1ra-300 — art.145 alin.2, 179 alin.2, 155 CP

1ra-300 — art.145 alin.2, 179 alin.2, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-300/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2015,

declarate de avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpaților Mușcinschii Iurii și

Ivanov Petru și de inculpații

Mușcinschii Iurii, născut la 01 mai 1983,

originar din s.Vasilcău, r-nul Soroca, domiciliat

în s.Grimăncăuți, r-nul Briceni

și

Ivanov Petru Serghei, născut la 01 august 1991,

originar și domiciliat în s.Vasilcău, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

- Mușcinschii Iurii în baza art.146 Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- Ivanov Petru în baza art.155 Cod penal la 1 an închisoare și în baza art.179

alin.(2) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință Ivanov Petru a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

prejudiciului să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

la ora 18.30, împreună cu fratele său Ivanov Iurii, în privința căruia procesul penal a fost

disjuns și există o hotărîre judecătorească de condamnare, au pătruns ilegal în gospodăria

familiei Schimbătoru Nina din s.Vasilcău, r-nul Soroca, fără consimțămîntul acesteia și

la solicitarea ultimei de a părăsi domiciliul, au refuzat, aplicînd violență și îmbrîncind-o,

cu scopul de a o scoate din ogradă.

1

Tot el, la 16 august 2011, în jurul orei 18.30, împreună cu fratele său Ivanov Iurii,

aflîndu-se în gospodăria cet.Schimbătoru Nina din s.Vasilcău, r-nul Soroca, avînd drept

scop intimidarea lui Schimbătoru Igor – martor pe cauza penală nr.2011320487, începută

pe faptul omorului cet.Coțaga Vitalie, au amenințat-o pe Schimbătoru Nina și familia

acesteia cu omor, arătîndu-le demonstrativ o bară metalică în portbagajul automobilului,

spunînd că vor fi omorîți ca și Coțaga Vitalie, existînd pericolul realizării acestor

amenințări.

Tot el, a fost pus sub învinuire pentru faptul că, la 14 august 2011, în perioada de

timp 16.00-16.30, aflîndu-se în centrul s.Vasilcău, r-nul Soroca, în preajma barului de

lîngă primărie, cunoscînd intenția unei persoane de a-l omorî pe Coțaga Vitalie,

intenționat, s-a implicat în conflictul deja existent între aceștia și împreună cu persoana

menționată, urmărind același scop, cu o deosebită cruzime, i-a aplicat lui Coțaga Vitalie

multiple lovituri cu pumnii și cu o bară metalică în diferite părți ale corpului cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.122 din 20 octombrie 2011, multiple

plăgi la nivelul capului și feței cu o hemoragie externă masivă, multiple echimoze pe

față, spate, membrele superioare și inferioare cu hemoragii difuze în țesuturile moi

complicate cu șoc hemoragic și traumatic, traumatism cranio-cerebral deschis grav,

echimoze la nivelul sternului cu hemoragii difuze la nivelul țesuturilor moi ale sternului

și focare de contuzie la nivelul cordului, fractura deschisă a mandibulei pe dreapta,

fractura deschisă a oaselor nasului, în rezultatul cărora Coțaga Vitalie a decedat.

Instanța a constatat că Mușcinschii Iurii, fiind o perioadă îndelungată de timp într-

o stare tensionată, cauzată de presiunea psihologică și fizică din partea lui Coțaga

Vitalie, îndreptată asupra sa și membrilor familiei sale, avînd afectul cumulativ

emoțional, care pe parcurs s-a transformat într-un stres negativ, însoțit de frustrări,

bazate pe conflict intern, la 14 august 2011, în perioada de timp 16.00-16.30, aflîndu-se

în centrul s.Vasilcău, r-nul Soroca, în preajma barului de lîngă primărie, fiind într-un

pericol perceput real, dezvoltînd o stare psihologică de o intensitate maximă cu o critică

impulsivă asupra situației pe care o simțea dezorganizată, modificîndu-i comportamentul

și influențînd asupra conștiinței acestuia și a percepției condiționate prin îngustarea

acestor procese, a manifestat o descărcare heteroagresivă spontană de o intensitate

maximă, nespecifică personalității lui în condiții habituale obișnuite. Astfel, în cadrul

bătăii reciproce, Mușcinschii Iurii, fiind în stare de afect fiziologic, pierzînd controlul

asupra propriilor sale acțiuni și capacitatea de a le conduce, i-a aplicat lui Coțaga Vitalie

lovituri în diferite părți ale corpului, multiple echimoze pe față, spate, membrele

superioare și inferioare cu hemoragii difuze în țesuturile moi complicate cu șoc

hemoragic și traumatic, traumă cranio-cerebrală deschisă, manifestată prin fractură

înfundată la nivelul osului frontal dreapta, focare de hemoragie subarahnoidală și focare

de contuzie cerebrală, echimoze la nivelul sternului cu hemoragii difuze la nivelul

țesuturilor moi ale sternului și focare de contuzie la nivelul cordului, fractura deschisă a

mandibulei pe dreapta, fractura deschisă a oaselor nasului, iar în rezultatul șocului

hemoragic și traumatic Coțaga Vitalie a decedat la 15.08.2011, ora 06.00.

Coțaga Olimpiada și alte rude ale părții vătămate, care au solicitat:

- procurorii, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iu.Mușcinschii și P.Ivanov să fie

recunoscuți vinovați și condamnați conform învinuirii formulate - art.145 alin.(2) lit.i), j)

2

Cod penal, cu stabilirea pedepsei de cîte 14 ani închisoare, fiecare, iar lui P.Ivanov, în

temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare, cu

admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate, prin care să

fie dispusă încasarea, în mod solidar, de la inculpați a îndemnizației pentru întreținerea a

trei copii în sumă de cîte 1000 lei pînă la atingerea de către fiecare a vîrstei de 18 ani,

invocînd că instanța nu a dat apreciere corectă probelor aduse de partea acuzării ce

demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de omor, și anume

declarațiilor succesorului victimei N.Coțaga, a martorilor V.Maxim, A.Glijin,

V.Alexandrov, T.Cetulean; incorect instanța a indicat că nu este posibil de stabilit sursa

de cunoaștere a circumstanțelor cauzei și participarea lui P.Ivanov la omorul lui

V.Coțaga, de rînd ce din declarațiile martorilor prezentați de acuzare, ca probă, se

confirmă cu certitudine faptul că, V.Coțaga pînă a deceda era în cunoștință și a avut

posibilitatea de a comunica despre cele întîmplate; instanța nu a luat în considerație

declarațiile date de martorul Ig.Schimbătoru în cadrul urmăririi penale, care confirmă

cele spuse de V.Coțaga pînă a deceda, precum și a martorilor I.Coțaga, S.Cojocari, care

au confirmat că P.Ivanov s-a aflat în permanență la fața locului lîngă V.Coțaga și

Iu.Mușcinschii, precum și că acesta era cu mîna murdară de sînge; instanța reîncadrînd

acțiunile inculpatului în baza art.146 Cod penal a reieșit din situația psihologică

traumatizantă de durată, ce a fost reținută și în expertiza psihiatrică în seama

inculpatului, însă a ignorat hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.11 din 24.12.2012, în care este expres indicat cauzele apariției stării de afect, actele de

violență, insultele grave, alte acte ilegale, imorale, iar o altă cauză nu va putea fi privită

drept cauză a apariției stării de afect și circumstanța că după comiterea infracțiunii atît

Iu.Mușcinschii, cît și P.Ivanov au avut un comportament adecvat, deplasîndu-se acasă,

vorbind cu alte persoane, și anume cu A.Craveț, prin urmare între acțiunile făptuitorilor

Iu.Mușcinschii și P.Ivanov, și survenirea decesului lui V.Coțaga, există legătură de

cauzalitate, realizîndu-se atît latura obiectivă, cît și subiectivă, fiindcă între făptuitori și

decedatul V.Coțaga existau relații ostile și inculpații au decis să-l omoare din motiv de

răzbunare;

- O.Coțaga și alte rude ale părții vătămate, casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care inculpații Iu.Mușcinschii și P.Ivanov să fie recunoscuți vinovați

pentru fapta de omor săvîrșită în privința lui V.Coțaga și să le fie stabilită o pedeapsă de

25 de ani închisoare, invocînd că instanța nu a ținut cont de faptul că inculpații au avut

intenția să-l omoare pe V.Coțaga, spunînd prin sat că pînă nu-l omoară, nu se lasă;

instanța nu a dat apreciere declarațiilor martorului I.Sîrghi, care a văzut momentul cînd

inculpații îl băteau pe V.Coțaga și s-a adresat acestora, întrebîndu-i ce fac, de ce ucid

omul, iar în drum spre spital, fiind în cunoștință, victima a spus medicului de la salvare

că Iu.Mușcinschii și P.Ivanov l-au bătut cu electroshokerul și cu o bară metalică.

fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat din numele lui Coțaga Olimpiada și alte rude,

și admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și

condamnați:

- Mușcinschii Iurii în baza art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal la 14 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

3

- Ivanov Petru în baza art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal la 13 ani închisoare, în

baza art.179 alin.(2) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art.155 Cod penal la 1 an

închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 14 ani

închisoare, cu executarea ei în pentenciar de tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că Ivanov Petru, la 16 august 2011, aproximativ la

ora 18.30, împreună cu fratele său Ivanov Iurii, în privința căruia procesul penal a fost

disjuns și există o hotărîre judecătorească de condamnare, au pătruns ilegal în gospodăria

familiei Schimbătoru Nina din s.Vasilcău, r-nul Soroca, fără consimțămîntul acesteia și

la solicitarea ultimei de a părăsi domiciliul, au refuzat, aplicînd violență și îmbrîncind-o

cu scopul de a o scoate din ogradă.

Tot el, la 16 august 2011, în jurul orei 18.30, împreună cu fratele său Ivanov Iurii,

aflîndu-se în gospodăria cet.Schimbătoru Nina din s.Vasilcău, r-nul Soroca, avînd drept

scop intimidarea lui Schimbătoru Igor – martor pe cauza penală nr.2011320487, începută

pe faptul omorului cet.Coțaga Vitalie, au amenințat-o pe Schimbătoru Nina și familia

acesteia cu omor, arătîndu-le demonstrativ o bară metalică în portbagajul automobilului,

spunînd că vor fi omorîți ca și Coțaga Vitalie, existînd pericolul realizării acestor

amenințări.

Tot el, Ivanov Petru, la 14 august 2011, în perioada de timp 16.00-16.30, aflîndu-

se în centrul s.Vasilcău, r-nul Soroca, în preajma barului de lîngă primărie, cunoscînd

intenția lui Mușcinschii Iurii de a-l omorî pe Coțaga Vitalie, intenționat, s-a implicat în

conflictul deja existent între persoanele menționate și împreună cu Mușcinschii Iurii,

urmărind același scop, intenționat, cu o deosbită cruzime, i-au aplicat lui Coțaga Vitalie

multiple lovituri cu pumnii și cu o bară metalică în diferite părți ale corpului cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.122 din 20 octombrie 2011, multiple

plăgi la nivelul capului și feții cu o hemoragie externă masivă, multiple echimoze pe

față, spate, membrele superioare și inferioare cu hemoragii difuze în țesuturile moi

complicate cu șoc hemoragic și traumatic, traumatism cranio-cerebral deschis grav,

echimoze la nivelul sternului cu hemoragii difuze la nivelul țesuturilor moi ale sternului

și focare de contuzie la nivelul cordului, fractura deschisă a mandibulei pe dreapta,

fractura deschisă a oaselor nasului, în rezultatul cărora victima a decedat.

4.2. Instanța de apel, respectînd prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură

penală, reluînd cercetarea judecătorească și dispunînd audierea nemijlocită în instanța de

apel a inculpatului, succesorului părții vătămate, a martorilor și cercetînd probele

materiale, precum și cele suplimentare înaintate de părți, verificînd împrejurările de fapt

ale cauzei și aspectele de drept, a constatat că baza probantă administrată în cauză

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea intenționată a omorului

părții vătămate V.Coțaga, cu o deosebită cruzime și acțiunile lor urmează corect a fi

încadrate în baza art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal.

Concluzia dată instanța și-a bazat-o pe declarațiile:

- succesorului părții vătămate N.Coțaga, care a declarat că circumstanțele cazului

le cunoaște de la Ig. Schimbătoru și S.Cojocar, care i-au relatat că V.Coțaga a fost

chemat afară din bar de Iu.Mușcinschii și între ei s-a început o bătaie, în timpul căreia

P.Ivanov s-a apropiat din spate și i-a aplicat o lovitură lui V.Coțaga cu o bară metalică în

cap. Cînd dînsa a venit la fața locului soțul era viu și i-a spus că a fost bătut de

4

Iu.Mușcinschii și P.Ivanov. La fața locului mai erau I.Schimbătoru, A.Lupu,

V.Alexandrov, E.Sîrghi, I.Sîrghi, S.Cojocar, după aceea soțul a fost dus la spitalul din

Soroca, unde pe data de 15.08.2011 a decedat. Anterior soțul ei a avut conflict cu

Iu.Muscinschii, dar ce conflict a avut fratele lui P.Ivanov cu soțul ei, nu cunoaște;

- martorului E.Sîrghi, care a relatat că bătaia nu a văzut-o, dar a văzut că lîngă

fîntînă stătea un om plin de sînge, culcat la pămînt cu fața în jos, după care a venit

asistenta medicală și i-a acordat ajutor medical, după care și ambulanța. Pe inculpați nu-

i cunoaște, își susține declarațiile date în ședința de judecată, nu cele date la poliție, care

au fost scrise sub dictare de polițiști și nu ține minte ce a scris, fiind amenințată că o vor

închide. La f.d.120-121 vol.1 este semnătura și scrisul ei, dar ceea ce e scris nu

corespunde adevărului;

- martorului V.Sîrghi, care a explicat că, la 14.08.2011, ieșind din magazin a

văzut cum Iu.Mușcinschii se bătea cu V.Coțaga, vrînd să-i despartă, băieții i-au spus să

nu se amestece, întorcîndu-se peste vreo 15 minute, lîngă primărie i-a văzut pe V.Coțaga

și Iu.Mușcinschii, care erau plini de sînge, pe P.Ivanov nu l-a văzut;

- martorului A.Craveț, care a explicat că în ziua cu pricina se afla la părinții săi, la

poartă l-a văzut pe Iu.Mușcinschii, cu care au stat de vorbă și el i-a spus că și-a îndeplinit

un vis, dar despre ce vis era vorba el nu știe, acesta era în stare normală, vorbea calm și

nu era agitat. Peste vreo 10 minute a venit grupa operativă și i-au spus că a avut loc o

bătaie între Iu.Mușcinschii și V.Coțaga;

- martorului S.Cojocari, care a declarat că împreună cu V.Sîrghi, P.Sîrghi și

P.Ivanov stăteau în fata barului la 20 de metri de la locul unde se întindeau V.Coțaga cu

Iu.Mușcinschii. V.Sîrghi și P.Ivanov nu au fost pe teritoriul primăriei, declarațiile date în

cadrul urmăririi penale nu le consideră adevărate, deoarece le-a data sub dictare, fiind

speriat și bătut, nu a văzut careva obiecte la Iu.Mușcinschii sau V.Coțaga. A fost cu

Ig.Schimbătoru la N.Coțaga acasă, unde acesta i-a comunicat ultimei că pe V.Coțaga l-

au bătut și este însîngerat, dar despre electroshoker nu i-a povestit acesteia;

- martorului V.Alexandrov, care și-a susținut declarațiile date în prima instanță,

unde a relatat că Iu.Muscinschii l-a chemat pe V.Coțaga afară pentru a vorbi cu acesta,

dar nu a reușit să citească declarațiile date la judecată, însă le-a semnat, și nu poate

explica de ce la urmărirea penală a dat asemenea declarații, putea fi și așa cum a

declarat la urmărirea penală;

- martorului F.Todirean, care a explicat că Iu.Muscinschii cu V.Coțaga au ieșit

afară și s-au îndreptat spre locul unde a fost piața, trîntindu-se ei au plecat după oficiul

poștal, ce a fost mai departe nu cunoaște. L-a văzut pe Iu.Mușcinschii venind de după

oficiul poștal cu o sticlă de apă, plin de sînge și se spăla pe față, apoi s-a urcat la volan și

a plecat. Pe P.Ivanov l-a văzut în drum la mașină cînd Iu.Mușcinschii a fost prima dată

în bar, acesta nu i-a turnat apă lui Iu.Mușcinschii să se spele pe față și nu a fost

amenințat de nimeni să-și schimbe declarațiile;

- martorului N.Schimbătoru, care a lămurit că despre omorul lui V.Coțaga nu

cunoaște nimic, doar a auzit că acesta a fost ucis. La 16.08.2011, în a doua jumătate a

zilei la poartă s-a oprit un automobil din care au coborît P.Ivanov, Iu.Ivanov și

I.Todirean. Feciorul ei, Ig.Schimbătoru, văzînd automobilul, a fugit prin grădină și a

părăsit gospodăria. Iu.Ivanov și P.Ivanov au intrat în gospodăria ei fară permisiune, iar

ultimul a întrebat unde este feciorul Igor, dînsa i-a răspuns că acesta este plecat, le-a spus

să părăsească ograda sa, dar ultimii nu au reacționat. Frații Ivanov spuneau că îl vor găsi

5

pe fecior, au început să o îmbrîncească, vorbind diferite cuvinte murdare. Ea le-a spus să

plece, iar aceștia o amenințau că pe feciorul Igor o să-l omoare și o să stea alături de

V.Coțaga, în acest scop P.Ivanov a deschis portbagajul și i-a arătat o țeavă metalică;

- martorului Ig.Schimbătoru, care a declarat că își susține declarațiile date în

prima instanță, din care rezultă că la urmărirea penală a semnat niște foi, pe care nu le-a

citit, fiind speriat de polițiști și impus să semneze, însă pe acest fapt nu a depus plîngere.

La f.d.81 v.1 este scrisul său și sînt semnăturile sale. A fost pedepsit pentru faptul că și-a

schimbat declarațiile și a plătit amenda penală. El nu a declarat așa cum este indicat în

ordonanța din 24.03.2014 de la f.d. 3 v.6, însă nu a atacat ordonanța dată. P.Ivanov a fost

la el acasă, deoarece a avut un alt conflict cu dînsul;

- și actele cauzei:

- procesele-verbale de cercetare la fața locului din 14.08.2011 și 15.08.2011, prin

care a fost cercetat locul comiterii crimei, de unde au fost ridicate tampoane și o bucată

de țeavă, de examinare a cadavrului, prin care sînt determinate leziunile corporale care i-

au fost cauzate lui V.Coțaga la 14.08.2011;

- raportul de expertiză medico-legală nr.122 din 20.10.2011, potrivit căruia s-a

constatat că moartea lui V.Coțaga a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic

ca rezultat al multiplelor plăgi la nivelul capului și feții cu hemoragie externă masivă,

multiple echimoze pe față, spate, membrele superioare și inferioare cu hemoragii difuze

în țesuturile moi; trauma cranio-cerebrală deschisă manifestată prin fractură înfundată la

nivelul osului frontal pe dreapta, focare de hemoragie subarahnoidală și focare de

contuzie cerebral; echimoze la nivelul sternului cu hemoragii difuze la nivelul țesuturilor

moi ale sternului și focare de contuzie la nivelul cordului; fractura deschisă a oaselor

nasului, fractura marginală a unghiului mandibulei pe dreapta, care s-au produs prin

mecanism de lovire cu obiect cu suprafața limitată de formă alungită, au legătură direct

cu survenirea decesului și se califică ca vătămări corporale grave. Leziunile corporale au

putut fi produse în rezulpatul aplicării multiplelor lovituri cu o țeavă metalică, fiind

produse cu o putere suficientă pentru a învinge rezistența țesuturilor moi și osos, într-o

perioadă scurtă de timp, au putut fi produse în diverse poziții, iar echimozele de la

nivelul spatelui și plăgile de la nivelul vertexului capului cel mai probabil au fost

produse în timp ce victima se afla culcat cu fața în jos;

- ordonanța procurorului în Procuratura r-nului Soroca din 24.03.2014, privind

încetarea urmăririi penale în privința lui Ig.Schimbătoru în baza art.312 alin.(2) lit.a)

Cod penal, pe motivul liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, prin care s-a constatat că Ig.Schimbătoru la 06.08.2013, în ședința de

judecată de învinuire a lui Iu.Mușcinschii și P.Ivanov în omorul lui V.Coțaga, intenționat

a depus declarații minciunoase în calitate de martor, prin care a declarat că nu cunoaște

circumstanțele omorului, deși la faza urmăririi penale a declarat detaliat circumstanțele

cazului fiind martor ocular al omorului;

- ordonanța procurorului în Procuratura r-nului Soroca din 30.08.2012, privind

refuzul în începerea urmăririi penale, prin care s-a refuzat în începerea urmăririi penale

pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale colaboratorilor de poliție în privința lui A.Lupu,

I.Coțaga, Ig.Schimbătoru, E.Sîrghi, și anume influențarea acestora la darea declarațiilor,

din lipsa faptului infracțiunii;

- raportul de expertiză psihiatrică nr.385a-2011 din 03.10.2011, prin care s-a

constatat că P.Ivanov este responsabil și nu suferă de careva maladii psihice;

6

- rapoartele de expertiză psihiatrică legală nr.44s-2012 din 10.04.2012,

psihiatrică-psihologică legală nr.12s-2013 din 12.02.2013, prin care s-a constatat că

Iu.Mușcinschii de careva maladii psihice cronice nu suferă, în perioada comiterii

infracțiunii ce i se impută (14.08.2011), dînsul tulburări psihice de intensitate psihotică

nu a manifestat, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, a

acționat cu discernămînt, fiind responsabil.

Instanța de apel a constatat că aceste probe, analizate în ansamblu, coroboreză

între ele, nu trezesc careva dubii și demonstrează incontestabil vina inculpaților în

comiterea infracțiunii de omor al unei persoane, săvîrșit de două persoane, cu o

deosebită cruzime, acțiuni ce corect urmează fi încadrate în baza art.145 alin.(2) lit.i), j)

Cod penal.

În concluzie, instanța de apel, reținînd probatoriul administrat la caz, a conchis că

prima instanță incorect a dispus achitarea inculpatului P.Ivanov și reîncadrarea acțiunilor

inculpatului Iu.Mușcinschii în baza art.146 Cod penal, omorul săvîrșit în stare de afect,

considerînd că instanța eronat și neîntemeiat a concluzionat că nu este posibil de stabilit

sursa de cunoaștere a circumstanțelor cauzei, precum și faptul participării lui P.Ivanov la

omorul lui V.Coțaga și a comiterii omorului de către ambii inculpați, fără a luat în

considerație declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către:

- succesorul părții vătămate N.Coțaga, care a declarat că Ig.Schimbătoru i-a spus

că soțul este foarte bătut de către Iu.Mușcinschii și P.Ivanov, că conflictul a început între

Iu.Mușcinschii și V.Coțaga, apoi s-a implicat și P.Ivanov, care l-a lovit pe soțul ei în cap

din spate cu o bară metalică pe care a luat-o din portbagajul automobilului său, fiind

bătut de către ambii inculpați, între timp a venit și medicul V.Alexandrov, căreia la fel, i-

a spus că V.Coțaga a fost bătut de Iu.Mușcinschii și P.Ivanov. Aceleași circumstanțe a

bătăii i-au fost în detaliu povestite și de S.Cojocari, în drum spre spital;

- martorul V.Maxim, care atît din cele relatate de Ig.Schimbătoru și S.Cojocari, cît

și din cele spuse personal de V.Coțaga la spital încă cît era în viață, a afirmat că ultimul

a fost bătut de Iu.Mușcinschii și P.Ivanov;

- martorul L.Coțaga, din care rezultă că la spital, lîngă traumatologie stăteau

V.Alexandrov, S.Cojocari și Ig.Schimbătoru, apropiindu-se de V.Coțaga și întrebîndu-l

ce s-a întîmplat, ultimul i-a răspuns că fost bătut de „Jiki” și de „Bacaleri”, iar vorbind

cu V.Alexandrov, S.Cojocari și Ig.Schimbătoru despre cele întîmplate, aceștia i-au

comunicat unanim că V.Coțaga a fost scos de la terasa barului de către Iu.Mușcinschii,

au început a se certa, ultimul sărea la bătaie la V.Coțaga, în timp ce aceștia se băteau,

P.Ivanov l-a lovit de două ori pe V.Coțaga în regiunea capului, după care împreună cu

Iu.Mușcinschii au început a-1 bate pe acesta;

- martorul Ig.Schimbătoru, care a declarat că la terasa barului se aflau V.Coțaga,

F.Toderean, S.Cojocari, V.Alexandrov și V.Coțaga, care îi servea pentru automobilul

procurat, P.Ivanov și Iu.Mușcinschii s-au aporpiat de V.Coțaga și ultimul l-a rugat să

iasă afară la o vorbă. Ieșind afară aceștia s-au îndepărtat de local și la un moment dat,

auzind scrîșnet de prundiș, a întors capul și a observat că Iu.Mușcinschii s-a luat la bătaie

cu V.Coțaga, aplicîndu-și lovituri reciproce. Apoi a observat că P.Ivanov îl ținea de mîna

stîngă pe V.Coțaga, iar Iu.Mușcinschii îl ținea de mîna dreaptă și ambii îi aplicau lovituri

cu pumnii în față și cap pentru a-1 doborî jos. Printre cei care priveau cum aceștia se bat

se aflau O.Coțaga, N.Coțaga, V.Sîrghi, care spunea celor ce doreau să intervină să nu se

implice în bătaie. Atunci dînsul, văzînd că nu reacționează nimeni la solicitarea lui de a

7

interveni în bătaia acestora, a intrat în ograda consătencei Raisa cu scopul de a telefona

cumnatului lui V.Coțaga, iar la fața locului au rămas Aniuta, S.Cojocari, F.Todirean,

V.Alexandrov, O.Coțaga, N.Coțaga, V.Sîrghi cu soția sa Marina. Revenind, a observat

că Aniuta alerga de la punctul medical spre magazin, aceasta i-a spus că se duce să

telefoneze la salvare, deoarece lui V.Coțaga îi este rău de tot și că P.Ivanov,

Iu.Mușcinschii, O.Coțaga și N.Coțaga, au urcat în automobilele lor și au plecat în

direcția clubului. Deplasîndu-se împreună cu S.Cojocari spre plasa de după punctul

medical, l-a văzut pe V.Coțaga jos la pămînt, iar alături se afla Aniuta cu proprietara

gospodăriei care îl stropeau cu apă, după care s-a apropiat V.Alexandrov, F.Todirean și

S.Cojocari, care discutau între ei că dacă nu se implica „Bacaleri”, adică P.Ivanov, și nu

l-ar fi lovit din spate pe V.Coțaga cu o livieră, atunci acesta ar fi rămas în viață. În drum

spre spital S.Cojocari a mai povestit că P.Ivanov a luat din automobil o țeavă metalică și

i-a aplicat lovituri lui V.Coțaga din spate în cap și sub barbă, apoi Iu.Mușcinschii a luat

bara de la P.Ivanov și i-a aplicat cu ea lovituri în cap lui V.Coțaga;

- martorul I.Coțaga, care a declarat că a văzut cum Iu.Mușcinschii se bătea cu

V.Coțaga și dînsul împreună cu P.Ivanov s-au îndreptat spre ei pentru a-i despărți, la ce

Iu.Mușcinschii a strigat de a nu interveni și dînsul s-a întors înapoi, iar P.Ivanov a rămas

pe loc. Peste un timp a observat că P.Ivanov și Iu.Mușcinschii au sărit gardul și au venit

lîngă automobilul lui Iu.Mușcinschii. Dînsul văzînd că mînile lui P.Ivanov și

Iu.Mușcinschii erau în sînge, s-a îndreptat spre magazin să procure apă, însă acesta din

urmă i-a spus că în automobil este apă. Întorcîndu-se înapoi a observat că de roata din

urmă a automobilului era rezemată o bucată de metal cu lungimea de vreo 50 cm

murdară de sînge, dînsul a luat apa din automobil și i-a turnat lui Iu.Mușcinschii să se

spele, acesta i-a spus ca să-i dea bucata de metal, să i-a cheile de la automobil și să se

deplasaze din urma lor.

Declarațiile menționate supra, au fost apreciate de instanța de apel ca veridice,

deoarece coroborează cu restul probelor administrate în cauză, iar declarațiile date

ulterior de către martori în instanțe, le-a apreciat critic, fiind date cu scopul de a ușura

situația inculpaților, pentru ca aceștia să se eschiveze de răspundere. Instanța a menționat

că, martorul S.Cojocaru, care deși nu a relatat circumstanțe detaliate despre incident, dar

a confirmat declarațiile lui I.Coțaga și Ig.Schimbătoru, care au relatat că P.Ivanov s-a

aflat în permanență la fața locului, lîngă V.Coțaga și Iu.Mușcinschii. La fel, instanța a

considerat veridice declarațiile martorului Ig.Schimbătoru date în cadrul urmăririi penale

privind participarea lui P.Ivanov la comiterea infracțiunii, deoarece cert s-a constatat că

acesta și-a schimbat declarațiile în ședința de judecată, pe motivul intimidării și

amenințării lui de către frații Ivanov peste două zile de la omorul lui V.Coțaga, fapt

dovedit prin hotărîrea adoptată în privința acestuia.

Astfel, instanța de apel a constatat că probele menționate confirmă vinovăția

ambilor inculpați în cauzarea leziunilor corporale părții vătămate V.Coțaga. Iar

multitudinea loviturilor, obiectul cu care ele au fost aplicate (țeava metalică), precum și

localizarea acestor lovituri în regiunile vitale a corpului părții vătămate indică la intenția

inculpaților de a cauza omorul acestuia, săvîrșit cu o deosebită cruzime.

La fel, instanța de apel a conchis că pe caz nu au fost confirmate semnele

calificative ale infracțiunii de omor săvîrșit în stare de afect și incorect prima instanță a

ignorant concluziile din raportul de expertiză psihiatrică-psihologică legală staționar

8

nr.l2s-2013 din 12.02.2013, potrivit căruia cert s-a constatat că Iu.Mușcinschii tulburări

psihice de intensitate psihotică, inclusiv starea de afect patologic nu a manifestat.

Totodată, instanța a conchis că incorectă este soluția primei instanțe care a

reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.146 Cod penal, constatînd că inculpatul a

comis fapta în stare de afect, ce a fost generată de situația psihologică traumatizantă de

durată, reținută și prin expertiza psihiatrică în seama lui Iu.Mușcinschii, ingorîndu-se

astfel hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr.11 din 24.12.2012, cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin

omor (art.145-148 CP), în care expres se indică cauze ale apariției stării de afect, a)

actele de violență; b) insultele grave; c) alte acte ilegale; d) alte acte imorale și că nici o

altă cauză, și cea reținută de prima instanță, nu poate fi privită drept cauză a apariției

stării de afect în contextul infracțiunii prevăzute la art.146 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel în sensul celor reținute a mai indicat că omorul se

consideră săvîrșit în stare de afect numai dacă atît starea de afect, cît și intenția de a

săvîrși omorul au survenit în mod subit. Termenul subit înseamnă: 1) care se petrece

într-un timp foarte scurt și 2) pe neașteptate, că intenția de a lipsi de viață victima să

apară în mod subit în starea de afect, provocată de actele ilegale sau imorale ale victimei,

fiindcă în caz contrar dacă intenția de a lipsi de viață victima survenită în mod subit în

starea de afect, a fost realizată nu imediat, dar după scurgerea unui anumit interval de

timp, după ce starea de afect se consumase, nu vom mai fi în prezența omorului săvîrșit

în stare de afect.

Astfel, instanța de apel, reieșind din declarațiile date în instanța de judecată de

către inculpatul Iu.Mușcinschii, a concluzionat că acțiunile care s-au petrecut la

momentul comiterii omorului nu au avut un caracter subit, și anume că conflictul între

făptuitori și decedat a durat un timp îndelungat, din care motiv critic a apreciat

declarațiile ultimului, precum că nu ține minte nimic după ce V.Coțaga i-a spus că-i va

scoate ochiul, fiindcă aceste afirmații nu corespund realității și se combat prin raportul

de expertiză psihiatrică-psihologică, precum și prin declarațiile martorului A.Craveț,

care a declarat că în scurt timp după comiterea omorului l-a întîlnit pe Iu.Mușcinschii,

care se afla în stare psihică normală, comunicîndu-i că i s-a împlinit visul, ceea ce denotă

faptul că dînsul își dădea seama de acțiunile sale și a urmărit inițial scopul omorului lui

V.Coțaga.

Cît privește argumentele invocate în apel de către procuror, prin care a solicitat să

fie admisă acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate N.Coțaga, instanța de

apel a conchis că la momentul examinări cauzei, prima instanță corect a admis în

principiu acțiunea civilă, fiindcă aceasta în ședința de judecată a declarat că careva

pretenții materiale față de inculpați nu are, deoarece prejudiciul i-a fost recuperat, astfel

că în partea dată instanța a conchis de a menține soluția primei instanțe.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților, instanța a reținut

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvîrșite, cît și gradul de

pericol social a crimei săvîrșite de inculpați, care s-a soldat cu decesul unei persoane, că

infracțiunea incriminată face parte din categoria celor excepțional de grave, ce atentează

la valoarea protejată de legea penală - viața persoanei, precum și urmările ireversibile ale

infracțiunii, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lor și, apreciind

aceste împrejurări, a conchis că este rațional și rezonabil să le fie aplicată o pedeapsă cu

închisoarea, aceasta fiind echitabilă faptei săvîrșite și care își va atinge scopurile puse.

9

Gh.Cobzac în numele inculpaților și inculpații Iu.Mușcinschii și P.Ivanov care solicită:

- avocatul în numele inculpaților, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei, pe motiv că instanța de apel audiind martorii S.Cojocari, V.Alexandrov,

I.Coțaga, I.Belous, Ig.Schimbătoru, M.Sîrghi, V.Sîrghi, F.Todirean, nu a reținut că

martorii în cauză unanim au declarat că doar inculpatul Iu.Mușcinschii s-a bătut cu

victima și nu s-a implicat nimeni în bătaia lor, respectiv nici P.Ivanov; incorect instanța

de apel la baza soluției sale de condamnare și-a întemeiat concluzia pe declarațiile

martorilor oculari S.Cojocaru, Ig.Schimbătoru și F.Todirean date în cadrul urmăririi

penale, pe cînd, fiind audiați în prima instanță și în apel, aceștia au declarat că la

urmărirea penală polițiștii au fixat date neadevărate, iar în instanță dînșii au făcut

declarații veridice; instanța de apel, în temeiul art.94 Cod de procedură penală, urma să

nu admită ca probe declarațiile martorilor S.Cojocari, Ig.Schimbătoru, F.Todirean,

deoarece acestea sînt niște declarații indirecte și nu pot fi verificate; incorect instanța de

apel a admis ca probă ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința lui

Ig.Schimbătoru, pe motivul liberării de răspundere penală, cu tragere la răspundere

contravențională și clasarea procesului penal, deoarece pe caz lipsește o hotărîre

judecătorească definitivă, prin care să fi fost stabilit dacă acest martor a făcut declarații

false în instanțele de fond, vizavi de cele date la urmărirea penală; instanța de apel prin

respingerea demersului părții apărării de audiere a unui expert psiholog l-a privat de

posibilitatea administrării și susținerii principalei probe în apărarea inculpatului

Iu.Mușcinschii - raportul de expertiză psihologico-psihiatrică; instanța încadrînd fapta

inculpatului Iu.Mușcinschii în baza art.145 alin.(2) Cod penal, a constatat că acesta a

comis fapta prin răzbunare element prevăzut de art.145 alin.(1) al normei date;

inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin încălcarea principiului

contradictorialității, pentru administrarea probei principale - audierea psihologului care a

întocmit concluziile psihologice expuse în raportul de expertiză psihologică-psihiatrică;

- inculpatul Iu.Mușcinschii casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd că

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că dînsul a acționat în stare de afect, deoarece

mereu a fost persecutat de către V.Coțaga, care îl bătea și îi zicea să-i cumpere bere din

banii săi, în ziua comiterii faptei dînsul iar s-a adresat la el de a-i procura o bere, dar i-a

refuzat și atunci V.Coțaga l-a amenințat că-i va scoate ochii, atunci dînsul și-a pierdut

controlul;

- inculpatul P.Ivanov, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd că dînsul

nu a comis omorul lui V.Coțaga.

avocat în numele inculpaților și a inculpaților, în raport cu materialele dosarului și

motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

solicită dispunerea inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții în recursurile declarate invocă ca temei de recurs art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare

10

de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Astfel, după cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestuia nu sînt de

acord cu condamnarea lui Iu.Mușcinschii și P.Ivanov în baza art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod

penal, solicitînd menținerea sentinței, considerînd că prima instanță corect a încadrat

acțiunile primului în baza art.146 Cod penal, iar pe cel de-al doilea l-a achitat, pe motiv

că fapta nu a fost săvîrșită de acesta.

Analizînd temeiurile invocare de recurenți în recursuri, în raport cu materialele

cauzei, Colegiul penal constată că acestea nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilite

careva erori de drept la examinarea cauzei.

Instanța de apel, rejudecînd cauza, a supus unei cercetări suplimentare și

minuțioase toate probele administrate la dosar, a audiat inculpații, succesorul părții

vătămate N.Coțaga, martorii E.Sîrghi, V.Sîrghi, A.Craveț, S.Cojocari, V.Alexandrov,

F.Todirean, N.Schimbătoru, a dat citire declarațiilor martorilor V.Maxim, A.Glijin,

Ig.Schimbătoru, L.Coțaga, I.Coțaga, R.Cojocari, M.Stratan date la urmărirea penală, cît

și probele scrise, conținutul cărora confirmă faptul că ambii inculpați au acționat cu

intenție directă la omorul părții vătămate, probe care sînt detaliat descrise în textul

deciziei instanței de apel, cît și la pct.4.2. al prezentei decizii, pe care apreciindu-le din

punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității acestora, just a conchis că în

acțiunile inculpaților sînt prezente semnele componenței de infracțiune prevăzute de

art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a conchis că fapta săvîrșită de

inculpați întrunește elementele infracțiunii de omor prevăzut de art.145 alin.(2) lit.i), j)

Cod penal, dar nu cea de omor săvîrșit în stare de afect, prevăzută de art.146 Cod penal,

precum indică recurenții.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei

și vinovăției inculpaților Iu.Mușcinschii și P.Ivanov în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.145 alin.(2) lit.i), j) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive

ale omorului, săvîrșit cu o deosebită cruzime în acțiunile acestora.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și

obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, Colegiul penal constată că recurenții critică modul de apreciere a

probelor de către instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor

de fapt ale cauzei, și anume că instanța de apel incorect și-a întemeiat concluzia de

vinovăție a inculpaților pe declarațiile date de martorii S.Cojocaru, Ig.Schimbătoru și

F.Todirean la urmărirea penală, pe cînd urma a lua în considerație declarațiile acestora

date în ședințele de judecată care sînt veridice, și incorect a reținut declarațiile martorilor

11

V.Alexandrov, I.Coțaga, I.Belous, M.Sîrghi, V.Sîrghi, din care rezultă că doar inculpatul

Iu.Mușcinschii s-a bătut cu victima și nu s-a implicat nimeni în bătaia lor, inclusiv nici

P.Ivanov, ceea ce demonstrează nevinovăția acestuia din urmă, precum și a inculpatului

Iu.Mușcinschii, care a comis fapta în stare de afect.

Aceste argumente însă nu pot fi reținute, deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod

de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele

conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate

aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Totodată, recurenții supun analizei probele administrate, însă le apreciază conform

propriei opinii și le interpretează din punctul său de vedere, pe cînd instanța de apel a

verificat probele și după veridicitatea acestora, adică corespunderea datei de fapt

examinată cu realitatea pe care o probează această dată, și în partea descriptivă a deciziei

și-a motivat soluția de ce urmează a fi luate în considerație declarațiile martorilor date la

urmărirea penală, dar nu cele date în ședințele de judecată.

Concluziile instanței de apel, prin care au fost respinse afirmațiile martorilor,

precum că au fost influențați de către colaboratorii de poliție să dea declarații neveridice,

Colegiul penal le consideră juste și întemeiate, deoarece aceste afirmații au fost supuse

verificării de către procuror, iar în urma efectuării controlului s-a stabilit că martorii în

cadrul urmăririi penale au dat declarații care corespund realității, nefiind impuși de

nimeni să declare evenimentele așa cum au avut loc ele, și pe fiecare caz în parte au fost

emise ordonanțe de refuz în începerea urmăririi penale, care nu au fost contestate de

părți. Mai mult, solicitarea recurenților din recurs nu constituie temei pentru

reexaminarea cazului în aspectul reaprecierii circumstanțelor de fapt și de drept deja

stabilite și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de procuror,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Argumentele apărării, precum că instanța de apel neîntemeiat a admis ca probă

ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința lui Ig.Schimbătoru, pe caz lipsind o

hotărîre judecătorească definitivă, prin care să fi fost stabilit dacă acest martor a făcut

declarații false în instanțele de fond vizavi de cele date la urmărirea penală, nu pot fi

reținute, deoarece în ședința primei instanțe din 06.08.2012, în cadrul căreia martorul

Ig.Schimbătoru și-a modificat depozițiile date anterior pe cazul omorului lui V.Coțaga,

declarînd că a fost influențat la urmărirea penală de către colaboratorii de poliție CPR

Soroca de a da depoziții în sensul acuzării făptuitorului, procurorul, adjunct al

Procuraturii r-nului Soroca, în primul rînd s-a autosesizat, s-a dispus examinarea cazului

în ordinea prevăzută de art.274 Cod de procedură penală, întru a confirma sau infirma

prezența elementelor infracțiunilor ce țin de tortură și rele tratamente în acțiunile

colaboratorilor de poliție, care s-a finalizat cu emiterea ordonanței de refuz în începerea

urmăririi penale din 30.08.2012. Constatîndu-se că martorul în cauză nu a fost influențat

de către colaboratorii poliției, pe faptul prezentării declarațiilor minciunoase de către

Ig.Schimbătoru pe cauza dată în ședința de judecată din 06.08.2013, organul de urmărire

penală, la 01.10.2013 a pornit cauza penală în privința ultimului pe indicii infracțiunii

prevăzute de art.312 alin.(2) lit.a) Cod penal.

12

Fiind audiat în cadrul acestei cauze în calitate de bănuit și învinuit,

Ig.Schimbătoru și-a recunoscut vina în cele incriminate, recunoscînd că în ședința de

judecată nu a dat declarații veridice, iar la 24.03.2014 a depus o cerere, prin care a

solicitat să fie liberat de răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravențională,

astfel că procurorul, în virtutea dispozițiilor acordate prin lege, prevăzute de art.52

alin.(1) pct.1), 285 alin.(2), (4) și (9) Cod de procedură penală, a fost în drept de a

dispune încetarea urmăririi penale în privința lui Ig.Schimbătoru, pe motivul liberării de

răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravențională și clasarea procesului

penal.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut proba dată, din care se rezultă că

martorul Ig.Schimbătoru în ședința de judecată a dat declarații neveridice, față de cele

date la urmărirea penală, și instanța de apel nu a comis nici o imixtiune în procesul de

justiție, deoarece procurorul în cazul în care stabilitește că martorul a dat declarații

minciunoase, fiind preîntîmpinat de răspundere penală pentru declarații false, la orice

etapă a procesului penal are dreptul să sesizeze organele de urmărire penală. Afirmația

recurentului că aceasta nu a avut loc pînă la finisarea cercetării judecătorești, este

nejustificată, deoarece apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, iar

ordonanța procurorului privind încetarea urmăririi penale din 24.03.2014, nefiind

contestată conform prevederilor art.313 alin.(3) Cod de procedură penală, în temeiul

art.467 Cod de procedură penală, are un caracter obligatoriu, fiind un document

executoriu.

Lipsit de temei este și argumentul avocatului, precum că prin respingerea

demersului de a fi audiat un expert psiholog, care a participat la întocmirea raportului de

expertiză psihologico-psihiatrică, pentru a avea posibilitatea de a pune întrebări, a fost

privat de posibilitatea administrării și susținerii principalei probe în apărarea inculpatului

Iu.Mușcinschii - raportul de expertiză psihiatrică-psihologică, prin ce a fost încălcată

procedura contradictorie. Însă, Colegiul penal constată că prin respingerea demersului

dat instanța nu a încălcat dreptul la o procedură contradictorie, dat fiind că același

demers a fost înaintat de partea apărării și în prima instanță, în cadrul căreia a fost admis

și audiat expertul V.Cazacu (f.d.25-36, v.5). Astfel, participanților la proces le-a fost

respectat dreptul de a adresa întrebări expertului, prin urmare garanțiile corespunzătoare

pentru a contrabalansa dificultățile cauzate apărării prin limitarea drepturilor acestuia, au

fost respectate.

Ca temei de recurs recurentul a invocat pct.12) art.427 Cod de procedură penală -

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul conchide că, motivul la care se referă partea apărării nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării hotărîrii judecătorești, deoarece instanța de apel recunoscîndu-i

vinovați pe I.Mușcinschii și P.Ivanov nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei comise

decît cea în baza căreia aceștia au fost puși sub învinuire.

Cît privește argumentele recurenților că acțiunile lui I.Mușcinschii urmau corect a

fi calificate în baza art.146 Cod penal, ca omor săvîrșit în stare de afect, Colegiul penal

reține că omorul săvîrșit în stare de afect, este provocat de acte de violență fizică sau

psihică din partea victimei, insultă gravă sau alte acțiuni ilegale sau imorale ale victimei.

Răspunderea pentru aceasta poate fi stabilită doar atunci cînd starea de afect și intenția

13

de a săvîrși omorul apar subit în timpul comportării ilegale a victimei și se aduce la

îndeplinire fără întîrziere.

Totodată, legiuitorul a stabilit drept cauze ale apariției stării de afect patru acte

ilegale și imorale ale victimei:

- acte de violență, prin care urmează de înțeles cauzarea unei altei persoane,

intenționat și ilegal, a unui prejudiciu fizic, contrar voinței ei sau în pofida voinței

acesteia;

- insulte grave, prin care se are în vedere cuvintele de ocară care adoptă de obicei

o formă licențioasă, gesturi cinice, înjosirea cu intenție sau din imprudență a onoarei și

demnității sub aspectul afectării sentimentelor naționale, religioase, sexuale, de rudenie;

- alte acte ilegale - fapte interzise de normele de drept, altele decît actele de

violență și insultele grave, săvîrșite cu intenție sau din imprudență, pe calea acțiunii sau

a inacțiunii, ca samovolnicia, furtul, pungășia, refuzul achitării unei datorii etc.;

- alte acte imorale - faptele care contravin normelor morale dominante în

societate, ca trădarea, infidelitatea, înșelarea, încălcarea unui jurămînt etc..

Astfel că, de una singură starea de afect a făptuitorului, în lipsa unei legături

cauzale care a condiționat-o, nu poate constitui temei de aplicare a art.146 Cod penal,

fiindcă această stare de afect este stare psihică ce se caracterizează printr-o emoție

intensă, de scurtă durată, legată de activitatea instinctivă și de reflexie necondiționate.

Este o stare care nu depășește limitele normalității, fiind însoțită de modificări spontane

(dar nu și psihotice) ale activității psihice. Starea de afect exprimă atitudinea subiectului

infracțiunii nu în raport cu faptul săvîrșirii de către el a infracțiunii, dar în raport cu

comportamentul victimei, manifestat înainte de începerea infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel, constatînd faptul că Iu.Mușcinschii primul s-a

apropiat de V.Coțaga, pe care l-a rugat să iasă din bar să discute cu el, unde a început a

se certa și a se bate cu acesta, după care s-a apropiat P.Ivanov, care i-a aplicat părții

vătămate o lovitură în cap cu o țeavă metalică, iar apoi ambii au început a-l bate cu

pumnii și țeava metalică, corect a concluzionat că Iu.Mușcinschii la săvîrșirea

infracțiunii a acționat conștient, cu discernămînt, controlîndu-și acțiunile, ceea ce

combate afirmația părții apărării că omorul lui V.Coțaga a fost săvîrșit în stare de afect,

deoarece acțiunile lui Iu.Mușcinschii nu au fost condiționate de acțiunile ilegale ale

victimei, astfel că dînsul a acționat cu intenție directă de a lipsi de viață victima, iar

acțiunile inculpaților corect urmînd a fi calificată ca omor, săvîrșit de două persoane, cu

o deosebită cruzime.

Mai mult ca atît, starea de afect are aceiași semnificație ca și noțiunea de afect

fiziologic, căci persoana care comite o asemenea faptă se află în stare de

iresponsabilitate, are o responsabilitate redusă, care urmează a fi stabilită prin raportul de

expertiză medical.

În sensul dat, reținînd constatările efectuate în rapoartele de expertiză psihiatrică

legală staționară nr.44s-2012 și psihiatrică-psihologică legală staționară nr.12s-2013, din

care rezultă că Iu.Mușcinschii de careva maladii psihice cronice nu suferă, dar manifestă

tulburare de personalitate organică, însă particularitățile psihicului depistate la el nu sînt

de grad sever, nu echivalează cu noțiunea de alienație mentală și nu-i abolesc

descernămîntul, în perioada comiterii infracțiunii tulburări psihice de intensitate

psihotică nu a manifestat, inclusiv nici stare de afect patologic, a avut capacitate de

prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, a acționat cu descernămînt, fiind

14

responsabil de infracțiunea ce i se impută, ceea ce încă odată demonstrează că inculpatul

în momentul comiteri faptei nu a dezvoltat starea de afect fiziologic.

Nu poate fi reținut nici argumentul avocatului că instanța de apel încadrînd fapta

inculpatului Iu.Mușcinschii în baza art.145 alin.(2) Cod penal, a constatat că acesta a

comis fapta prin răzbunare, element prevăzut de art.145 alin.(1) Cod penal, deoarece

latura subiectivă a infracțiunii de omor intenționat este carcaterizată de motiv și scop, și

acesta poate fi de orice fel, răzbunare, gelozie, ură, invidie, vanitate, lașitate, etc, dar

care poate fi săvîrșită în anumite circumstanțe agravante determinate, ce conferă faptei

un grad sporit de pericol social și o periculozitate mai mare a infractorului, și care devin

părți integrante ale infracțiunii prevăzute la alin.(2) art.145 Cod penal.

Constatarea instanței de apel că inculpatul a comis fapta din motiv de răzbunare,

nici de cum nu poate fi considerat că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece

infracțiunea a fost săvîrșită în circumstanțe agravante - de două persoane, cu o deosebită

cruzime, astfel, acțiunile inculpaților corect au fost încadrate în baza art.145 alin.(2)

lit.i), j) Cod penal.

Neîntemeiate sînt și argumentele apărării, precum că în cauză s-a comis o eroare

de fapt, deoarece prin „eroare de fapt” se înțelege o greșită examinare a probelor

administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, cînd în realitate

aceasta nu există sau atunci cînd se consideră că un anumit act, un anumit raport de

expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, cînd în realitate din acest mijloc de

probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci, reținerea unei împrejurări

esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de

împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind

rezultatul denaturării grave a probelor.

În acest context, Colegiul penal constată că nu există contradicție evidentă între

cele reținute prin hotărîrea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt

reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize

coroborate a acestora, astfel că decizia nu cuprinde vreun viciu sub aspect de fapt sau de

drept material sau procesual.

Reținînd cele relatate, Colegiul penal constată că criticile invocate de recurenți nu

pot fi reținute ca încălcare a prevederilor art.6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale - încălcarea dreptului inculpatului la un proces

echitabil, pe motiv că hotărîrea instanței nu a fost motivată din punct de vedere al

legalității și temeinicii acesteia, deoarece instanța de apel, respectînd prevederile art.415

alin.(21) Cod de procedură penală, a examinat cauza penală fără careva abateri de la

normele materiale și procedurale, corect apreciind circumstanțele de fapt și de drept sub

toate aspectele, argumentîndu-și hotărîrea, care cuprinde motivele ce au stat la baza

soluției adoptate, încadrînd corect acțiunile inculpaților, precum a respectat și principiul

contradictorialității implicînd egalitatea de arme între învinuire și apărare, în urma căreia

a dat o apreciere corectă probelor și a ajuns la adoptarea unei soluții legale și temeinice,

ce este susținută și de instanța de recurs.

Pedeapsa stabilită inculpaților a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.7, 61,

75 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia au fost declarați vinovați,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunii comise, persoana acestora și de toate circumstanțele

15

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, inclusiv și de circumstanțele invocate

de recurenți.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de inculpații Mușcinschii Iurii, Ivanov Petru și avocatul Cobzac

Gheorghe în numele acestora, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Cobzac Gheorghe în

numele inculpaților Mușcinschii Iurii și Ivanov Petru și inculpați, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2015, în cauza penală în

privința lui Mușcinschii Iurii și Ivanov Petru, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 02 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

16