ISAGOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ISAGOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2023)
Publicat la 27 martie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 14962/15 Rasim ISAGOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 16 martie 2015 a comunicat la 10 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la arestarea și condamnarea administrativă a reclamantului pentru distribuirea de prospecte. Reclamantul a fost arestat la 22 decembrie 2014 și condamnat la cinci zile de detenție administrativă în temeiul articolelor 39.1 (violație a normelor și a duratei campaniei preelectorale sau referendumului), 296 (menor hooliganism) și 310 (incapacitate de a respecta ordinea legală a unui ofițer de poliție) a Codului de infracțiuni administrative. Potrivit înregistrărilor oficiale, într-o zi înainte de alegerile municipale, reclamantul furnizase prospecte care spuneau: “Unde mergem?” („Biz hara gedirik?”), nu se supun ofițerilor de poliție atunci când a cerut să oprească distribuția și a început să jure cu voce tare, fără să se adreseze nimănui în special. Reclamantul a susținut în fața instanțelor interne că el nu a efectuat nici o campanie electorală în acea zi specificată, deoarece broșurile sale nu conțin informații de campanie electorală și că el nu a jurat sau nu a ascultat poliția. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1, și al articolului 10 că arestarea și condamnarea sale erau ilegale și libertatea de exprimare a fost încălcată deoarece a fost condamnat pentru prospectele sale care nu conțin informații de campanie electorală. De asemenea, reclamantul se plânge invocând art. 6 §§ §§ § 1 și 3 literele (b), (c) și (d) că procedura internă împotriva acestuia nu a fost în mod corespunzător, în special pentru că nu i s-a acordat nici timp și facilități adecvate, nici un avocat pentru pregătirea apărării sale, instanțele interne nu au analizat conținutul prospectelor și nu au recomandat și au interogat persoanele care se supun martorilor, iar deciziile instanțelor interne nu au avut un raționament adecvat. Întrebarea către părți a fost privată de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? A fost ordonată detenția reclamantului „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”? A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 §§§ 1 și 3 din Convenție? În special, reclamantul a oferit timp și facilități adecvate pentru a pregăti apărarea și posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficientă? A fost respectat dreptul reclamantului la o decizie motivată? A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special cu dreptul său de a transmite informații și idei, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2?