificarea

infracțiunilor în funcție de caracterul și gradul lor prejudiciabil. Atribuirea infracțiunii la una

din categoriile indicate în art. 16 Cod penal atrage după sine și unele consecințe juridice, în

cazul nostru, este vorba despre exercitarea căii de atac.

Astfel, se remarcă că, la infracțiunile ușoare se atribuie faptele intenționate sau celor

săvîrșite din imprudență, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii pe un termen

de pînă la doi ani inclusiv.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, spre deosebire de sistemul sancționator al

persoanelor fizice, regimul sancționator al persoanelor juridice nu cuprinde pedepse cu

5

închisoarea și este firesc să fie așa, reieșind din însăși natura pedepselor privative de

libertate. Din atare considerente, singura pedeapsă principală aplicată persoanei juridice este

amenda, mărimea căreia este stipulată în art. 64 Cod penal și variază de la 500 la 20 000

unități convenționale, în dependență de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite.

Față de cele ce preced, instanța de recurs apreciază ca fiind vădit greșite concluziile

instanțelor de fond privitor la faptul că sancțiunea prevăzută la art. 244 alin. (2) Cod penal

pentru persoana juridică, sub formă de amendă, denotă faptul că aceasta este o infracțiune

ușoară, pentru săvîrșirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa non-privativă de

libertate, iar sentința prin care persoana juridică a fost condamnată în baza acestui articol

este pasibilă de a fi atacată în ordine de recurs la Curtea de Apel Chișinău.

Or, categoria infracțiunii în cazurile respective se apreciază în dependență de

cuantumul pedepsei cu închisoarea aplicată persoanei fizice. Respectiv, avînd în vedere că

sancțiunea de la art. 244 alin. (2) Cod penal prevede pentru persoanele fizice închisoare de

pînă la 6 ani, raportat la art. 16 Cod penal, aceasta se consideră o infracțiune gravă și, din

atare considerente, sentința adoptată de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău nu este pasibilă

de a fi atacată în ordinea art. 437 Cod de procedură penală, ci urmează a fi atacată cu apel,

precum este stipulat și în art. 400 Cod de procedură penală și judecată în procedura apelului.

Așadar, Colegiul penal lărgit specifică că exercitarea căii de atac, care este

reglementată de Constituția Republicii Moldova, legea procesual-penală, precum și de

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

reprezintă un drept fundamental al omului, iar corectitudinea exercitării acesteia constituie o

garanție a dreptului la apărare. De asemenea, important este de reținut că recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual-penală constituie o

încălcare a principiului legalității acestora și, este stipulată de legiuitor, ca fiind o eroare de

drept, prescrisă de pct. 7) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Pct. 7)

nominalizat stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța ierarhic inferioară, în cazul în care instanța a admis o cale

de atac neprevăzută de lege.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că Curtea de Apel Chișinău urma să

soluționeze contestația depusă de către avocata Prepelița M. împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 30 iunie 2015 în ordine de apel, dar nu în ordine de recurs, astfel

fiind admisă o cale de atac neprevăzută de lege.

Mai mult, instanța de recurs mai constată că, în partea descriptivă a deciziei adoptate

de instanța de apel s-a indicat următoarele: „Colegiul Penal, audiind părțile, examinînd

materialele cauzei penale, consideră necesar de a respinge recursul ca nefondat.... În

conformitate cu art. 448 CPP instanța de recurs, judecînd recursul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și a oricăror documente noi

prezentate în instanță..... În atare circumstanțe Colegiul penal reține și concluzionează că

6

recursul avocatului M. Prepelița declarat în interesul S.R.L. „Proalmet” trebuie respins ca

nefondat ....”

Însă, în dispozitivul deciziei s-a specificat: „ ....A respinge ca nefondat apelul

avocatului M. Prepelița declarat în interesul S.R.L. „Proalmet”.”

Astfel, reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că Curtea de Apel

Chișinău, de fapt, a judecat contestația împotriva sentinței în ordine de recurs, însă potrivit

dispozitivului a respins apelul.

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a Colegiului că Curtea de Apel

Chișinău, la judecarea cauzei, a admis și eroarea de drept prevăzută de pct. 6) din alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, adică motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii

adoptate.

În consecință, se specifică că, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se

conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, avînd în vedere

motivele casării deciziei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Prepelița Mihaela în numele lui SRL

„Proalmet”, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2015, în cauza penală în privința lui SRL „Proalmet”, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 10 martie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

7