1ra-609/2016 — art. art. 208 alin. 1, 317 alin. 1, 145 alin. 2 lit. i, j CP

1ra-609/2016 — art. art. 208 alin. 1, 317 alin. 1, 145 alin. 2 lit. i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-609/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului și de inculpatul Mațcan Vladimir, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie

2015, în cauza penală în privința lui

Mațcan Vladimir Ion, născut la 20 martie 1994,

originar s. Sevirova, r-nul Florești, domiciliat

mun. Bălți, str. Calea Ieșilor 110, ap. 20.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.05.2015 – 09.07.2015;

Instanța de apel: 20.07.2015 – 02.12.2015;

Instanța de recurs: 05.02.2016 – 18.05.2016.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Mațcan Vladimir a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare;

- art. 208 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;

- art. 317 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 13 (treisprezece) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Mațcan Vladimir la 11 februarie 2015, aproximativ la ora 22:45, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se în locuința tatălui său Mațcan Ion, amplasată pe adresa s.

Sevirovca, r-nul Florești, împreună cu o persoană minoră, în privința căreia cauza penală

a fost disjunsă într-o procedură separată, știind cu certitudine că ultimul nu a atins vârsta

majoratului, l-a determinat pe ultimul și i-a provocat dorința de a participa la săvârșirea

unei infracțiuni, apoi, împreună, cu scopul de a-l omorî pe Mațcan Ion, i-au aplicat

acestuia multiple lovituri cu lama unui cuțit în regiunea cutiei toracice, cauzându-i

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a decedat

la fața locului.

1

Tot el, la 20 martie 2015, aproximativ la ora 01:00, aflându-se în izolatorul de

urmărire penală al IP Florești, unde se afla sub arest preventiv în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 14-5/15 din 20 ianuarie 2014, eliberat de către Judecătoria

Florești, cu scopul de a evada din locul de detenție, intenționat, cu ajutorul unui obiect

metalic și a unei linguri din metal, a deschis ușa celulei în care era deținut și ușa de la

izolator, apoi strecurându-se printre gratiile metalice și sârma ghimpoasă a evadat din

izolatorul de urmărire penală al IP Florești.

În scurt timp, a fost depistat și reținut de către inspectorul pentru sistematizarea

circulației rutiere al IP Florești, locotenent major de poliție, Lozan Viorel și întors la

locul de detenție.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Mațcan Vladimir să fie recunoscut

vinovat în baza art. art. 145 alin. (2) lit. i), j), 208 alin. (1), 317 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea următoarelor pedepse:

- în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, 13 (treisprezece) ani 4 (patru) luni

închisoare;

- în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 17 (șaptesprezece) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Întru argumentarea cerințelor sale, procurorul a invocat, că prima instanță i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă mai blândă decât cea solicitată de partea acuzării,

pedeapsa nefiind proporțională faptelor săvârșite de Mațcan Vladimir.

În acest context, a evidențiat procurorul că Mațcan Vladimir a săvârșit

infracțiunea de omor în privința tatălui său, o infracțiune care face parte din categoria

infracțiunilor excepțional de grave, prin săvârșirea căreia a dat dovadă de o lipsă totală

de respect față de normele conviețuirii sociale și morale.

Totodată, partea acuzării a evidențiat, că evadând din izolatorul de detenție

preventivă, inculpatul a demonstrat că nu regretă faptele săvârșite și nu dorește să-și

asume responsabilitatea pentru aceste fapte, mai mult a atras la săvârșirea infracțiunii de

omor o persoană minoră, împiedicând dezvoltarea psihologică normală a acestuia.

a fost admis apelul din alte motive decât cele invocate de procuror în cererea de apel,

casată parțial sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Mațcan Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare;

- art. 208 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;

- art. 317 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 13 (treisprezece) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a remarcat, că prima instanță

judecând cauza penală în privința inculpatului Mațcan Vladimir, contrar prevederilor

art. 394 Cod de procedură penală, a emis sentința de condamnare constatând vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. i), j), 208

alin. (1), 317 alin. (1) Cod penal, însă în partea descriptivă a sentinței a descris doar

faptele criminale în baza art. 208 alin. (1) și 317 alin. (1) Cod penal, omițând descrierea

ca fiind dovedită fapta prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, așa după cum

a fost adusă învinuirea potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 23 aprilie 2015

(f. d. 100-101, vol. II) și rechizitoriului (f. d. 118-125, vol. II).

La fel, instanța de apel a evidențiat, că prima instanță în partea descriptivă a

sentinței, contrar explicațiilor date la pct. 5 alin. (3) al Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006 „Cu privire la sentința judecătorească” a indicat

persoana împreună cu care inculpatul Mațcan Vladimir a săvârșit infracțiunea, necătînd

la faptul că, persoana respectivă era minoră iar cauza în privința acestei persoane a fost

disjunsă într-o procedură separată și la momentul pronunțării sentinței în privința lui

Mațcan Vladimir, persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă, nu era condamnată.

Judecând apelul, instanța de apel a considerat relevante explicațiile conținute în

pct. 21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, precum și explicațiile din

pct. 30 alin. (3) din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din

16 decembrie 2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală de către instanțele judecătorești”.

4.2. Așadar, instanța de apel a stabilit, că probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, sunt pertinente, concludente,

utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, fiind în coroborare între

ele și demonstrând pe deplin vinovăția lui Mațcan Vladimir în cele incriminate, însă

prima instanță incorect a constatat vinovăția inculpatului printr-un singur episod în baza

art. 208 alin. (1) și art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, fără a lua în considerație

conținutul actelor de învinuire a acestuia în care vinovăția inculpatului a fost constatată

separat în baza fiecărui articol.

4.3. Prin urmare, instanța de apel a constatat în fapt, că Mațcan Vladimir la

11 februarie 2015, aproximativ la ora 22:45, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în locuința tatălui său Mațcan Ion, amplasată pe adresa s. Sevirova,

r-nul Florești, împreună cu o persoană minoră în privința căreia cauza a fost disjunsă

într-o procedură separată, știind cu certitudine că ultimul nu a atins vârsta majoratului,

l-a determinat pe ultimul și i-a provocat dorința de a participa la săvârșirea unei

infracțiuni, apoi împreună, cu scopul de a-l omorî pe Mațcan Ion, i-au aplicat multiple

lovituri cu lama unui cuțit în regiunea cutiei toracice, cauzându-i vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a decedat la fața locului.

Tot el, la 11 februarie 2015, aproximativ la ora 23:00, aflându-se în locuința tatălui

său Mațcan Ion, amplasată pe adresa s. Sevirova, r-nul Florești, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu o persoană minoră în privința

căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, cu scopul de a-l omorî pe

Mațcan Ion, dându-și seama că prin acțiunile sale pune în pericol viața ultimului și că

aceste acțiuni pot duce la moartea lui, intenționat, atât el, cât și persoana minoră în

3

privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, i-au aplicat lui Mațcan Ion

multiple lovituri cu lama unui cuțit în regiunea cutiei toracice, cauzându-i vătămări

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 41 ”D” din

13 martie 2015, se califică în ansamblu ca periculoase pentru viață, în rezultatul cărora,

victima a decedat la fața locului.

4.4. Cu referire la apelul procurorului, care a fost declarat în partea stabilirii

pedepsei, instanța de apel a stabilit, că prima instanță la capitolul individualizării

pedepsei penale, corect s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

consfințite în art. art. 61 alin. (2), 75 Cod penal, ținând cont de faptul că inculpatul a

săvârșit infracțiuni care fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, grave și

excepțional de grave, de motivul săvârșirii infracțiunilor, de persoana inculpatului, de

circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, de faptul că a

recunoscut vina în săvârșirea celor trei infracțiuni, căindu-se sincer, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, trăiește în concubinaj, are la întreținere un copil minor, succesorul

părții vătămate nu are careva pretenții față de inculpat, solicitând ca inculpatul să nu fie

pedepsit aspru, circumstanțe agravante în privința inculpatului nefiind stabilite.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de

influența pedepsei asupra corectării vinovatului și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, astfel considerând că pedeapsa aplicată va asigura scopurile

pedepsei, fiind una echitabilă faptelor infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a

vinovatului.

Cu referire la argumentul procurorului precum că, pedeapsa stabilită de prima

instanță este una prea blândă, instanța de apel a menționat, că practica judiciară

demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt care poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

invocând asprimea pedepsei, solicitând rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărâri

prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului apărarea a invocat, că deși inculpatul nu a contestat

sentința cu apel, în rezultatul aflării în detenție consideră că pedeapsa aplicată este una

prea aspră, chiar și în pofida judecării cauzei penale pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală.

Este de opinia, că faptele imputate inculpatului în baza art. 317 alin. (1) Cod penal,

au fost greșit calificate, deoarece trebuiau a fi calificate ca tentativă de evadare din

locurile de detenție.

Totodată, se invocă greșita individualizare a pedepsei de către instanțele de fond,

fără a fi luată în considerație recunoașterea vinovăției de către inculpat și căința sinceră,

că succesorul părții vătămate Mațcan Dumitru nu are pretenții față de inculpat și solicită

aplicarea unei pedepse mai blânde.

4

5.1. Inculpatul, la 26 aprilie 2016, prin intermediul oficiului poștal, a declarat

recurs, prin care își susține nevinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. i), j) Cod penal, menționând că a fost amenințat și presat să recunoască

vinovăția în săvârșirea unei infracțiuni pe care el nu a comis-o, despre care fapt ar putea

să relateze și un martor.

Rotari Mihaela în numele inculpatului, în care a solicitat respingerea acestuia, din motiv

că criticele recurentului sub aspectul individualizării pedepsei, care se încadrează în

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu

și-a găsit reflectare în speța dată, deoarece instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut

cont de toate prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a adoptat o soluție corectă.

materialele cauzei, ținând cont și de argumentele expuse în referință, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Rotari Mihaela în numele

inculpatului.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, se atestă că recurentul a

indicat ca temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs atestă că recurentul nu a

specificat nici unul din cele cinci temeiuri prevăzute exhaustiv în punctul indicat.

Prin urmare, Colegiul penal menționează, că referitor la legalitatea deciziei

contestate prin prisma temeiului menționat nu se va expune, deoarece instanța de recurs

nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și

în drept, care l-ar justifica.

Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, reieșind din esența argumentelor invocate de avocatul Rotari Mihaela,

Colegiul penal semnalizează prezența temeiurilor de casare prevăzute de pct. 10), 12)

5

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale sau

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la criticele invocate de recurent la capitolul individualizării pedepsei

aplicate inculpatului Mațcan Vladimir, instanța de recurs reliefează că acestea nu și-au

găsit confirmarea, deoarece conform prevederilor art. 75 Cod penal, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit doctrinei de specialitate, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării pedepsei penale, ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

La caz, prezintă importanță faptul, că examinarea cauzei în privința inculpatului

Mațcan Vladimir a avut loc în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală,

inculpatul până la începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă și-a recunoscut

vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată.

Instanța de apel, judecând apelul procurorului, a constatat netemeinicia

argumentelor invocate de acesta cu privire la blândețea pedepsei aplicate, constatând, că

prima instanță corect i-a aplicat pedeapsa inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j)

Cod penal, 12 (doisprezece) ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, 2 (doi)

ani închisoare, în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare, iar în temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, i-a stabilit acestuia pedeapsa definitivă 13 (treisprezece) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În acest context, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepselor aplicate, corect a reținut concluziile primei instanțe, care a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, luând în considerație

faptul, că infracțiunile incriminate inculpatului fac parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave, grave și excepțional de grave; drept circumstanță atenuantă a fost stabilită

recunoașterea vinovăției, iar circumstanțe agravante în sensul art. 77 Cod penal, nu au

fost stabilite; de personalitatea inculpatului, care este caracterizat pozitiv, trăiește în

concubinaj, are la întreținere un copil minor, succesorul părții vătămate nu are pretenții

față de el.

6

Prin urmare, alegațiile apărării în sensul, că instanțele de fond nu au luat în

considerație la stabilirea pedepsei faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și se

căiește de faptele săvârșite și că succesorul părții vătămate nu are pretenții față de

inculpat, nu pot fi reținute, fiind apreciate de instanța de recurs ca declarative.

Aici urmează a se specifica, că chestiunea de individualizare a pedepsei este un

proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având

ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

În sensul prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

De altfel, instanța de recurs reținând prevederile art. 420 alin. (4) Cod de

procedură penală, menționează și faptul, că inculpatul neutilizând calea de atac apelul, a

acceptat în mod tacit soluția primei instanțe, pe când instanța de apel judecând apelul

procurorului, prin soluția adoptată nu a înrăutățit situația inculpatului, motiv din care se

constată că invocarea de către partea apărării a dezacordului în instanța de recurs cu

referire la pedeapsa aplicată de către instanțele de fond, este lipsită de suport juridic.

De asemenea, este lipsit de suport juridic și argumentul recurentului sub aspectul

pct. 12 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în sensul că faptele imputate

inculpatului în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, au fost greșit calificate, deoarece

trebuiau a fi calificate ca tentativă de evadare din locurile de detenție.

Or, după cum se evidențiază în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, înaintând

cererea cu privire la examinarea cauzei în procedura simplificată conform art. 3641 Cod

de procedură penală, inculpatul trebuie să recunoască și încadrarea juridică a faptei așa

cum a fost reținută prin rechizitoriu, la rândul său instanța de judecată până la adoptarea

soluției privind admiterea sau respingerea cererii inculpatului, este obligată să verifice

aspectul dacă fapta inculpatului a fost încadrată just în conformitate cu dispozițiile

prevăzute de Codul penal.

Din momentul pronunțării încheierii cu privire la admiterea cererii privind

examinarea cauzei în procedura simplificată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot

renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit

procedurii simplificate.

În cazul supus examinării se va sublinia, că orice obiecții ale inculpatului referitor

la încadrarea juridică a faptelor imputate, urmau a fi înaintate până la pronunțarea de

către prima instanță a încheierii cu privire la admiterea cererii de soluționare a cauzei în

procedura simplificată, pe când invocarea acestor argumente în instanța de recurs, fără

utilizarea căii de atac apelul împotriva sentinței primei instanțe, este neîntemeiată.

7

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii adoptate în cauza penală și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului

Mațcan Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de inculpatul Mațcan Vladimir, la

26 aprilie 2016.

Potrivit art. 432 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel din 02 decembrie 2015 (f.

d. 242, vol. II), dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat în prezența

inculpatului Mațcan Vladimir, care a fost înștiințat că pronunțarea deciziei integrale va

avea loc la 23 decembrie 2015.

Așadar, la 23 decembrie 2015, conform procesului-verbal al ședinței de judecată,

a fost pronunțată decizia motivată, în prezența inculpatului Mațcan Vladimir și al

avocatului acestuia Rotari Mihaela (f. d. 242, verso vol. II), copia deciziei integrale

fiindu-le înmânată contra semnătură, fapt ce rezultă din recipisa anexată la materialele

cauzei (f. d. 253, vol. II).

Astfel fiind, reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, în speță,

termenul de declarare a recursului urmează a fi calculat începând cu 24 decembrie 2015

și care a expirat la 25 ianuarie 2016, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea

recursului.

În speță, Colegiul penal a stabilit, că recursul ordinar înaintat de inculpatul

Mațcan Vladimir, a fost depus la 26 aprilie 2016, adică cu omiterea termenului de 30 de

zile stabilit de lege pentru declararea recursului ordinar.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca fiind

tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărârii

adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității

deciziei instanței de apel referitor la criticele invocate de inculpat în cererea de recurs

nominalizată.

În astfel de circumstanțe, raportând situația reținută în cauză, la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că lipsesc temeiuri

8

de drept de casare a hotărârii adoptate în cauză și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Mațcan Vladimir, ca fiind

declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Rotari Mihaela în

numele inculpatului și de inculpatul Mațcan Vladimir, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Mațcan Vladimir Ion, al avocatului Rotari Mihaela în numele inculpatului - ca fiind

vădit neîntemeiat, iar cel declarat de inculpatul Mațcan Vladimir - ca fiind declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

9