1ra-1415/15 — art. 145 alin. 2 lit. i CP

Prin sentința Judecătoriei Fălești din 25 mai 2015, Roman Harcenco a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, la 16 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Roman Harcenco în beneficiul succesorului părții vătămate, Elena Zamari suma de 27035 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 200000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă a fost respinsă.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Roman Harcenco, la 12 decembrie 2014, aproximativ la ora 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd în comun cu o altă persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, aflîndu-se pe una din străzile s. Călinești, r-nul Fălești, în apropierea gospodăriilor lui Gheorghe Calcavura și a lui Petru Cîșlaru, în urma unor relații ostile apărute spontan, i-a aplicat intenționat lui Ghenadie Zamari, locuitor al s. Călinești, r-nul Fălești, multiple lovituri cu pumnii și picioarele încălțate în regiunea capului, cauzîndu-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viața persoanei, în urma cărora Ghenadie Zamari a decedat la scurt timp.

Sentința a fost contestată cu apel de avocatul Ilie Rabei în numele inculpatului și de inculpatul Roman Harcenco, care au solicitat: - avocatul Ilie Rabei în numele inculpatului Roman Harcenco, casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, iar acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate de respins. În motivare a invocat că, prima instanță nu a examinat în mod corect și obiectiv toate circumstanțele cauzei penale de învinuire a lui Roman Harcenco, iar ca rezultat a emis o sentință neîntemeiată și ilegală, deoarece Vadim Burlacu a depus declarații 1 contradictorii, ori în cadrul confruntării petrecute între ultimul și inculpat, acesta a susținut în mare parte declarațiile date de Roman Harcenco. Motivul schimbărilor declarațiilor de către Vadim Burlacu, precum că a fost amenințat de către Roman Harcenco, nu a fost confirmat prin careva probe. Consideră că, în cadrul urmăririi penale, cît și în ședința de judecată nu a fost stabilită intenția lui Roman Harcenco și nici înțelegerea prealabilă dintre Sergiu Rusu și Roman Harcenco de omor a unei persoane, că chiar dacă Roman Harcenco ar fi participat la infracțiunea incriminată, el putea fi învinuit de săvîrșirea infracțiunii de cauzare a leziunilor corporale grave. Susține că, nu s-a constatat dorința survenirii decesului și nici acțiuni în vederea survenirii omorului, la fel nu a fost stabilit temeiul omorului, probă prin care nu se dovedește vinovăția inculpatului. Conform raportului de expertiză medico-legală biologică pe haina înculpatului, la umărul din partea dreaptă a fost depistată o urmă de sînge care putea să provină atît de la partea vătămată cît și de la inculpat, alte urme de sînge nu au fost depistate. Despre urma de sînge inculpatul de la bun început a menționat, că putea apărea la momentul cînd l-a îndepărtat pe Sergiu Rusu de pe victimă sau după lovitura cu pumnul primită în preajma discotecii, iar lipsa altor urme de sînge de pe haine și încălțăminte dovedește faptul că Roman Harcenco nu a lovit victima. O altă probă care consideră că nu dovedește vinovăția lui Roman Harcenco, este comportamentul persoanelor implicate după săvîrșirea infracțiunii, astfel Sergiu Rusu care este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni și care conștientiza faptul dat, în aceeași noapte și-a spălat hainele, încercînd să ascundă urmele de sînge, apoi a dispărut de la domiciliu, nefiind depistat locul aflării acestuia nici pînă în prezent, iar Roman Harcenco și Vadim Burlacu, deoarece nu se consideră vinovați, nu au încercat să ascundă urmele sau să se sustragă de la urmărirea penală; - inculpatul Roman Harcenco, casarea acesteia cu rejudecarea cauzei, invocînd că nu este vinovat, iar Vadim Burlacu de nenumărate ori și-a schimbat declarațiile, datorită cărui fapt din bănuit a dobîndit calitatea procesuală de martor. Expertiza medico-legală nu a confirmat vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 august 2015, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea sentinței. La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Roman Harcenco în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal. Respingînd apelurile, instanța a reținut că, prima instanță corect a constatat, că acțiunile lui Roman Harcenco au fost îndreptate spre lipsirea de viață a lui Ghenadie Zamari, fapt ce se dovedește prin caracterul, localizarea leziunilor cauzate părții vătămate, mecanismul producerii acestora, care au fost produse prin acțiunea unui corp dur contondent, posibil prin lovire cu pumnii sau picioarele încălțate, de asemenea prin declarațiile martorului Vadim Burlacu, aceste declarații fiind în concordanță cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală nr. 132 2 din 14 decembrie 2014, raportul de expertiză medico-legală nr. 37D din 25 februarie 2015, inculpatul conștientizînd nu doar acțiunile pe care le-a întreprins, dar și rezultatul final al acestora. În ce privește afirmațiile apărării, că prima instanță la emiterea sentinței de condamnare s-a axat în mod substanțial pe declarațiile martorului Vadim Burlacu, care consideră că, declarațiile depuse de către acesta sunt defăimătoare, contradictorii cu cele de la urmărirea penală și anume pe faptul că Vadim Burlacu a declarat că Roman Harcenco și Sergiu Rusu au aplicat victimei lovituri atît în regiunea capului cît și pe corp, însă conform expertizei medico-legae a cadavrului Ghenadie Zamari, toate leziunile corporale ale acestuia se aflau în regiunea capului neavînd nici o echimoză pe restul corpului, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a concluzionat că lipsa unor echimoze pe suprafața corpului cadavrului nu impune în mod exclusiv că astfel de lovituri nu au existat ori, nu se exclude existența unor lovituri care în funcție de intensitatea lor nu au lăsat urme, luînd în considerație că spre deosebire de regiunea capului, celelalte părți ale corpului erau îmbrăcate. Au fost respinse ca neîntemeiate argumentele invocate de apărare referitor la faptul că declarațiile martorului Vadim Burlacu, care a menționat că Roman Harcenco i-a aplicat, la urmă, lui Ghenadie Zamari o lovitură puternică cu piciorul pe față, nu sunt veridice, deoarece pe încălțămintea inculpatului nu au fost depistate urme de sînge, fapt care este imposibil, fiindcă la acel moment victima prezenta hemoragii masive la față, ori prima instanță corect a concluzionat că potrivit raportului de expertiză medico-legală biologică a hainelor lui Roman Harcenco, spre expertizare a fost prezentată numai scurta și o pereche de pantaloni, iar încălțămintea acestuia nu a fost prezentată, fapt ce se confirmă și prin procesul-verbal de ridicare a obiectelor de la Roman Harcenco. Versiunea apărării, că după încetarea conflictului și părăsirii locului crimei, partea vătămată putea fi lovită de automobil, iar conducătorul în scopul ascunderii urmelor accidentului rutier a dus cadavrul la locul unde a fost depistat, instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată, menținînd concluzia primei instanței, ori versiunea apărării contravine raportului de expertiză medico-legală nr. 132 din 14 decembrie 2014, în sensul dat nefiind prezentată o concluzie a expertului că pe corpul părții vătămate ar fi depistate leziuni caracteristice cu cele ale impactului cu un automobil, însă rezultă că au putut fi pricinuite prin acțiuni cu un corp dur contondent, posibil prin lovire cu pumnii sau picioarele încălțate. La fel, instanța de apel a calificat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de avocatul Ilie Rabei în apel, precum că, de către instanța de judecată nu a fost stabilită înțelegerea prealabilă între Roman Harcenco și Serghei Rusu în săvîrșirea omorului unei persoane, ori din învinuirea adusă lui Roman Harcenco, rezultă că nu este invocat că aceștia ,,s-au înșeles în prealabil” ca să-l omoare pe Ghenadie Zamari, dar învinuit „că de comun acord”, ceia ce se confirmă și prin probele cauzei, fiind stabilit anume, că ei au acționat în comun acord, iar pentru a califica fapta în sensul enunțat, nu este obligatorie existența unei înțelegeri prealabile, înțelegerea între aceștia a fost tacită, așa cum de comun acord i-au aplicat lovituri părții vătămate. Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut nici motivul invocat de avocatul Ilie Rabei referitor la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Roman Harcenco din prevederile art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, în prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, deoarece prin probele cercetate în ședința de judecată, s-a confirmat săvîrșirea 3 infracțiunii de omor, săvîrșită de două persoane. 4.1. Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a specificat că, prima instanță corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana vinovată care anterior nu a fost judecat, însă care prin acțiunile sale a săvîrșit o infracțiune excepțional de gravă. De asemenea s-a luat în considerație și faptul, că inculpatul se caracterizează negativ, este o persoană conflictuală, brutală, nu are un loc permanent de muncă, iar ca circumstanță atenuantă a fost considerată vîrsta tînără a inculpatului și faptul că întreține un copil minor, ca circumstanță agravantă a fost reținută săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea băuturilor alcoolice. În opinia instanței de apel, pedeapsa închisorii stabilită inculpatului Roman Harcenco, este echitabilă, în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. 4.2. Totodată, instanța de apel a reținut ca corectă concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate, Elena Zamari.

Inculpatul Roman Harcenco, fără a invoca careva temei din cele 16 prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocînd că nu dînsul a săvîrșit infracțiunea incriminată.

Pe marginea recursului, a prezentat referință procurorul care s-a expus pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, invocînd că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, prin care autorul recursului trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept abordată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430. Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, indicînd temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicînd problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. În recursul declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărîrii atacate. Conform pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală, autorul urma să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce la fel nu s-a respectat. Articolul 427 Cod de procedură penală prevede toate temeiurile în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel. În recursul declarat se solicită casarea hotărîrilor primei instanțe și instanței de 4 apel, fără a se indica vreun temei concret din art. 427 Cod de procedură penală. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Harcenco Roman Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 august 2015, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 februarie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 5