1ra-490-2015 — art.187 alin.2 lit.f CP

Dosarul nr.1ra-490/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 03 iulie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, declarat de inculpatul

Nicolaev Valentin Serghei, născut la 30 noiembrie

1978, originar și domiciliat în mun.Chișinău,

com.Stăuceni, str.Studenților 7, ap.5.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod

penal la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Nicolaev Valentin

în beneficiul lui Iftodi Aliona a prejudiciului material în sumă de 1700 lei.

jurul orei 17.40, aflîndu-se în rutiera nr.184, ce se deplasa pe str.Calea Moșilor,

mun.Chișinău, avînd intenția de a sustrage bunurile altei persoane, în mod deschis, a

sustras din geanta cet.Iftodi Aliona portmoneul din piele artificială de culoare cafenie,

în care se aflau bani în sumă de 200 lei, o cruciuliță din aur, un pandativ din aur cu

simbolul zodiacal „Capricorn”, două carduri bancare, buletinul de identitate cu

supliment și permisul de conducere pe numele lui Iftodi Aliona, după care cu bunurile

sustrase s-a ascuns de la locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile în sumă totală de 1700 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că cauza penală a

fost fabricată, deoarece învinuirea a fost bazată doar pe presupuneri și pe declarațiile

martorilor din partea acuzării; recunoașterea persoanei a fost efectuată de pe fotografie

și imagini video care sînt neclare, instanța nu a dat o apreciere corectă și obiectivă

declarațiilor martorilor din partea apărării; nu este vinovat de cele incriminate,

vinovăția sa nefiind dovedită.

2014, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

1

Verificînd în ședința de judecată probele administrate și cercetate de prima

instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, instanța de apel a ajuns

la concluzia că acestea demonstrează vinovăția lui V.Nicolaev în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, fiind bazată pe declarațiile părții vătămate

A.Iftodi, a martorului T.Gheorghiev și actele cauzei - procesele-verbale de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 12.03.2014, de confruntare dintre partea

vătămată și inculpat din 18.03.2014, de percheziție corporală a inculpatului din

13.03.2014, conținutul cărora confirmă faptul săvîrșirii de către acesta a infracțiunii de

jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Instanța de apel a conchis că argumentele inculpatului, precum că vina lui nu și-

a găsit confirmare în prima instanță, nu pot fi reținute, deoarece vinovăția acestuia a

fost dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate, care a indicat că anume

V.Nicolaev i-a sustras bunurile, după săvîrșirea infracțiunii ultima s-a adresat imediat

la poliție și 1-a recunoscut pe acesta după fotografie.

La fel, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut nici argumentul

inculpatului, precum că la momentul comiterii infracțiunii el se afla la barul din

str.Pădurii 18 A, mun.Chișinău, deoarece aceste declarații vin în contradicție cu

probele acumulate în cadrul cauze penale, și anume descifrările convorbirilor

telefonice, potrivit cărora inculpatul pe parcursul zilei de 03.03.2014 circula prin oraș,

dintr-un sector în altul, ceia ce denotă faptul că acesta se deplasa cu un mijloc de

transport. Totodată, conform aceleiași descifrări s-a stabilit că utilizatorul acestui

telefon, suna utilizatorul cu numărul de telefon nr.068880050, care conform

materialelor cauzei îi aparține lui S.Nicolaev, mama inculpatului, astfel acest fapt vine

în contradicție cu versiunea inculpatului, precum că telefonul mobil ridicat de la dînsul

în timpul perchiziției, aparținea prietenei sale – O.Afanasieva.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de reținere, s-a stabilit că inculpatul a

fost reținut la 13.03.2014, ora 10.00, iar O.Afanasieva - în aceiași zi, la ora 22.50 min.

Mai mult ca atît, conform procesului-verbal de percheziție la V.Nicolaev a fost depistat

telefonul mobil de model „Samsung GT-1200M” cu IMEI- 356410055051974, care

conform caracteristicilor tehnice conține doar o singură cartelă SIM, iar conform

procesului-verbal de reținere a lui O.Afanasieva, în rezultatul percheziției corporale, la

aceasta a fost depistat telefonul mobil de model „Samsung” fară număr de IMEI, cu

două cartele SIM.

Astfel, instanța de apel a conchis că intenția inculpatului de a duce în eroare

instanțele de judecată este combătută prin șirul de probe enumerate mai sus, ce

coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții vătămate A.Iftodi, a

martorului T.Gheorghiev, cît și materialele cauzei, nu au fost reținute.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a conchis că este

una legală, la aplicarea căreia prima instanță a ținut cont de persoana inculpatului, de

circumstanțele care agravează sau atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art.7,

61, 76 Cod penal, stabilidu-i acestuia o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale

în baza căreia a fost recunoscut vinovat, care va duce la corijarea și reeducarea

inculpatului.

inculpatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora,

2

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de el, sentința a fost bazată pe presupuneri și probe neverificate, cum ar fi

declarațiile părții vătămate, a martorilor acuzării, precum și procesul-verbal de

recunoaștere după fotografie, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la

pct.3 al prezentei decizii.

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită

respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră că recursul

urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile judecătorești pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanța de fond și de

apel în cazurile stipulate în acest articol.

Astfel, inculpatul, în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul solicită să

fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el, temei prevăzut la pct.8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume:

declarațiile părții vătămate A.Iftodi, a martorului T.Gheorghiev, cît și materialele

cauzei - procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 12.03.2014,

de confruntare între partea vătămată A.Iftodi și inculpat, de reținere și percheziție

corporală a lui V.Nicolaev din 13.03.2014, descifrările convorbirilor telefonice de pe

numărul de IMEI 35641005505197 din 25.02.2014, specificate detaliat atît în sentință

și decizia instanței de apel, cît și la pct.4 al prezentei decizii. Toate aceste probe au fost

verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, conform

cărora s-a constatat faptul că V.Nicolaev a săvîrșit infracțiunea imputată, fapt ce face

ca concluzia despre condamnarea lui în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, să fie

justă și întemeiată.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a

acestei infracțiuni, a fost demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești.

Astfel, instanțele de fond just au apreciat critic declarațiile inculpatului, potrivit

cărora acesta a negat comiterea celor incriminate și întemeiat au concluzionat asupra

săvîrșirii de către el a sustragerii în mod deschis de la partea vătămată A.Iftodi a

bunurilor în valoare totală de 1700 lei, cauzîndu-i acesteia o daună materială

considerabilă.

Argumentul recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrii

lor au luat în considerație doar declarațiile părții vătămate și a martorului

3

T.Gheorghiev, sînt neîntemeiate, deoarece se combat prin probele cercetate și

verificate în instanțele de judecată. Totodată, instanța de recurs atestă că aceste

argumente au fost deja obiect de examinare în instanța de apel, care corect a conchis că

prin declarațiile părții vătămate și martorului menționat se confirmă vinovăția

inculpatului în cele incriminate.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin materialelor

din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea sa,

de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii

imputate.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele au ținut cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de

persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat, de circumstanțele atenuante și

agravante ale cauzei, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate

cu norma penală în baza căreia a fost condamnat.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpatul V.Nicolaev, și, potrivit legii, se impune

respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrilor atacate.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Nicolaev

Valentin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2014, în propria lui cauză penală, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 09 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

4