1ra-290/2016 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 29 aprilie 2015, Moscal Ig. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Popa O., a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, la 19.01.2015, în jurul orei 1745, Moscal Ig. fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, în timp ce Popa O. se deplasa pe str. F. Budde, 15/3, din or. Soroca, i-a sărit în spate și a doborît-o la pămînt, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 8 „A" din 20.01.2015, vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată, peste 21 de zile, după care, deschis, i-a smuls din mînă geanta la preț de 500 lei, în care se afla 1 portmoneul în preț de 150 lei, cardul bancar pe care era suma de 20 000 lei, 932 lei în numerar, 222 grivne ucrainene în numerar, echivalentul a 240,12 lei, telefonul mobil de marca/model „Philips Xenium W732” la preț de 2 500 lei, în care era instalată cartela SIM cu nr. 0 (68) 265 553 contul căreia era reîncărcat cu suma de 150 lei, un pieptene la preț de 50 lei, un parfum la preț de 350 lei și actele (o diplomă și 2 atestate), pe numele mamei sale, Sanduliscaia V., astfel cauzîndu-i părții vătămate daună în proporții considerabile, în sumă totală de 24 872,12 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, deoarece nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată, invocînd că ar fi confundat-o pe partea vătămată Popa O. cu soția sa și a lovit-o, după care și-a cerut scuze de la aceasta, însă în acel moment de ei s-a apropiat soțul victimei Popa A., care fără a clarifica situația a început să-l bată împreună cu soția, astfel, prin acțiunile lor, ei au depășit limita legii. Inculpatul a mai menționat că, pe durata examinării cauzei în instanța de fond a fost însoțit de un traducător, însă nu a înțeles totul ce i s-a tradus, totodată toate materialele cauzei i-au fost prezentate în limba moldovenească.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 30 septembrie 2015, apelul declarat a fost respins, ca nefondat și menținută fără modificări sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, instanța de fond examinînd cauza penală în privința lui Moscal Ig. a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate la caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor. Instanța de apel a conchis că, vina inculpatului a fost pe deplin dovedită prin declarațiile părții vătămate, martorilor, precum și a inculpatului care a relatat în instanța de fond că, recunoaște parțial vina, precum că a lovit-o pe partea vătămată și i-a smuncit din mînă geanta. Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate și nefondate argumentele inculpatului precum că, este vorbitor de limbă rusă și toate ședințele de judecată au fost desfășurate în limba moldovenească și nu a înțeles totul ce i s-a tradus și sentința i-a fost înmînată în limba moldovenească, or analizînd procesele-verbale a ședințelor de judecată din instanța de fond, instanța de apel a conchis că, toate ședințele au fost petrecute în prezența translatorului, cazul în care translatorul era antrenat în alt proces, ședințele de judecată se amînau pentru respectarea dreptului inculpatului la un proces efectiv. În aceiași ordine, instanța de apel a menționat că, sentința Judecătoriei Soroca din 29.04.2015 a fost tradusă în limba rusă (f.d.145-146) și anexată la materialele cauzei, iar conform dovezii de înmînare a copiei de pe aceasta este 2 mențiune că inculpatului Moscal Ig. i-a fost înmînată copia respectivă însă acesta a refuzat s-o semneze. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Moscal Ig. care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, de gravitatea infracțiunii comise, precum și faptul că ultimul nu și-a recunoscut vinovăția de comiterea infracțiuni imputate, nu a recuperat prejudiciu cauzat părții vătămate, concluzionînd astfel că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării lui de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare în vederea restabilirii echității sociale și prevenirii de săvîrșirea a unei noi infracțiuni.

Împotriva hotărîrilor nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Iftodi Elvira, în numele inculpatului Moscal Ig., care, invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii . În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apelul declarat de inculpat, suplimentar menționînd următoarele: - fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal; - instanțele au dat o apreciere incorectă probelor administrate la dosar; - reieșind din materialele cauzei, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii și anume: obiectul juridic principal și latura subiectivă a infracțiunii menționate; - inculpatul locuiește în vecinătate cu partea vătămată, acesta venea de la serviciu și nicidecum nu avea intenția s-o jefuiască pe ultima, fapt dovedit prin obiectele ridicate de la fața locului și recunoscute ca corpuri delicte (un chipiu, un container pentru mîncare, o lingură și un pachet cu țigări ”Prezident”); - inculpatul era în stare de ebrietate și a confundat-o pe victimă cu soția sa cu care era certat și pe care a vrut s-o pedepsească; - instanțele inferioare nu au luat în considerație și nu au apreciate critic declarațiile soțului părții vătămate Popa A. care l-a bătut crunt pe inculpat, fiind și în relații ostile cu Moscal Ig.; - instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul nu a recuperat prejudicial cauzat părții vătămate din simplul motiv că, de fapt, inculpatul nici nu a sustras nimic de la ea, geanta cu conținutul ei i-a fost întoarsă; - inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept consfințit în art. 6 CoEDO, deoarece instanțele nu au dat o apreciere corectă 3 probelor prezentate de apărare ci unilateral au examinat cauza dînd preferință probelor acuzării, în consecință, ajungînd la soluția incorectă privind condamnarea inculpatului pentru jaf.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal remarcă că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii. Așadar, în vederea determinării dacă o asemenea eroare de drept a fost admisă în cauza dată de către instanța de apel, instanța de recurs, menționează că, în urma unei analize ample a conținutului deciziei, dar și a probelor verificate în instanța de apel, se conchide faptul că, prima instanța corect a încadrat juridic fapta comisă de inculpat, fiind prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal. Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Din sumarul recursului rezultă că autorul acestuia își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor invocînd că, în acțiunile inculpatului nu ar fi prezente elementele constitutive ale infracțiunii imputate, deoarece Moscal Ig. a confundat-o pe Popa O. cu soția sa cu care erau certați și pe care a vrut s-o pedepsească, respectiv între ei s-a iscat un conflict în care inculpatul nu a avut intenția aplicării violenței și sustragerii deschisă a genții. Colegiul penal reiterează, că argumentele invocate de către partea apărării au fost invocate și în instanța de apel de către inculpat, cărora le-a fost dat o apreciere justă, fiind argumentate atît în fapt, cît și în drept și descrise la pct. 5 al prezentei decizii. Astfel din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 Cod de 4 procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le- a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate. Mai mult, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît, nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii căror-va probe pe parcursul procesului penal. De asemenea, Colegiul penal atestă că obiectul juridic special al infracțiunii de jaf are un caracter complex, deoarece la caz obiectul juridic principal îl va forma relațiile sociale cu privire la posesia bunurilor mobile, iar obiectul secundar îl va constitui relațiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei (în cazul aplicării violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei). Obiectul material, la caz îl formează bunurile care au existență materială, sînt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor. Latura obiectivă a jafului include următoarele semne: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul deschis. Latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, prin vinovăție sub formă de intenție directă, iar pentru calificarea infracțiunii este obligatoriu stabilirea scopului principal - a scopului de cupiditate. Astfel, Colegiul penal atestă că, în speță, inculpatul Moscal Ig. a realizat atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii de jaf, deoarece faptul că dînsul, i-a sărit în spate victimei și a doborît-o la pămînt, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului și în mod deschis i-a smuls geanta din mînă și apoi a încercat să se sustragă de la fața locului, denotă intenția inculpatului de sustragere în mod deschis a bunului proprietarului, prin aplicarea violenței nepericuloasă pentru viață sau sănătate cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Afirmațiile recurentului, precum că inculpatul se întorcea de la serviciu pe timp de noapte și fiind în stare de ebrietate a confundat-o pe victimă cu soția, cu care erau certați și pe care a vrut s-o pedepsească, astfel între ei s-a iscat un conflict în care inculpatul nu a avut intenția aplicării violenței și sustragerii deschisă a genții, sînt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, or potrivit declarațiilor părții vătămate Popa O. și martorului Popa A., date atît în cadrul urmării penale, cît și cadrul cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul a aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea părții vătămate, aplicîndu-i 5 multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, după care smuncind geanta din mîna victimei a încercat să se sustragă de la fața locului. Mai mult ca atît, inculpatul în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și-a recunoscut parțial vina, menționînd în acest sens că a lovit-o pe partea vătămată și i-a smuncit din mînă geanta. Deci, la caz, partea vătămată a fost lipsită, contrar voinței sale, de bunul cei aparținea, ceia ce și determină scopul de cupiditate. Vinovăția inculpatului este dovedită și prin următoarele probe anexate la materialele cauzei: procesul verbal de cercetare la fața locului din 19.01.2015 (f.d. 6- 11); procesul-verbal de examinare a obiectului cu foto-tabelul anexat din 22.01.2015 (f.d. 12-19); procesul-verbal de examinare a obiectului cu foto-tabelul anexat din 23.01.2015 (f.d. 23,24), raportul de constatare medico-legală nr. 28 din 19.01.2015 (f.d. 31); raportul de expertiză medico-legală nr. 8 ”A” din 20.01.2015 (f.d. 37). Prin urmare, argumentele avocatului, precum că inculpatul Moscal Ig. nu a comis infracțiunea pentru care a fost recunoscut vinovat, sînt neîntemeiate și contravin probelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe care dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate. Instanța de recurs respinge afirmația apărării precum că, instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul nu a recuperat prejudicial cauzat părții vătămate deoarece geanta cu conținutul ei i-a fost întoarsă, or potrivit sentinței acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Popa O. a fost admisă în principiu, dat fiind faptul că la dosar nu sunt anexate probe care să confirme mărime prejudiciului cauzat. Avînd în vedere cele expuse, Colegiul penal, atestă că nu a fost constatată prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate. În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a judecat cauza în conformitate cu prevederile legale, adoptînd o hotărîre legală și întemeiată, cu respectarea exigențelor art. 6 CoEDO. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Iftodi E. în numele inculpatului Moscal Ig., ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iftodi Elvira în numele inculpatului Moscal Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de 6 Apel Bălți din 30 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Moscal Igor Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral, la 24 martie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 7