1ra-426-2014 — jaf
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- jaf
- Temei legal
- art.187 alin.2 lit.e, f CP
1ra-426-2014 — jaf (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1 ra-426/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 februarie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Constantin Gurschi,
Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 17 mai 2013 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2013 de inculpatul
Tarnogorodschii Serghei Anatolii, născut la 19
decembrie 1982, originar și domiciliat în
mun.Chișinău, str.Podul Înalt 20/3, ap.3.
Termenul examinării cauzei:
05.03.2013 - 17.05.2013 - prima instanță,
18.06.2013 - 18.09.2013 - instanța de apel,
23.12.2013 - 26.02.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 17 mai 2013,
Tarnogorodschii Serghei a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal la 5
ani închisoare, fără amendă.
În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin adăugarea parțială
a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 21 decembrie
2012 și decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2013, i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Tarnogorodschii
Serghei în beneficiul părții vătămate Gurin Vasile a prejudiciului material în sumă de
1235 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Tarnogorodschii Serghei, la 19 decembrie
2012, aproximativ la ora 23.30, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,
aflîndu-se pe str.Podul Înalt 20/6, mun.Chișinău, aplicînd violență nepericuloasă pentru
viața și sănătatea persoanei, a sustras în mod deschis de la cet.Gurin Vasile telefonul
mobil de model „Alcatel Android”, cu cartela SIM 060475516, cauzîndu-i părții
vătămate o daună materială considerabilă în mărime de 1235 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că în cadrul
examinării cauzei nu au fost aduse probe veridice ce ar confirma vinovăția lui în
comiterea infracțiunii imputate, considerîndu-se nevinovat, deoarece instanța și-a bazat
concluziile doar pe declarațiile părții vătămate V.Gurin și a martorilor acuzării, care nu
au fost martori oculari, dar au redat evenimentele din spusele părții vătămate, astfel că
învinuirea înaintată nu a fost probată și vina sa nu a fost dovedită prin probe verosimile și
concludente.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie
2013, a fost admis apelul inculpatului, casată inclusiv din oficiu sentința, în partea
1
stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care lui
Tarnogorodschii Serghei, recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, fără
amendă, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4
ani 6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.
Instanța de apel, verificînd în ședința de judecată probele administrate, care au fost
cercetate de prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, a
ajuns la concluzia că acestea demonstrează vinovăția lui Tarnogorodschii Serghei în
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal, fiind bazată pe:
- declarațiile părții vătămate V.Gurin, care a explicat că întîlnindu-se cu
S.Tarnogorodschii, M.Curganov și C.Postolachi, inculpatul 1-a apucat cu mîna de scurtă
și i-a sustras telefonul din buzunarul pantalonilor, cerîndu-i restituirea telefonului, acesta
a refuzat și întorcîndu-se spre el l-a lovit cu palma în față, amenințîndu-l că îl va lovi cu
piciorul, dînsul nu este sigur că M.Curganov și C.Postolachi au văzut momentul
sustragerii, dar după ce a fost lovit, C.Postolachi i-a spus lui S.Tarnogorodschii să-i
restituie telefonul său, însă acesta categorit a refuzat;
- declarațiile martorului E.Dobîndă, care a relatat că V.Gurin a ieșit în stradă să
probeze bicicleta, iar peste vreo 20 de minute, întorcîndu-se acasă, i-a comunicat că s-a
întîlnit cu S.Tarnogorodschii, care i-a aplicat o palmă peste față și i-a luat telefonul
mobil, spunîndu-i că îl va restitui cînd sora lui Natalia îi va restitui telefonul său, dînsa a
telefonat-o pe Natalia și aceasta a negat că are careva datorie față de S.Tarnogorodschii;
- declarațiile martorului M.Curganov, care a lămurit că aflîndu-se în stradă cu
C.Postolachi, V.Gurin și S.Tarnogorodschii, nu a văzut ca ultimul să-i fi luat din
buzunarul lui V.Gurin telefonul mobil, dar a auzit cum partea vătămată îi spunea
inculpatului să-i restituie telefonul, însă acesta i-a răspuns că nu a luat nimic;
- declarațiile martorului C.Postolachi, care a explicat că împreună cu
S.Tarnogorodschii, în drum spre magazin s-au întîlnit cu V.Gurin, care avea un telefon
mobil în mînă, întorcîndu-se înapoi a văzut că V.Gurin se certa cu S.Tarnogorodschii,
cerîndu-i să-i restituie ceva, dar ultimul îi spunea că nu a luat nimic;
- declarațiile martorului G.Toporeț, care a relatat că se află în relații de concubinaj
cu S.Tarnogorodschii, care la 19.12.2012, pe la ora 22.00, împreună cu C.Postolachi au
ieșit afară, iar peste o perioadă de timp a venit V.Gurin, care i-a spus că
S.Tarnogorodschii l-a lovit și i-a sustras telefonul mobil;
- procesele-verbale de confruntare între partea vătămată V.Gurin și inculpatul
S.Tarnogorodschii, și V.Gurin și martorul C.Postolachi.
Astfel, instanța de apel a conchis că probele sus-menționate cert dovedesc
vinovăția inculpatului S.Tarnogorodschii în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187
alin.(2) lit.e), f) Cod penal și combat argumentele apelantului, precum că nu au fost
administrate probe ce ar dovedi vinovăția lui în cele incriminate, iar nerecunoașterea
vinei de către acesta este o metodă de apărare și un drept al său de a nu se autoincrimina,
și nu constituie temei pentru achitarea lui, de rînd ce probele administrate coroborează
reciproc și nu trezesc careva dubii.
Totodată, instanța a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, prima instanță nu a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de
individualizare a pedepsei și nu a luat în considerație că inculpatul anterior de
nenumărate ori a fost tras la răspundere penală, ultimul antecedent penal nefiind stins,
2
astfel că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă și, reieșind din
prevederile art.82 alin.(2) Cod penal, pedeapsa aplicată nu trebuia să fie mai mică de 2/3
din maximul celei mai aspre, adică de 4 ani închisoare, din pedeapsa maxima de 6 ani
închisoare prevăzută de art.186 alin.(2) Cod penal, iar cea definitivă urma a-i fi stabilită
conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.
De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță nu s-a expus în
dispozitivul sentinței asupra pedepsei complementare, dar, reținînd prevederile art.410
alin.(1) Cod de procedură penală, a conchis de a nu-i stabili inculpatului pedeapsa
complementară - amenda, deoarece nu-i poate agrava situația apelantului în propriul apel.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpatul care, fără
a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, cu referire la
circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că faptele sale nu întrunesc elementele
infracțiunii, invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel și descrise la
pct.3 al prezentei decizii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanța de fond și de apel
în cazurile stipulate în acest articol.
Astfel, inculpatul, în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427
Cod de procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul solicită să fie
achitat, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii, temei prevăzut la pct.8)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală instanța de recurs este în
drept să intervină în soluțiile adoptate în cazul în care nu au fost întrunite elementele
infracțiunii.
Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,
nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.
Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg
acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,
au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume: declarațiile
părții vătămate V.Gurin, a martorilor E.Dobîndă, M.Curganov, C.Postolachi, G.Toporeț,
cît și materialele cauzei - procesele-verbale de confruntare între partea vătămată V.Gurin
și inculpat, și martorul C.Postolachi, specificate detaliat în pct.4 al prezentei decizii.
Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și
veridicității, conform cărora s-a constatat faptul că S.Tarnogorodschii a săvîrșit
infracțiunea imputată, fapt ce face ca concluzia despre condamnarea lui în baza art.187
alin.(2) lit.e), f) Cod penal, să fie justă și întemeiată.
Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura
obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a
acestei infracțiuni, a fost demonstrată și prin materialele cauzei acumulate în cadrul
urmăririi penale și examinate în procesul cercetării judecătorești.
3
Astfel, instanțele de fond just au apreciat critic declarațiile inculpatului, potrivit
cărora acesta a negat comiterea celor incriminate și întemeiat au concluzionat asupra
săvîrșirii de către el a sustragerii în mod deschis de la partea vătămată V.Gurin a
telefonului mobil, aplicînd în privința acestuia violență nepericuloasă pentru viață și
sănătate.
Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrii de
condamnare au luat în considerație doar declarațiile părții vătămate, iar martorii
menționați mai sus au relatat evenimentele din spusele acestuia, sînt neîntemeiate,
deoarece se combat prin declarațiile martorilor E.Dobîndă, M.Curganov, C.Postolachi,
G.Toporeț, care nu au negat faptul că partea vătămată cerea de la inculpat să-i restituie
telefonul mobil, însă acesta a refuzat. Totodată, instanța de recurs atestă că aceste
argumente au fost deja obiect de examinare în instanța de apel, care corect a conchis că
prin declarațiile părții vătămate și martorilor sus-menționați se confirmă vinovăția
inculpatului în cele incriminate.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea
infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin materialelor din
dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea sa, de
vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al
coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate.
La aplicarea pedepsei instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii
comise, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, și anume
comiterea infracțiunii în stare de recidivă, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în
strictă conformitate cu normele legii penale.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal conchide că recursul inculpatului
urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tarnogorodschii Serghei
împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 17 mai 2013 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2013, în propria lui cauză
penală, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4