1ra-373/16 — art. 186 alin.4 CP

1ra-373/16 — art. 186 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-373/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului Goncearenco Ivan, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie

2015, în cauza penală în privința lui

Goncearenco Ivan Ivan, născut la

04.02.1967. originar din s. Carmanova raionul

Dubăsari și domiciliat în s. Pîrlița, raionul

Ungheni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2014-04.03.2015;

Instanța de apel: 24.03.2015-23.09.2015;

Instanța de recurs: 11.01.2016-10.02.2016.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 186 alin.(4) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Goncearenco Ivan în beneficiul

părții vătămate Mostovei Ioana a prejudiciului material în sumă de 13 688

(treisprezece mii șase sute optzeci și opt) lei.

a solicitat casarea ei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat că:

- nu a furat geanta și banii de la victima Mostovei Ioana, fapt pe care a vrut să-

l dovedească în ședința de judecată, însă cauza a fost examinată în lipsa sa;

- în ședința de judecată nu s-a prezentat deoarece nu a fost înștiințat legal despre

ziua examinării cauzei;

1

- nu este vinovat, deoarece a găsit geanta dar nu a luat banii din geantă;

- la baza sentinței din 11.10.2013 au fost puse explicațiile părții vătămate și în

baza acestora a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru furt;

- ce a fost în geantă aceea și a fost găsit, iar la poliție la Ungheni fiind amenințat

a fost nevoit să recunoască vina, necătînd la faptul că nu este vinovat;

- este bolnav și nu dorește să fie pedepsit pentru fapte pe care nu le-a săvîrșit;

repus în termen și admis apelul declarat de inculpat, sentința casată total cu

remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că materialele

cauzei penale denotă faptul că, cauza penală s-a judecată în lipsa inculpatului, care

nu a fost prezent la adoptarea și pronunțarea sentinței pe cauză.

La 28.05.2013 inculpatul a fost anunțat în căutare, fiind reținut la 26.11.2013.

Copia sentinței în limba pe ce care o posedă inculpatul Goncearenco Ivan, care este

vorbitor de limba rusă, i-a fost înmînată la 04.12.2013, fapt care se confirmă prin

recipisa anexată la dosar (f.d.177).

Apelul a fost depus de inculpat la 04.12.2013, astfel fiind prezente motive

întemeiate care servesc drept temei pentru repunerea apelului în termen.

Totodată Colegiul penal a concluzionat despre necesitatea admiterii apelului,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată,

deoarece din materialele cauzei penale rezultă că, la 24.02.2013 în privința lui

Goncearenco Ivan a fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi

localitatea, ulterior la 05.03.2013 în ordinea prevăzută de art. 297 Cod de procedură

penală, cauza penală a fost expediată pentru judecare în instanța de fond.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată preliminare din 27.03.2013,

cauza penală a fost fixată pentru judecare la 28.05.2013, ora 11.30, inculpatul nefiind

citat legal despre data judecării cauzei, în materialele cauzei penale lipsind date în

acest aspect.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 28.05.2013, inculpatul

nu s-a prezentat, totodată fiind consemnat, că inculpatul nu s-a prezentat, deși a fost

citat legal.

Conform încheierii Judecătoriei Ungheni din 28.05.2013 s-a admis demersul

procurorului și s-a dispus înlocuirea măsurii preventive în privința lui Goncearenco

Ivan cu arest preventiv pe un termen de 30 zile, cu anunțarea inculpatului în căutare.

Din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din 24.06.2013 rezultă

că toți participanții la proces au considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa

inculpatului, astfel instanța de fond a dispus examinarea cauzei în lipsa lui.

În continuare, instanța de fond nu a mai soluționat chestiunea privind

posibilitatea finisării judecării cauzei în lipsa inculpatului Goncearenco Ivan, a

finisat judecarea cauzei în lipsa inculpatului și l-a condamnat conform învinuirii

formulate.

2

Din momentul înlocuirii măsurii preventive din obligare de nepărăsire a

localității în arestare preventivă și emiterii de către instanța de fond a mandatului de

arestare, inculpatul Goncearenco Ivan nu a mai fost citat legal despre ședințele de

judecată în instanța de fond, la materialele cauzei penale lipsind astfel de date.

În asemenea împrejurări Colegiul penal a considerat că, instanța de fond urma

să întreprindă toate măsurile posibile pentru a stabili locul aflării inculpatului

Goncearenco Ivan, a-1 cita legal și, în cazul prezenței probelor de citare legală, era

în drept să procedeze conform prevederilor art.321 alin.(6) și 329 Cod de procedură

penală.

Prin urmare, instanța de fond nu a asigurat în deplină măsură desfășurarea unui

proces echitabil în cauza dată, hotărîrea fiind adoptată cu încălcarea art. 6 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un proces

echitabil, conform căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în

mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă

și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa.

Dat fiind faptul, că erorile comise nu au putut fi reparate de către instanța de

apel în prezenta procedură, Colegiul a conchis asupra necesității de casare a sentinței

instanței de fond cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În privința inculpatului Goncearenco Ivan s-a aplicat arestul fiind luat sub

strajă din sala de ședințe.

la 14.10.2012, în jurul orei 21.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, aflîndu-se în casa mamei sale Goncearenco Ecaterina din s. Pîrlița, r-

nul Ungheni, a sustras pe ascuns de la Mostovei Ioana, care se afla în ospeție la

mama sa, Goncearenco Ecaterina, o gentuță de culoare albastră în valoare de 100 lei,

3 000 dolari SUA echivalentul a 36 630 lei și 90 000 ruble rusești echivalentul a 35

100 lei, cauzînd, astfel părții vătămate Mostovei Ioana, un prejudiciu material

considerabil, în sumă de 71 830 lei.

solicitînd casarea acesteia și emiterea unei noi hotărîri prin care să fie achitat,

motivînd ilegalitatea actului judiciar prin aprecierea incorectă de către instanța de

judecată a probelor, mai mult ca atît, în cadrul procesului penal, în opinia sa, nu au

fost prezentate probe obiective care i-ar confirma vinovăția. Susține, că declarațiile

părții vătămate Mostovei Ioana, cît și declarațiile martorilor Groza Ruslan si

Bambuleac Pavel se combat cu declarațiile lui, cît și de materialele cauzei în

ansamblu, primele urmînd a fi apreciate critic. Apelantul consideră, că sentința de

3

condamnare nu poate fi pronunțată în cazul în care este bazată pe presupuneri sau pe

probe contradictorii. Goncearenco Ivan mai susține că, nu a sustras careva bani de

la partea vătămată. Cu Mostovei Ioana a consumat băuturi spirtoase în bucătăria de

vară, iar banii care se pretind a fi sustrași, au fost găsiți a doua zi de către

colaboratorii poliției în acea bucătărie de vară. Susține, că în noaptea de 14.10.2012

nu s-a deplasat în mun. Chișinău. La 12.11.2014 a întors părții vătămate banii care

au fost sustrași de la aceasta în casa părintească, din care considerente Mostovei

Ioana pretenții în privința sa nu are. Indică, că nu au fost apreciate probele la justa

lor valoare, or, Groza Ruslan nu a putut concretiza dacă pe Goncearenco Ivan l-a

transportat la 14.10.2012 din mun. Chișină la Pîrlița, ori altă persoană. Bambuleac

Pavel nu a putut concretiza dacă în noaptea de 14.10.2012 a fost sau nu Goncearenco

Ivan în mun. Chișinău, precum și faptul dacă i-a transmis lui Goncearenco Ivan în

acea seară suma de bani pentru a se deplasa la Pîrlița.

respingerea apelului declarat de inculpat cu menținerea sentintei atacate fără

modificări.

7.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel, verificînd apelul declarat

în raport cu materialele cauzei și prevederile legii, ascultînd opinia participanților la

proces, Colegiul a ajuns la concluzia că, instanța de fond, judecînd cauza în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și din punct de vedere al coroborării

lor, corect ajungînd la concluzia despre vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate.

Astfel, Colegiul penal a considerat că, instanța de fond întemeiat a bazat

sentința de condamnare pe declarațiile părții vătămate Mostovei Ioana (f.d.6-9, vol.

II), martorilor Goncearenco Ecaterina (f.d.12-14, vol.II), Bambuleac Pavel (f.d.25-

26), Groza Ruslan (f.d.31). De asemenea la baza sentinței emise de către prima

instanță au stat și probele scrise ale cauzei penale, inclusiv ordonanța de pornire a

urmăririi penale din 15.10.2012, conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(4) Cod penal (f.d.l, vol.I); procesul verbal de verificare a declarațiilor lui

Goncearenco Ivan din 15.10.2012 și planșa fotografică, potrivit căruia, inculpatul a

relatat cu lux de amănunte despre acțiunile infracționale comise (f.d.38-39, vol.I);

procesul verbal de audiere a învinuitului Goncearenco Ivan din 24.02.2013 (f.d.116-

117, vol.I).

În cadrul ședinței instanței de apel procurorul a prezentat probele care au stat

la baza sentinței de condamnare, precum și alte probe existente la materialele cauzei

întru confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, și

anume: ordonanța de pornire a urmăririi penale din 15.10.2012 (f.d.l, vol.I);

plîngerea înaintată de către Mostovei Ioana, din 15.10.2012 (f.d.5, vol.I); procesul-

4

verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică, din 15.10.2012 (f.d.7-11,

vol. I); ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată a Ioanei Mostovei,

din 15.10.2012 (f.d.16, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de parte civilă a

Ioanei Mostovei (f.d.18, vol.I); ordonanța de ridicare din 15.10.2012 (f.d.19, vol. I);

procesul-verbal de ridicare, din 15.10.2012 (f.d.20, vol.I); procesul-verbal de

examinare a obiectului, din 16.10.2012 (f.d.21-22, vol.II); ordonanța de recunoaștere

a obiectelor drept corp delict și anexarea acestora la cauza penală, din 16.10.2012

(f.d. 23, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectelor cu planșa fotografică, din

16.10.2012 (f.d.29-30, vol.I); ordonanța privind recunoașterea obiectelor drept

corpuri delicte, din 16.10.2012 (f.d.31, vol.I); extrasul de pe pagina electronică

oficială a BNM, din 14.10.2012, (f.d.32, vol.I); procesul-verbal de audiere a

bănuitului Goncearenco Ivan, din 15.10.2012 (f.d.37, vol.I); revendicarea eliberată

pe numele lui Goncearenco Ivan (f.d.40, vol.I); copiile sentințelor anterioare emise

pe numele lui Goncearenco Ivan (f.d.42-43, vol.I); interpelare-răspuns din

17.10.2012 (f.d.44 verso, vol. I); caracteristica eliberată pe numele lui Goncearenco

Ivan (f.d. 46, vol. I); cererea părții vătămate Mostovei Ioana, din 19.10.2012 (f.d.

50, vol.I); ordonanța de restituire a corpurilor delicte, din 19.10.2012 (f.d.51, vol.I);

recipisa Ioanei Mostovei (f.d. 52-53, vol. I); ordonanță de recunoaștere în calitate de

parte civilă a Ioanei Mostovei, din 26.02.2013 (f.d.120, vol.I); procesul-verbal de

anunțare a învinuitului despre terminarea urmăriri penale și de prezentare a

materialelor dosarului penal pentru luarea cunoștinței, din 27.02.2013 (f.d.122, vol.

I); ordonanța de clasare a procesului penal din 27.05.2015 (f.d.89-90, vol.II).

În opinia Colegiului penal, faptele incriminate inculpatului Goncearenco Ivan

și-au găsit confirmare prin prisma probelor prezentate și cercetate în cadrul

ședințelor de judecată, or, în cadrul verificării declarațiilor lui Goncearenco Ivan la

locul infracțiunii acesta a arătat locul în care a dormit, cum a luat portmoneul

albastru din geanta Ioanei Mostovei, a indicat unde a ascuns gentuța cu banii și

anume sub un lemn pe prima scară din beci, la cauză fiind anexat procesul verbal în

acest sens și planșa fotografică (f.d. 38-39, vol. I), iar fiind audiat la etapa urmăririi

penale în calitate de bănuit, Goncearenco Ivan în prezența avocatului și a

interpretului, a declarat și a notat personal în procesul verbal de audiere a

învinuitului, din 24.02.2013, că la 14.10.2012, fiind acasă cu mama și Mostovei

Ioana, după ce au servit vin în bucătăria de vară, a intrat în casă, a găsit un

portmoneu, l-a deschis și a văzut o sumă mare de bani. Fiind în stare de ebrietate a

ascuns portmoneul. A scos 700 dolari și a plecat în mun. Chișinău, după ce a luat

un taxi și a revenit acasă. Astfel, Colegiul a ajuns la concluzia că respectivele

declarații ale lui Goncearenco Ivan coroborează cu declarațiile depuse de martorii

Bambuleac Pavel și Groza Ruslan în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe,

necreînd dubii referitor la faptul că circumstanțele descrise au avut loc, iar toate

negațiile inculpatului invocate ulterior audierii sale în calitate de învinuit, sunt

invocate cu scopul de a evita răspunderea penală.

5

Totodată instanța de apel a menționat că instanța de fond întemeiat a apreciat

critic declarațiile lui Goncearenco Ivan prin care acesta neagă faptul comiterii

sustragerii sumei de bani, întrucît respectivele declarații sunt combătute prin

declarațiile părții vătămate Mostovei Ioana, martorii Goncearenco Ecaterina,

Bambuleac Pavel, Groza Ruslan și probele scrise ale cauzei, care coroborează

reciproc și nu prezintă îndoieli de veridicitate, iar Colegiul, la fel, le-a considerat

declarative, lipsite de careva temei, fiind doar un mijloc de apărare al inculpatului,

depuse în scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

Argumentele inculpatului precum că la etapa urmăririi penale asupra sa au fost

efectuate presiuni și amenințat, constrîns psihic a depus declarații de recunoaștere a

vinovăției, Colegiul de asemenea le-a apreciat ca fiind încercări de a induce în eroare

instanța de judecată cu scopul de a-și ușura pedeapsa penală pe care o riscă pentru

fapta comisă. Or, în cadrul examinării în ordine de apel a cauzei, procurorul a

prezentat materialele de control privind pretinsele acțiuni de constrîngere psihică a

lui Goncearenco Ivan de către colaboratorii de poliție din cadrul Inspectoratului de

Poliție Ungheni, potrivit cărora s-a stabilit că urmărirea penală pe faptele enunțate

nu a fost pornită, procesul penal fiind clasat, or, faptele invocate nu s-au confirmat,

iar Goncearenco Ivan și avocatul acestuia nu au contestat-o, fiind de acord cu

rezultatele investigației nominalizate (f.d. 89-90, vol. II - ordonanța procuraturii

Ungheni din 27.05.2015 de clasare a procesului penal).

Referitor la argumentul inculpatului că partea vătămată Mostovei Ioana nu are

pretenții de ordin material în privința sa, Colegiul a reținut că în situația în care părții

vătămate i-a fost restituită suma de bani sustrasă și faptul că aceasta indică că nu are

pretenții, și s-a împăcat (f.d.39, vol. II) nu poate servi temei de încetare a procesului

penal intentat în privința lui Goncearenco Ivan în baza art.186 alin.(4) Cod penal

respectiva infracțiune fiind atribuită categoriei infracțiunilor grave, iar potrivit

prevederilor art.109 alin.(l) Cod penal, împăcarea părților este posibilă doar în

cazurile infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, în cazul unei infracțiuni grave

împăcarea este posibilă dacă inculpatul este minor, fapt ce nu persistă la caz.

Colegiul penal a mai menționat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei

inculpatului corect a reținut caracteristica lui conform căreia ultimul duce un mod

de viață neadecvat (f.d. 45, vol. I), fiind luate în considerație și condamnările pe care

inculpatul le-a avut anterior, ceea ce îl caracterizează negativ. Astfel, s-a constatat

că la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont de scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art.61 și 75 Cod penal, aceasta fiind stabilită

corespunzător gravității faptelor și personalității inculpatului, în raport cu pericolul

social concret al faptelor comise și atitudinea pe care a avut-o inculpatul pe parcursul

judecării cauzei.

Corolevchi în numele inculpatului Goncearenco Ivan, care fără a invoca un temei

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea atît a sentinței cît și a

6

deciziei emise pe cauză și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Goncearenco Ivan

să fie achitat.

În motivarea recursului a menționat că hotărîrile emise sunt neîntemeiate,

învinuirea înaintată lui Goncearenco Ivan fiind una formală și abstractă. Asupra

inculpatului la etapa urmăririi penale au fost efectuate presiuni, amenințări și fiind

constrîns psihic a depus declarații de recunoaștere a vinovăției, astfel fiind încălcat

art. 14 din Convenție. Ordonanța de clasare a procesului penal din 27.05.2015 nu a

fost contestată deoarece Goncearenco Ivan s-a dezamăgit în profesionalismul OUP.

Atît declarațiile martorului Groza Ruslan cît și cele ale lui Bambuleac Pavel, nu

dovedesc faptul că inculpatul în noaptea săvîrșirii infracțiunii s-a deplasat în mun.

Chișinău. Autorul recursului consideră că nu sunt întrunite elementele infracțiunii,

iar Goncearenco Ivan este nevinovat de infracțiunea care i se incriminează.

respingerea acestuia deoarece argumentele asupra cărora se referă recurentul au fost

obiect de judecare în instanța de apel, care respectînd prevederile art. 414, 417 Cod

de procedură penală s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

10.Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul în recursul său nu invocă nici un temei prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală deși precizează că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii incriminate, cerință ce cade sub incidența pct. 8) alin. (1) al art.427 Cod

de procedură penală.

Colegiul penal, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei și

decizia instanței de apel care este recurată, constată că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de inculpat.

La fel, Colegiul reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

7

materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă de menținere a sentinței

instanței de fond care este expusă desfășurat și argumentat în pct. 4.1 din prezenta

decizie.

Or, în fapt, hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare corespund tuturor

prevederilor legii de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de inculpat în apel, specificînd motivele pe care și-a întemeiat

soluția adoptată, la caz, de respingere a apelului declarat de inculpat, pronunțînd o

hotărîre legală.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererea de recurs ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și

apel. Prin urmare, Colegiul penal reține că regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Așa dar, pornind de la temeiul invocat de recurent: pct. 8) din alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul relevă că potrivit dispoziției punctului

respectiv: „hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au

fost întrunite elementele infracțiunii", însă acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea cauzei, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către

recurent.

Mai mult ca atît, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în

cauza de față. Investite cu o situație de fapt, instanțele de fond, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, just au stabilit și au reținut în sarcina lui Goncearenco Ivan

încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 186 alin. (4) Cod penal.

Din materialele dosarului rezultă, că instanțele de fond la examinarea cauzei au

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, au cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-au verificat minuțios,

dîndu-le o apreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii încriminate.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii", se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

8

În speță, instanțele ierarhic inferioare au cercetat toate probele administrate în

cauză și le-au dat o apreciere obiectivă, care în ansamblu, au confirmat vinovăția

inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost

analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Goncearenco Ivan în comiterea

infracțiunii de furt nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că,

în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine

vina acestuia în comiterea infracțiunii nominalizate, iar cele invocate de recurent sub

acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare

a dreptului la apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale.

Versiunea inculpatului este combătută prin probe pertinente, concludente,

utile și veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanțele de fond a fost stabilit

cu certitudine că acțiunile lui Goncearenco Ivan întrunesc elementele constitutive

ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate Mostovei Ioana, declarațiile martorilor Bambuleac Pavel

și Groza Ruslan.

Colegiul constată că acestea confirmă întru totul mărturiile date de

Goncearenco Ivan la 15.10.2012 în calitate de bănuit, care în prezența avocatului,

recunoscînd vina în cele incriminate a relatat cele comise și planșa fotografică,

(f.d.38-39, vol.I); procesul verbal de audiere a învinuitului Goncearenco Ivan din

24.02.2013 (f.d.116-117, vol.I). Conform procesului verbal de anunțare a

învinuitului despre terminarea urmăririi penale și prezentare a materialelor dosarului

penal pentru luarea cunoștinței din 27.02.2013, după luarea cunoștinței, la întrebarea

dacă învinuitul are cereri sau demersuri cu privire la urmărirea penală ultimul, în

prezența avocatului său și procurorului, a declarat că cereri și obiecții nu are. Astfel,

la acel moment Goncearenco Ivan, nu a anunțat despre faptul că la etapa urmăririi

penale au fost efectuate presiuni, amenințări și a fost constrîns psihic pentru a depune

declarații de recunoaștere a vinovăției, nu s-a folosit de dreptul său prevăzut de art.

293 alin.(6) Cod de procedură penală de a înainta careva cereri în legătură cu

desfășurarea procesului și constatarea circumstanțelor ce au importanță pentru

cauză.

În această ordine de idei, Colegiul consideră alogică poziția inculpatului în

situația în care, nerecunoscînd vinovăția în cele incriminate, nu se folosește de

dreptul său de a contesta Ordonanța de clasare a procesului penal din 27.05.2015,

motivînd că s-a dezamăgit în profesionalismul OUP, mai mult ca atît și restituie

părții vătămate paguba pricinuită.

Colegiul mai reține că criticile formulate de recurent au format obiect de

discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd

9

în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424

alin.(2) Cod de procedură penală temeiuri de casare a hotărîrii nu s-au stabilit.

La acest capitol, Colegiul mai remarcă că potrivit practicii CEDO, în situația în

care instanța de fond și-a motivat decizia luată arătînd în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

(Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei).

În altă ordine de idei, Colegiul penal precizează că instanțele de fond corect

au stabilit și pedeapsa inculpatului, luîndu-se în considerație prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal și anume, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite,

motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, rolul acestuia la săvîrșirea infracțiunii,

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, corect fiind reținută

caracteristica inculpatului conform căreia ultimul duce un mod de viață neadecvat

(f.d. 45, vol. I), fiind luate în considerație și condamnările pe care inculpatul le-a

avut anterior, ceea ce îl caracterizează negativ, pedeapsa fiind stabilită corespunzător

gravității faptelor și personalității inculpatului, în raport cu pericolul social concret

al faptelor comise și atitudinea pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării

cauzei.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Corolevschi Maria în

numele inculpatului Goncearenco Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 23 septembrie 2015, în cauza penală în privința ultimului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 02 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10